Există orașe în care primarul inaugurează poduri, parcuri, spitale sau bulevarde. La Ploiești însă, primarul pare că nu reușește să inaugureze nici măcar… propriile scări.
Da, scările Primăriei Ploiești.
Scările pe care urcă zilnic funcționarii, consilierii, politicienii și, uneori, cetățenii care mai cred că acolo sus există o instituție care lucrează pentru oraș.
Numai că aceste scări arată ca o metaforă perfectă a administrației locale: tocite, ciobite și lăsate de izbeliște.
Treptele sunt mâncate de timp, mortarul s-a dus, iar piatra pare că se desprinde cu fiecare pas.
Dacă ar fi să judeci administrația doar după intrarea în clădire, ai putea crede că primăria funcționează într-o clădire abandonată de ani de zile. Exagerăm un pic, de-aia e pamflet, dar după 18 luni de mandat să nu fii în stare să faci intrarea în primărie să arate bine, înseamnă că nu ești un bun gospodar. Eu m-am prins demult, dar mai sunt ploieșteni care mai cred că porcul zboară, din păcate.
Și totuși, acolo este centrul puterii locale. Sediul primăriei Ploiești. Ironia supremă este că exact în fața acestor scări stă scris mare pe asfalt:
„PRIMĂRIA PLOIEȘTI”.
De parcă ar fi nevoie să ni se reamintească faptul că acolo deomnește Suleyman Magnificul, atotnepriceputul. Realitatea ne-o arată oricum…acolo unde începe administrația Polițeanu, începe și degradarea.
Cum să ai pretenția să repari orașul când nu poți repara trei rânduri de trepte?
Cum să promiți modernizare urbană, smart city și proiecte europene, când intrarea în instituție arată ca o ruină administrativă?
Poate că scările Primăriei Ploiești nu sunt doar niște scări.
Poate că sunt, fără să vrea cineva, cel mai sincer raport de activitate al administrației Polițeanu.
Un raport din piatră ciobită.
Un raport în care fiecare treaptă spune același lucru și anume că… „Aici începe puterea… și se termină gospodărirea.”
Iar ploieștenii, când privesc aceste scări, înțeleg perfect un adevăr simplu care arată clar că dacă primarul nu este în stare să repare intrarea în propria primărie, este greu de crezut că va repara ieșirea orașului din haos.
Întrebarea Intransigent ar fi: pentru ce mai este plătit Ștefan State, consilier personal pe urbanism și dezvoltare personală. Măcar soția care e arhitect și prietenă bună cu artitectul șef al Ploieștiului, Andreea- Roxana Pandele. Păi ce, nu se întâlnesc doamnele la vreo cafea să discute cum trebuie să arate primăria? Poate nu, dar Intransigent îl roagă pe Ștefan State să cheme Poliția Locală și să îl amendeze pe primar pentru menținerea treptelor primăriei în degradare. Ce zici, consigliere, te bagi?
