PAMFLET. TRATAȚI-L CA ATARE!
Radu Miruță, ministrul interimar al Apărării și titularul permanent al obrăzniciei politice, a decretat că cine nu votează cum dorește USR este „pro-Rusia”. Atât poate omul. Îi dai o uniformă imaginară, un microfon și două lozinci despre NATO, iar în cinci minute se crede Churchill de Târgu Jiu.
AUR nu a votat un împrumut pe 45 de ani? Trădare națională! Kremlin! Putin! Probabil și vremea urâtă tot din cauza lor este.
Pentru Miruță, apărarea României nu mai înseamnă strategie, transparență, industrie națională sau control asupra cheltuielilor. Înseamnă să semnezi unde ți se arată, să nu întrebi cât costă și să cânți Imnul în timp ce creditorul îți verifică buzunarele.
USR a inventat astfel patriotismul cu dobândă.
Nu mai ești român bun dacă îți aperi țara, ci dacă îți îndatorezi nepoții. Nu mai respecți Imnul stând în picioare, ci aprobând credite în genunchi. Nu mai contează ce cumperi, de la cine cumperi sau cine încasează. Important este să votezi repede, înainte să înceapă cineva să citească documentele.
Iar Miruță, acest mare strateg militar care probabil cucerește Rusia până la pauza de cafea, le explică parlamentarilor cum trebuie să ia decizii „în interes național”.
Din partea USR, firește.
Partidul care tratează orice întrebare drept conspirație, orice opoziție drept extremism și orice dezacord drept propagandă rusească și-a instalat sediul direct în proprietatea adevărului. Ei nu mai au opinii. Au sentințe. Nu mai au adversari. Au dușmani ai civilizației. Nu mai pierd alegeri. Poporul votează greșit.
Susținătorul USR este și el o specie politică fascinantă. Cere transparență până când guvernează favoriții lui. Cere competență până când apare un ministru care confundă patriotismul cu un contract de credit. Cere respectarea democrației până când majoritatea nu votează cum trebuie. Atunci majoritatea devine needucată, retrogradă, manipulată și, evident, pro-rusă.
Este democrația de tip USR: poporul are întotdeauna dreptul să aleagă liber, cu condiția să aleagă USR.
Miruță mai spune că Imnul Național îi obligă pe parlamentari să ia decizii în interesul țării. Corect. Tocmai de aceea ar trebui să explice de ce interesul României este automat identic cu interesul creditorilor, furnizorilor străini și negociatorilor care pun în fața Parlamentului nota de plată.
Dar explicațiile sunt grele. Etichetele sunt ieftine.
„Pro-Rusia” costă numai două cuvinte și scutește ministrul de orice argument. Este banda adezivă intelectuală a USR: o lipește peste orice întrebare și declară problema rezolvată.
Cât plătim? Pro-Rusia!
Ce cumpărăm? Pro-Rusia!
De ce 45 de ani? Pro-Rusia!
De ce nu producem în România? Pro-Rusia!
Ați întrebat populația? Kremlin!
În acest ritm, Curtea de Conturi va trebui desființată pentru spionaj, iar calculatorul de dobândă trimis direct în fața plutonului de execuție euroatlantic.
Radu Miruță nu apără România de Putin. O apără de întrebări.
Nu este un mareșal, ci un gornist de partid care suflă cât poate de tare, sperând că zgomotul va fi confundat cu autoritatea. Iar în spatele lui defilează plutonul USR: câțiva activiști, niște conturi nervoase și aceeași superioritate morală second-hand, cumpărată la pachet cu abonamentul la Bruxelles.
Domnule Miruță, mai ușor cu Imnul, Armata și interesul național. Sunt ale României, nu recuzita electorală a USR.
Fiindcă, înainte să speriați Rusia cu „letalitatea” dumneavoastră, ați reușit doar să speriați bunul-simț.
Iar Putin probabil încă nu tremură.
România, în schimb, are toate motivele să tremure când vede cine se joacă de-a ministrul Apărării.
