Prefectura Prahova, paravan administrativ în cazul Neagu? Răspunsul care ridică mai multe întrebări decât lămuriri

Răspunsul transmis de Instituția Prefectului Județul Prahova către Alianța pentru Drepturile Omului din România în cazul consilierului local Mihai Cristian Neagu nu lămurește problema. Dimpotrivă, o complică.

În loc să răspundă pe fond la întrebarea esențială — a pierdut sau nu Mihai Cristian Neagu calitatea politică în baza căreia a fost ales consilier local pe lista „Mișcarea Noi, Ploieștenii”? — Prefectura Prahova preferă să invoce două justificări administrative: semnătura anonimizată de pe copia declarației de acceptare a candidaturii și lipsa unei hotărâri a forului competent privind excluderea din partid.

Problema este că niciuna dintre aceste justificări nu închide cazul.

Dimpotrivă, ambele arată că Instituția Prefectului pare să caute motive pentru amânare, nu soluții pentru aplicarea legii.

Un document oficial, nu o hârtie „apărută pe surse”

În cazul Mihai Cristian Neagu, Prefectura Prahova nu a fost pusă în fața unui zvon politic, a unei capturi anonime sau a unei hârtii aruncate în spațiul public fără origine. A fost sesizată cu privire la o declarație de acceptare a candidaturii pentru alegerile parlamentare din 2024, document obținut oficial de la Tribunal, în care consilierul local apare cu apartenență politică REPER.

Acest detaliu este fundamental și schimbă complet greutatea cazului. Prefectura nu avea în față o hârtie „apărută pe surse”, ci un înscris cu trasabilitate instituțională, provenit dintr-un circuit oficial. Un asemenea document nu se tratează cu suspiciune comodă și ridicări din umeri, ci cu verificări serioase, rapide și asumate.

Faptul că semnătura era anonimizată în copia transmisă nu bloca analiza. Dimpotrivă, o impunea. Dacă Instituția Prefectului avea dubii, trebuia să ceară documentul complet de la sursa oficială. Trebuia să solicite relații de la Tribunal, de la autoritățile electorale, de la REPER, de la Mișcarea Noi, Ploieștenii, de la Primăria Ploiești și de la consilierul vizat. Exact acesta este rolul unei instituții publice când primește un indiciu serios: nu să constate neputința, ci să verifice.

Or, răspunsul Prefecturii nu arată că asemenea verificări au fost făcute complet, ferm și transparent. Nu arată că documentul a fost infirmat. Nu arată că Tribunalul a fost întrebat. Nu arată că REPER sau MNP au oferit clarificări decisive. Arată doar că Prefectura preferă să transforme anonimizarea unei semnături într-o justificare administrativă.

Iar aici începe problema: când un document oficial devine pretext pentru amânare, nu mai vorbim despre prudență instituțională, ci despre o formă de tergiversare care protejează situația existentă.

Prefectura nu spune că documentul este fals. Spune doar că nu poate decide

Răspunsul Prefecturii, asumat de Dan Nicodim, prefectul județului este relevant mai ales prin ceea ce evită, nu prin ceea ce lămurește. Instituția nu spune că documentul obținut oficial de la Tribunal este fals. Nu spune că Mihai Cristian Neagu nu a candidat pe lista REPER. Nu spune că mențiunea privind apartenența politică REPER ar fi o eroare materială. Nu spune că REPER a negat calitatea politică. Nu spune că MNP a confirmat, cu documente clare, că Neagu și-a păstrat calitatea de membru. Nu spune nici că Tribunalul, AEP sau birourile electorale competente au transmis lămuriri oficiale care infirmă sesizarea ADOR.

Și tocmai aici este fisura majoră. Într-un caz în care există un document oficial, o sesizare argumentată și o problemă care poate afecta legalitatea unui mandat de consilier local, Prefectura nu oferă o concluzie pe fond. Nu tranșează situația, nu infirmă proba, nu prezintă verificări decisive. În schimb, ridică două paravane administrative: semnătura este anonimizată și ar fi nevoie de hotărârea forului competent privind excluderea din partid.

Aceasta nu este o clarificare juridică. Este o apărare birocratică. Prefectura nu spune „mandatul este legal”, ci spune, în esență, „nu putem decide acum”. Dar între „documentul este fals” și „nu putem decide” există un spațiu mare, iar în acel spațiu un consilier local continuă să participe la ședințe, să voteze, să influențeze majorități și să fie luat în calcul la cvorum.

O instituție serioasă nu se ascunde în acest spațiu gri. Îl închide prin verificări. Cere documentul complet. Cere relații de la REPER. Cere relații de la MNP. Cere explicații de la consilierul vizat. Cere date de la autoritățile electorale. Cere punctul de vedere al secretarului general. Abia apoi poate spune, asumat, dacă mandatul este sau nu afectat.

Până atunci, răspunsul Prefecturii nu apără legalitatea. O amână. Iar în administrație, când amânarea protejează o situație suspectă, ea nu mai este prudență. Este complicitate prin pasivitate.

Marea confuzie: excluderea din partid nu este același lucru cu demisia de drept

Aici se află miezul întregului caz și, tot aici, răspunsul Prefecturii Prahova devine cel mai vulnerabil. Instituția invocă procedura excluderii din partid și susține că prefectul poate emite ordin de încetare a mandatului doar dacă primește hotărârea forului competent care decide excluderea consilierului din partidul pe lista căruia a fost ales.

Această susținere poate fi valabilă într-o singură ipoteză: atunci când discutăm strict despre excluderea din partid. Dar cazul Mihai Cristian Neagu nu se reduce la excludere. ADOR nu a sesizat doar lipsa unei hotărâri politice interne, ci o situație juridică diferită și mult mai gravă: posibila pierdere a calității de membru al formațiunii pe lista căreia Neagu a fost ales, ca efect al candidaturii și apartenenței politice declarate la REPER.

Legea partidelor politice este limpede: o persoană nu poate face parte simultan din două partide, iar înscrierea într-un alt partid constituie demisie de drept din partidul anterior. Cu alte cuvinte, efectul nu depinde de bunăvoința partidului vechi. Nu trebuie să aștepți ca partidul inițial să își excludă formal membrul. Dacă înscrierea în noul partid s-a produs, legea produce efectul.

Aceasta este diferența pe care Prefectura Prahova o evită sau o tratează superficial. Prin răspunsul său, instituția reduce cazul la o singură ipoteză convenabilă: „nu avem hotărâre de excludere, deci nu putem emite ordin”. Numai că legea nu vorbește doar despre excludere, ci despre pierderea calității de membru. Iar pierderea calității poate interveni și prin demisie de drept, nu doar printr-o sancțiune internă decisă de partid.

Dacă interpretarea Prefecturii ar fi acceptată, am ajunge la un absurd administrativ: un consilier local ar putea candida pe lista altui partid, ar putea declara apartenența politică la acel partid, dar și-ar păstra mandatul local atâta timp cât formațiunea pe lista căreia a fost ales refuză să îl excludă formal. Asta nu mai este aplicarea legii, ci suspendarea ei în funcție de interesul unui partid.

Iar tocmai aici Prefectura trebuia să fie fermă. Nu să aștepte comod o hotărâre de excludere, ci să verifice dacă nu cumva demisia de drept s-a produs deja prin efectul legii.

Dacă acceptăm logica Prefecturii, legea devine opțională

Interpretarea Prefecturii Prahova duce la o consecință absurdă și periculoasă: un consilier local ar putea fi ales pe lista unei formațiuni politice, ar putea candida ulterior pe lista altui partid, ar putea declara apartenența politică la acel partid, dar și-ar putea păstra mandatul local atâta timp cât formațiunea inițială refuză să îl excludă formal sau preferă să tacă.

Cu alte cuvinte, aplicarea legii nu ar mai depinde de fapte, de documente oficiale sau de efectul juridic al demisiei de drept, ci de pasivitatea ori interesul politic al partidului pe lista căruia consilierul a fost ales. Iar asta ar transforma o obligație legală într-o opțiune politică.

Aceasta nu mai este legalitate. Este blocaj instituțional. Iar blocajul devine cu atât mai grav cu cât protejează un mandat public aflat sub semnul întrebării. În loc ca instituțiile să verifice rapid dacă Mihai Cristian Neagu și-a pierdut calitatea de membru al formațiunii pe lista căreia a fost ales, Prefectura pare să aștepte un act de la exact zona politică ce poate avea interesul să nu miște nimic.

Dacă o asemenea logică ar fi acceptată, orice partid ar putea bloca vacantarea unui mandat prin simpla inacțiune. Nu ar mai conta că legea spune „demisie de drept”. Nu ar mai conta că există un document oficial obținut de la Tribunal. Nu ar mai conta că autoritățile au fost sesizate. Ar conta doar dacă partidul vrea sau nu să trimită hârtia salvatoare către Prefectură.

Or, legea nu poate fi suspendată de comoditatea unui partid și nici de prudența excesivă a unei instituții. Prefectura nu trebuia să aștepte pasiv o hotărâre de excludere, ci să verifice dacă pierderea calității de membru s-a produs deja prin efectul legii. Acolo este adevărata miză juridică, iar evitarea ei nu închide cazul Neagu, ci îl face și mai grav.

Citește și: Dovada fatală pentru Cristian Neagu! Declarația în care consilierul local recunoaște că este membru REPER. Cine l-a acoperit până acum și cine riscă să răspundă?

Prefectura avea pârghii. Întrebarea este de ce nu le-a folosit ferm

Prefectul nu este un poștaș administrativ care așteaptă, cu mapa pe birou, să îi vină hârtii de la partide. Instituția Prefectului are un rol clar în arhitectura administrației publice: verifică legalitatea, cere documente, solicită lămuriri, pune instituțiile în mișcare și nu se ascunde în spatele tăcerii altora atunci când legalitatea unei autorități locale este pusă sub semnul întrebării.

În cazul Neagu, Prefectura Prahova avea suficiente pârghii pentru a lămuri rapid situația. Putea solicita documentul complet de la Tribunal. Putea cere relații oficiale de la REPER. Putea cere relații de la „Mișcarea Noi, Ploieștenii”. Putea solicita punctul de vedere al consilierului vizat. Putea cere secretarului general al Municipiului Ploiești să comunice ce verificări a făcut, ce concluzii are și de ce tace. Putea cere documente de la autoritățile electorale. Putea pune termene clare și putea arăta public că situația este tratată cu seriozitatea pe care o impune un posibil caz de încetare de drept a mandatului.

Dar răspunsul transmis ADOR nu arată fermitate instituțională. Arată prudență excesivă, formule defensive și o grijă aproape exagerată de a nu tranșa fondul. În loc să spună ce a verificat, Prefectura explică de ce nu poate decide. În loc să arate documente, invocă lipsa altor documente. În loc să închidă breșa de legalitate, o lasă deschisă.

Iar aici apare întrebarea firească: de ce? De ce, în fața unui document oficial obținut de la Tribunal, Prefectura nu a acționat mai apăsat? De ce nu a cerut de îndată confirmări instituționale? De ce nu a fixat un termen scurt pentru REPER, MNP, Primărie și consilierul vizat? De ce nu a tratat cazul ca pe o problemă urgentă de legalitate administrativă, nu ca pe o corespondență incomodă care poate fi împinsă de la o ușă la alta?

Prudența este firească atunci când legea cere verificări. Dar prudența devine suspectă atunci când, în loc să ducă la verificări ferme, devine pretext pentru amânare. Iar în fața unui document oficial, a unei sesizări argumentate și a unui mandat public aflat sub semnul întrebării, prudența excesivă seamănă periculos de mult cu tergiversarea.

Secretarul general Laurențiu Dițu tace. Iar tăcerea nu este neutră

La fel de grav este faptul că ADOR nu a primit niciun răspuns de la secretarul general al Municipiului Ploiești, Laurențiu Dițu.

Secretarul general nu este un simplu funcționar de arhivă. Codul administrativ îi atribuie un rol important în legalitatea administrației locale: avizează proiectele de hotărâri, contrasemnează pentru legalitate, participă la ședințele consiliului local și îndeplinește atribuții prevăzute de lege.

Când apare o sesizare privind posibila încetare de drept a mandatului unui consilier local, secretarul general nu poate trata problema ca pe o corespondență oarecare.

Legalitatea compunerii Consiliului Local Ploiești este o chestiune fundamentală.

Dacă mandatul unui consilier a încetat de drept, acesta nu mai poate fi luat în calcul la cvorum, nu mai poate vota și nu mai are dreptul la indemnizație. Codul administrativ prevede aceste efecte în cazul încetării mandatului.

De aceea, lipsa de răspuns a secretarului general nu este o simplă întârziere administrativă. Este o tăcere într-o problemă care poate afecta hotărâri, voturi, majorități și bani publici.

Consiliul Local Ploiești funcționează sub o întrebare grea

În timp ce Prefectura Prahova pasează problema către un „for competent” pe care nu îl nominalizează limpede, dar despre care se poate deduce că ar fi conducerea formațiunii „Mișcarea Noi, Ploieștenii”, Consiliul Local Ploiești continuă să funcționeze ca și cum asupra mandatului lui Mihai Cristian Neagu nu ar plana nicio suspiciune juridică serioasă.

Situația devine cu atât mai delicată cu cât, dacă acest „for competent” este conducerea MNP, în ecuație apare și președintele formațiunii, Șerban Pitic, cel care ar putea fi chiar posibilul înlocuitor al lui Neagu în Consiliul Local. Așadar, Prefectura pare să condiționeze clarificarea unei situații de legalitate publică de reacția unei structuri politice care poate avea propriile interese interne. Este exact genul de ambiguitate instituțională care nu lămurește nimic, dar protejează suficient de mult pentru ca lucrurile să meargă mai departe.

În același timp, secretarul general al Municipiului Ploiești, Laurențiu Dițu, tace. Iar tăcerea sa nu poate fi tratată ca o simplă întârziere administrativă. Sesizarea privește posibila încetare de drept a mandatului unui consilier local, adică legalitatea compunerii Consiliului Local. Într-o asemenea situație, secretarul general nu este spectator. Are obligația să verifice, să răspundă, să informeze și să pună în mișcare mecanismele administrative necesare.

Aici este miza reală. Nu discutăm despre o simplă etichetă politică trecută într-un document electoral, ci despre posibila influențare a activității unei autorități deliberative locale. Dacă Mihai Cristian Neagu a pierdut calitatea de membru al formațiunii pe lista căreia a fost ales, atunci fiecare ședință la care participă, fiecare vot exprimat, fiecare majoritate influențată și fiecare indemnizație încasată ridică probleme serioase.

Iar instituțiile sesizate nu mai pot spune că nu știu. Au primit sesizarea. Au primit documentul. Au primit dovada oficială obținută de la Tribunal. Au primit argumentul legal. Ce nu au oferit este tocmai ceea ce aveau obligația să ofere: o verificare clară, completă și asumată.

Până atunci, Consiliul Local Ploiești funcționează sub o întrebare grea: câte hotărâri se mai pot adopta cu participarea unui consilier al cărui mandat trebuia verificat de îndată, nu protejat prin tăceri, pase birocratice și interpretări convenabile?

Prefectura nu poate transforma legea într-o recomandare

Cazul Mihai Cristian Neagu nu mai este doar despre un consilier local. Este despre modul în care instituțiile locale și județene înțeleg să aplice legea atunci când legea atinge interese politice și despre un document oficial obținut de la Tribunal.

Este despre o declarație de apartenență politică la REPER și despre o posibilă demisie de drept din formațiunea pe lista căreia consilierul a fost ales.

Este despre tăcerea secretarului general al Municipiului Ploiești sau deespre logica de analfabet funcțional a secretarului prefecturii.

Dar mai ales este despre un răspuns al Prefecturii care pare mai preocupat să explice de ce nu poate acționa decât să arate ce a făcut pentru a clarifica situația.

Într-o administrație normală, un asemenea caz se lămurește rapid, documentat și transparent. În Prahova, deocamdată, pare că se împinge de la o instituție la alta.

Dar legea nu poate fi pasată.

Iar demisia de drept nu poate fi transformată într-o excludere facultativă, lăsată la cheremul unui for politic interesat. Dacă Mihai Cristian Neagu nu și-a pierdut calitatea de membru al formațiunii pe lista căreia a fost ales, instituțiile să prezinte documentele.

Dacă și-a pierdut-o, mandatul trebuie încetat.

Iar dacă autoritățile continuă să tergiverseze, atunci întrebarea nu mai este doar administrativă.

Devine una penală: cine protejează această situație și de ce?

CONTINUĂM!