Pe 20 februarie 2025, în jurul orei 13:00, curtea Judecătoriei Ploiești nu a fost doar locul solemn al dreptății, ci și un mic atelier auto improvizat. În imagini devenite virale printre angajații sistemului judiciar, apare muncitorul Dobroiu Vasile Silviu, personal contractual al instanței, schimbând roata unui autoturism. Lângă el, un coleg șofer, tot angajat al Judecătoriei. Ambii în timpul programului de lucru. Niciunul dintre ei nu are atribuții de mecanic sau vulcanizator. Și totuși, au prestat un serviciu privat într-un spațiu public. Cui i l-au prestat? Sigur v-ați dat seama, dar merită discutat subiectul pe larg și să vizualizați video, la finalul pamfletului, cu vulcanziarea în interiorul curții Judecătoriei, despre care vom vorbi în acest episod…
Autoturismul SsangYong cu regim special: proprietate personală, tratament instituțional
Mașina în cauză nu aparține instanței, nici statului român, ci domnului Vasile Alin Ene. Modelul, marca SsangYong, apare negru pe alb în declarația sa de avere. Culoarea și configurația au fost confirmate de surse credibile. De ce un magistrat cu venituri declarate de peste 110.000 euro anual – adică aproape 10.000 de euro pe lună – apelează la personalul instanței pentru o chestiune strict privată? Poate pentru că… poate. Sau pentru că regulile se aplică doar justițiabililor simpli, care respectă legile țării deși nu sunt plătiți s-o facă pentru că au conștiință. Ma număr printre ei și începe să mă enerveze că sunt atât de prost să respect legea, în condițiile în care un magistrat ca d-ul Ene o violeză după bunul plac, de la înălțimea funcției sale efemere.
Devine deranjant să vezi câți bani câștigă oficial acest individ și cât de cârpă-n fund este, cum se zice în popor, când profită de angajații Judecătoriei, care nu au atribuții să îi rezolve problemele personale și nu e în stare să se ducă la un Service Auto unde să plătească pe cineva autorizat să le rezolve. Incredibil, cât de zgârcit poate fi acest individ care tinde încet, dar sigur, să devină o rușine pentru sistemul judiciar prin acțiunile sale, unele chiar ilegale, dar pentru un Tano Cariddi ca al nostru, de ce ne mai mirăm, când e ținut în brațe chiar de cea care ar trebuie să dea cu el de pământ: d-na judecător Roxana Petcu, inspectorul șef al Inspecției Judiciare despre care o să mai vorbim.
Dobroiu Vasile Silviu, omul de serviciu al instanței… sau al “domnului”?
Din filmare se observă clar comportamentul precaut al lui Dobroiu: se uită în stânga, în dreapta, mai ceva ca un hoț de buzunare, înainte de a demonta roata. O ridică și o transportă către ieșirea din curtea Judecătoriei Ploiești. Nu pare prima dată când face asta. Și nu pare că se teme de sancțiuni. De ce? Pentru că omul știe foarte bine unde lucrează și cui face acest serviciu. Intransigent nu îi atribuie nicio vină acestui om, pentru că evident nu ar putea să-l refuze pe cel care cândva i-a fost șef direct. Dar după cum se poate observa în video de mai jos, d-ul Vasile Dobroiu cu colegul de vulcanizare ies pe poarta curții judecătoriei Ploiești cu roata desumflată spre a o duce la vulcanizare cu mașina instituției, după cum intuim, pentru că sursele noastre ne-au spus că era parcată în fața curții din care ieșeau cei doi. Cu siguranță, Ene nu e la prima “abatere” de acest gen, a mai profitat de bietul om, căruia i-a dat bani la negru, că doar nu era să-i taie factură pentru că i-a schimbat roata. Acum să mă iertați că am zis că dă șpagă unui angajat al Judecătoriei, dar stați liniștiși, ANAF doarme, așa cum a dormit și când la Târgul de Crăciun al lui Polițeanu, nu se dădeau bonuri fiscale clienților care se dădeau în toate “comediile” și după umilele mele calcule au evazionat cam un milion de euro. Sau poate a apelat la serviciile lui nea Vasile și nu i-a dat nbiciun ban, ceea ce nu face decât să confirme că e un zgârcit.
Am și poza cu numărul mașinii în caz că d-ul Ene se victimizează și spune că nu e mașina domniei sale.
Când soția e vicepreședinte, parcă și roțile se învârt mai ușor
Soția magistratului – doamna Ene Alexandra Andreea – era, la data faptelor, vicepreședinte al Judecătoriei Ploiești. Contextul ridică o întrebare fundamentală: a contat acest fapt în disponibilitatea angajaților să “sară în ajutor”? A fost ordin? A fost complicitate? A fost abuz de poziție? În orice caz, a fost o utilizare a resurselor publice în interes privat, în inima unui sistem care ar trebui să simbolizeze exact opusul: echitate, decență, integritate.
„Domn’ Vasile, mi s-a stricat roata!” – când autoritatea devine trusa personală de scule
Cazul Vasile Alin Ene e o mostră despre cum se exercită o formă discretă de abuz de putere într-o Românie în care justiția pretinde că se spală pe mâini de orice păcat. La 20 februarie 2025, în curtea Judecătoriei Ploiești, s-a jucat o scenă care, deși pare banală, e profund nocivă: un instalator al instanței, Dobroiu Vasile Silviu, și un șofer al Judecătoriei Ploiești au fost „redirecționați” – în timpul programului de lucru – pentru a executa o lucrare de… vulcanizare.
Roata de la mașina personală a domnului judecător Vasile-Ene Ene – un SsangYong trecut în declarația de avere – a fost schimbată ca la boxe, doar că nu într-un service autorizat, așa cum spuneam, ci în curtea unei instituții publice, recte Judecătoria Ploiești.
Autoritatea? Bormașina cu care se forțează normele bunului-simț
Aici nu vorbim despre un simplu gest de „colegialitate”. Vorbim despre o relație de putere mascată sub pretenții de normalitate, în care subordonații sunt puși să rezolve interese personale ale unui magistrat de rang înalt, aflat la vârful sistemului – membru ales al CSM, fost președinte al Judecătoriei Ploiești, judecător titular al aceleiași instanțe. Iar dacă cineva ar fi îndrăznit să refuze? Ce soartă ar fi avut?
Autoritatea nu e doar o funcție scrisă în fișă. E percepția despre cine are ultimul cuvânt, despre cine poate închide ochii la o abatere sau o poate transforma într-un capăt de acuzare. Iar într-un astfel de context, angajatul Dobroiu – filmat uitându-se în stânga și-n dreapta, de parcă știa că face ceva în neregulă – pare mai degrabă un pion prins într-un joc de interese, nu un voluntar entuziast.
Nea Vasile, să mă ierți, dar ai greșit. Mă refer la d-ul Dobroiu, pe care îl înțeleg… Nu înțeleg, în schimb, atitudinea de vătaf a d-ului Ene, mare mahăr care învârte, deleagă și transferă pe cei dragi și foarte dragi domniei sale, acolo unde are nevoie de ei, iar lucrurile acestea nu se văd la vârful CSM…încă. Până la urmă, cred că ține și de 7 ani de acasă când iei aproape 10.000 de euro pe lună și nu te duci la un service ci profiți de angajații care nu au cum să te refuze. Pe bune, d-le Ene Vasile!
Un angajat plătit de stat, folosit ca mecanic personal
Judecătorul Ene nu s-a sfiit să își rezolve o problemă privată în timpul programului de lucru al unui angajat plătit din bani publici. E ca și cum ai merge la primărie să-ți tundă gazonul angajații de la spații verzi. Doar că în acest caz, nu avem de-a face cu o simplă nepotrivire de atribuții, ci cu o folosire abuzivă a unui om plătit din bani publici în afara legii și în interes personal al unui judecător care este membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru că nici Dobroiu Vasile Silviu, nici colegul său șofer nu au, potrivit fișelor postului și atribuțiilor publicate pe site-ul Judecătoriei Ploiești, calitatea de mecanic auto, vulcanizator sau prestator de servicii în regim privat. Asta înseamnă că întreaga operațiune a fost o intervenție în afara cadrului legal și profesional, cu sprijinul tacit sau exprimat al unei autorități pe care nimeni n-a îndrăznit să o pună sub semnul întrebării. Până astăzi, când scriem acest pamflet amar pentru cât de jos duc unii justiția prin acțiunile lor.
Sesizarea către Inspecția Judiciară: testul sincerității sistemului
Tano Cariddi de Prahova, cu profundul respect pe care nu îl meritați, dar vi-l acord în marea mea generozitate, vă spun ca un nepriceput ce credeți că sunt, că faptele relatate până acum vor fi sesizate oficial către Inspecția Judiciară a doamnei Roxana Petcu, printr-o notificare fundamentată juridic și factual.
Faptele lui Ene Vasile Alin trebuie cercetate de Inspecția Judiciară sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. m) din Legea nr. 303/2004, privitoare la folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
Acesta este un punct critic: dacă acest dosar, ca și cealaltă sesizare depusă deja, sunt clasate în tăcere, înseamnă că legea nu se mai aplică simetric în România. Dacă însă sunt cercetate cu obiectivitate, se poate naște un precedent important care să traseze limitele între autoritate și abuz, între respect și obediență și mai ales să impunăp respectarea legilor de către toți magistrații. Ceea ce ar reprezenta o bilă albă pentru d-na Roxana Petcu, plină de cele negre până acum prin prisma modului părtinitor prin care a tratat ce i-am semnalat de-a lungul timpul. Știe domnia sa la ce mă refer. Dar despre aceste lucruri vom discuta punctual pe fiecare caz în parte. Până acum am tăcut, în speranța că zâmbetul malefic al d-nei Petcu se va transforma într-o atitudine profesonistă, în virtutea legii în care domnia sa are atribuții să-și exercite funcția pentru care este remunerată generos.
Acest episod nu e izolat. E o expresie a mentalității care a parazitat justiția română, unde uneori magistratul confundă interesul public cu cel personal, iar atribuțiile instituției sunt interpretate „flexibil”, în funcție de cine se face vinovat de un abuz sau altul.
Ce urmează? Rămâne să vedem dacă Inspecția Judiciară se va ridica la nivelul încrederii publice, sau dacă și acest caz va intra în lista lungă a dosarelor „cu roți schimbate, dar fără vreo consecință”.
Cât de obiectivă poate fi o prietenă? Cazul Petcu Roxana vs. Tano Cariddi
Întrebarea care planează greu, ca o ceață toxică peste această speță este una simplă, totuși: mai poate șefa Inspecției Judiciare, d-na Petcu Roxana, să dea dovadă de obiectivitate și imparțialitate față de prietenul ei declarat, Ene Vasile-Ene? Ori e doar o formalitate bifată de ochii lumii, cât timp toți cunosc deznodământul dinaintea vreunei anchete?
Relația lor este una cunoscută în sistemul judiciar și afișată nonșalant cu zâmbete regale la evenimente oficiale, precum bilanțul INM pe anul 2024(foto), unde și-au etalat alura aristocratică în fața întregii elite din justiție. Nu e nicio exagerare: imaginea lor publică, amicală, relaxată și complice este deja o marcă de sistem.
Și în timp ce legile cer imparțialitate și răceală profesională, realitatea pare să meargă pe alt drum. Un drum pavat cu prietenii, favoruri și o rețea care se închide ermetic în jurul celor privilegiați.
Concursul perfect: când rezultatul e știut dinainte
Doamna Petcu Roxana nu este doar șefa în funcție a Inspecției Judiciare. Este singura candidată admisă la actualul ei tron( vezi foro), într-un concurs organizat cu minuțiozitate, unde comisia de evaluare a fost selectată pe sprânceană de CSM: doi judecători de la ÎCCJ, doi procurori de la vârf – DNA, DIICOT sau PÎCCJ. Totul pare perfect pe hârtie, dar hârtia nu spune adevărul deoarece validarea viitorului succes de răsunet al d-nei Petcu, este cunoscut și știut deja de tot sistemul judiciar național, din informațiile noastre.
Cine validează rezultatul acestui simulacru de concurs? Plenul CSM. Iar printre votanți, evident, se regăsește și însuși prietenul doamnei Petcu – judecătorul Ene Vasile-Ene, aka Tano Cariddi de Prahova. Așadar, o întrebare retorică se naște: cât de liber e un sistem în care prietenul îți validează promovarea, iar tu, în schimb, ești chemată să-l cercetezi disciplinar pentru faptele semnalate în presă?
Un avertizor public care nu iartă procedura
Pentru a nu-i da nicio șansă doamnei Petcu să se ascundă în spatele procedurii – așa cum a făcut-o în alte spețe delicate, nu doar legate de d-ul Vasile Alin Ene, sub masca unei aroganțe greu de suportat – am decis să formulez și o sesizare oficială, separată de acest articol, în calitate de avertizor public de bună-credință.
Aceasta va fi depusă la Registratua Inspecției Judiciare( știe d-na Petcu de ce) în formă procedurală, conform cerințelor legii, și va viza fix ceea ce se vede cu ochiul liber: o posibilă abatere disciplinară gravă a unui membru ales al CSM care a folosit funcția sa pentru a obține un tratament preferențial, în afara legii și a bunului-simț.
E vorba despre art. 271 lit. m) din Legea 303/2022 – un articol care nu poate fi ignorat, nu poate fi interpretat după prietenii și nu poate fi tratat cu indiferență dacă încă mai credem că justiția trebuie să fie pentru toți la fel.
Acest articol este un pamflet, bazat pe fapte reale. Tratați-l ca atare!
Dacă d-ul Ene Vasile Alin sau d-na Roxana Petcu doresc să ne dea un drept la replică ni-l pot trimite pe adresa de mail: [email protected]
