Mircea Roșca a ieșit iar la rampă, în ziarul Observatorul Prahovean, cu aerul omului care, dacă n-ar fi existat el, România s-ar fi prăbușit deja de trei ori până la prânz. Cu fluierul moral în gură și cu solemnitatea politicianului care confundă tribuna cu altarul, liderul liberal s-a apucat să dea lecții despre „stilul caraghios” al PSD, de parcă PNL ar fi conservatorul eleganței democratice, nu una dintre trupele vechi ale circului național, specializată în numere de echilibristică pe sârmă bugetară, cu plasa de siguranță plătită de cetățeni.
Când Mircea Roșca vorbește despre incendierea României, parcă-l vezi în uniformă de pompier festiv, alergând vitejește spre foc cu un extinctor plin cu benzină, apoi oprindu-se grav în fața camerelor ca să explice că vina aparține, desigur, altora. La noi, în politica mare și în politica de provincie, toți pompierii miros a fum, dar fiecare jură că n-a umblat niciodată cu chibritul.
Ce farmec are formularea asta cu „PSD are un stil caraghios de a face politică”! Venită din partea unui lider PNL, ea are savoarea unui clovn care râde de nasul altui clovn, în timp ce circul ia foc. În România, partidele vechi se acuză reciproc de ridicol exact cum doi pungași s-ar certa, scandalizați, că unul dintre ei a folosit un sac mai puțin elegant la furt.
Citește și: ”Dinamitezi România?” Liderii din Prahova reacționează la posibila ieșire a PSD de la guvernare
PSD n-a fost nevinovat, dar nici poporul nu poate fi sacrificat la infinit
Domnul Roșca, tocmai domnia sa, vorbește despre seriozitate politică de parcă n-am trăi în țara unde promisiunea electorală expiră mai repede decât iaurtul, unde reformele se anunță cu fanfară și se îngroapă cu discreție, iar „responsabilitatea” e un cuvânt folosit numai la microfon, niciodată la demisie. Când PNL e la butoane, sacrificiile sunt „necesare”. Când PSD mișcă în decor, devin „dinamită”. Câtă poezie în această ipocrizie administrativă!
Și apoi vine partea cu Ilie Bolojan, rostită de parcă am fi în fața unei icoane politice coborâte din manualul de bune maniere bugetare: „În niciun caz PNL nu va renunța la Ilie Bolojan.” Desigur. În politica românească, nimeni nu renunță la nimeni până nu-l lasă cifrele, sondajele sau foamea de putere. Fidelitatea de partid e, la noi, o iubire cu termen și condiții, un mariaj de interes cu contract prenupțial scris de consultanți.
Dar cel mai comic nu e că Mircea Roșca acuză PSD de stil caraghios. Cel mai comic este tonul de profesor supărat cu care o face, de parcă PNL ar fi Academia Română a eleganței democratice, iar Prahova ar fi Elveția administrației curate. În realitate, când politicienii noștri își împart între ei lecții de demnitate, spectacolul seamănă cu o ședință de etică ținută într-o sală plină de fum, unde fiecare ține în buzunar chibritul aprins și strigă indignat la vecinul: „Tu o să dai foc!”
Adevărul e mai simplu și mai urât: nu PSD a inventat grotescul politic, iar PNL nu l-a combătut. L-au crescut împreună, l-au hrănit din funcții, din combinații, din rotații, din compromisuri și din acea boală românească a puterii în care toți se declară salvatori exact când ies de la masa la care au împărțit nota de plată poporului.
Așa că, atunci când Mircea Roșca vorbește despre „politică caraghioasă”, nu face decât să descrie, cu o sinceritate involuntară, întregul teatrul ieftin din care face parte. Numai că, în piesa asta, publicul nu mai râde. Publicul plătește. Și plătește scump biletul la comedia asta sinistră numită politica românească.
