A venit septembrie, aducând cu ea toamna şi un nou an şcolar. Unii începeţi primul an de liceu, alţii de facultate.
Când mă gandesc că anul trecut pe vremea asta mă pregăteam de liceu şi eram aşa emoţionată mă simt de parcă ar fi fost acum un secol. Cum eram nişte necunoscuţi, străini unii pentru alţi. Momentul în care mi-am cunoscut diriginta şi am păşit în sala care-mi va fii gazdă şi următorii tei ani.
Profesorii, care au încercat să ne cunoască cât mai bine. Şi, cei mai importanţi, colegi. Ei vor fii pentru noi nişte prezenţe constante în anii care vin.
Nu trebuie să ne temem să legăm prietenii. Da, poate ne vom certa, însă ne vom ierta la fel de repede. Poate vom trăda sau vom fii trădaţi. Orice s-ar întâmpla, nu are rost să ne distanţăm sau sa nu ne mai vorbim pentru că, peste ani, toate astea vor fi doar nişte amintiri din liceu. Ne vom întâlni la o cafea şi vom râde cu lacrimi de zilele ce atunci vor fi deja apuse.
Învăţaţi doar pentru voi! Nu pentru telefonul pe care v-a promis mama că vi-l cumpără. Invaţă şi mai mult pentu ce îţi place. Descoperă la ce eşti cel mai bun şi fă ceva cu talenul tău. Nu-l irosi!
Nu fiţi foarte serioşi. Cele mai bune amintiri sunt cele mai ridicole lucruri făcute vreodată.
Şi bucuraţi-vă de anii la liceu! Aceştia nu se mai întorc.
