Dâmbu, între interes public și interes de familie? Cum ajung încă 660.000 de lei pe hârtii într-un proiect împins de Primăria Polițeanu și promovat civic de ONG-ul condus de soția primarului

Cuprins

710.000 de lei pentru Dâmbu. Mai exact... multă hârtie, puțină lucrare
Dâmbu a avut deja SF. Apoi a avut SF actualizat. Acum primește iar bani de SF
Zona Dâmbu este și proiect-fanion al ONG-ului condus de Elena Polițeanu
Banii nu merg în principal pe lucrări. Merg pe circuitul documentațiilor
Există și o pistă de verificare privind achizițiile directe
Ce ar trebui să întrebe orice consilier local, orice jurnalist și orice cetățean care mai are răbdare cu această administrație
Banii pentru Dâmbu trebuie suspendați până la clarificare completă

710.000 de lei pentru Dâmbu. Mai exact… multă hârtie, puțină lucrare

În Ploiești, când orașul cere străzi, termie, ordine, siguranță și decență administrativă, primăria găsește mereu resurse pentru ce știe cel mai bine: să împacheteze intenția în studii, studiul în actualizări, actualizarea în documentații și documentația în alți bani publici.

Așa arată și povestea pârâului Dâmbu.

În proiectul de buget pe 2026, Primăria Ploiești așază frumos pe masă încă 325.000 lei pentru SF și 335.000 lei pentru DTAC, PT și DE la obiectivul privind amenajarea zonei aferente pârâului Dâmbu. Separat, la același obiectiv, mai apar și 50.000 lei la lucrări noi. Cu alte cuvinte, pentru Dâmbu, administrația pregătește 710.000 lei, dintre care 660.000 lei merg pe hârtii, nu pe lucrări serioase.

Și aici începe întrebarea care ar trebui să ardă pe masa fiecărui consilier local: de ce mai plătește Primăria încă un SF în 2026, dacă Dâmbu a avut deja SF aprobat în 2025 și apoi chiar SF actualizat tot în 2025? HCL nr. 471 din 19 septembrie 2025 aprobă studiul de fezabilitate și indicatorii tehnico-economici ai proiectului, iar HCL nr. 630 din 27 noiembrie 2025 aprobă studiul de fezabilitate actualizat pentru același obiectiv.

Așadar, traseul e limpede chiar și pentru cine nu vrea să-l vadă: mai întâi SF, apoi SF actualizat, iar după aceea încă o rundă de bani pentru SF și documentații tehnice. Nu e administrație suplă. Nu e eficiență. E exact genul de circuit birocratic în care lucrarea reală stă la coadă, iar banii se încălzesc mai întâi în dosare.

Și dacă totul s-ar fi oprit aici, am fi avut doar un nou episod din vechea maladie ploieșteană: foamea de documentații. Numai că Dâmbu nu e un proiect neutru în peisajul public al acestui oraș. Dar dezvoltăm mai jos…

Dâmbu a avut deja SF. Apoi a avut SF actualizat. Acum primește iar bani de SF

În administrația publică, logica elementară este simplă: dacă ai aprobat un Studiu de Fezabilitate, apoi ai aprobat și varianta lui actualizată, nu mai poți reveni, după doar câteva luni, cerând din nou bani pentru aceeași etapă fără o explicație impecabilă. Când o faci, suspiciunea nu mai vine din excesul de critică al presei, ci din chiar succesiunea actelor administrative.

În cazul Dâmbu, cronologia este limpede. La 19 septembrie 2025, Consiliul Local Ploiești a adoptat HCL nr. 471, aprobând documentația tehnică faza Studiu de Fezabilitate și indicatorii tehnico-economici pentru amenajarea zonei aferente pârâului Dâmbu, pe baza referatului de aprobare semnat de primarul Mihai-Laurențiu Polițeanu. Apoi, la 27 noiembrie 2025, Consiliul Local a adoptat HCL nr. 630, prin care a aprobat Studiul de Fezabilitate actualizat și indicatorii tehnico-economici actualizați pentru același obiectiv, invocând explicit Programul Regional Sud-Muntenia 2021–2027 și necesitatea actualizării pentru accesarea finanțării europene.

Cu alte cuvinte, traseul oficial era deja parcurs: septembrie 2025 — SF aprobat; noiembrie 2025 — SF actualizat aprobat. Și totuși, în aprilie 2026, în proiectul de buget apar din nou 325.000 lei pentru SF și 335.000 lei pentru DTAC, PT și DE pentru același obiectiv.

Aici apare întrebarea esențială: ce anume plătește orașul încă o dată? Dacă studiul aprobat în septembrie a fost valid, de ce a fost nevoie de actualizarea lui în noiembrie? Iar dacă studiul actualizat era deja adaptat pentru finanțare și implementare, de ce reapare, doar câteva luni mai târziu, nevoia unui nou SF?

Într-o administrație serioasă, răspunsul ar fi trebuit oferit public, clar și documentat. În lipsa lui, cetățeanul nu mai vede un proiect care avansează, ci unul care se învârte în propriile hârtii. Dâmbu riscă astfel să devină exemplul perfect al unei administrații care nu mai transformă studiul în lucrare, ci lucrarea într-un pretext pentru noi studii.

Până când Primăria explică exact diferența dintre SF-ul inițial, SF-ul actualizat și noul SF bugetat în 2026, întrebarea rămâne devastatoare: nu cumva orașul este pus să plătească din nou pentru ceva ce administrația susține că a avut deja?

Citește și: Decolmatarea pârâului Dâmbu// Studiul de fezabilitate făcut pe repede-nainte și mirosul banilor publici ușor de încasat. Vezi care e suma

Primăria accelerează administrativ proiectul Dâmbu

În registrul proiectelor de dispoziții al Primăriei Ploiești apare, la data de 24.10.2025, poziția „Constituire UIP ‘IVA – Pârâu Dâmbu’”. Detaliul nu este unul minor și nici pur birocratic. El arată limpede că proiectul Dâmbu nu a rămas la stadiul de idee frumos ambalată, de promisiune urbanistică ori de exercițiu de imagine, ci a fost împins mai departe, în circuitul administrativ organizat al Primăriei, cu o structură internă dedicată.

Asta schimbă semnificativ datele problemei. Când un proiect ajunge să fie prins într-un asemenea mecanism administrativ, nu mai poate fi prezentat ca o simplă intenție, ca o temă de dezbatere sau ca o schiță de lucru. El capătă greutate instituțională, intră pe o traiectorie de execuție și devine, în mod evident, o prioritate a aparatului administrativ.

Prin urmare, în cazul Dâmbu, nu vorbim despre o temă periferică și nici despre un proiect rămas în marginea agendei publice. Vorbim despre un obiectiv care a fost împins constant înainte, pas cu pas, prin toate etapele esențiale ale traseului administrativ.

Mai întâi, proiectul a intrat în hotărâri de Consiliu Local. Apoi a primit Studiu de Fezabilitate. După aceea a primit Studiu de Fezabilitate actualizat. Ulterior, a fost introdus într-un mecanism administrativ intern, prin constituirea UIP „IVA – Pârâu Dâmbu”. Iar acum, peste toate acestea, primește din nou bani în bugetul 2026.

Privite împreună, aceste etape arată o accelerare clară și susținută. Dâmbu nu este tratat ca un proiect oarecare, lăsat să aștepte pe raft alături de alte zeci de obiective uitate. Dimpotrivă, totul indică faptul că administrația l-a așezat într-o zonă de interes special, împingându-l înainte atât prin decizii politice, cât și prin instrumente administrative concrete.

Tocmai de aceea, orice întrebare despre oportunitatea, urgența și justificarea cheltuielilor aferente acestui proiect devine nu doar legitimă, ci necesară. Pentru că, atunci când un proiect este accelerat atât de vizibil, cetățeanul are dreptul să știe nu doar că el există, ci și de ce este tratat cu atâta insistență.

Citește și: Dâmbu puturos, administrația somnoroasă. Gunoaie, vorbe goale și fonduri europene ocolite de Polițeanu

Zona Dâmbu este și proiect-fanion al ONG-ului condus de Elena Polițeanu

Pe site-ul oficial al asociației Ploiești pentru Oameni, Elena Polițeanu (Ghioc) este prezentată drept președinta asociației.

Pe același site, asociația anunță proiectul „Dâmbu pentru oameni”, descris ca un „sezon comunitar” desfășurat în perioada 31 august – 14 septembrie 2025, pe malul pârâului Dâmbu, în zona cartierului Mihai Bravu. Programul a inclus activități sportive, ateliere, proiecții de film, ecologizare și discuții despre viitorul zonei. Într-un alt material publicat de asociație se spune clar că sezonul comunitar își propune să creeze contexte în care locuitorii contribuie activ la „transformarea zonei în care trăiesc”.

Așadar, există o suprapunere factuală imposibil de ignorat:

Primăria împinge administrativ și bugetar proiectul Dâmbu;
ONG-ul condus de soția primarului transformă Dâmbu într-o temă publică, comunitară și de imagine.

Să fim foarte clari: faptul că soția primarului conduce un ONG nu este, în sine, o vină. Faptul că acel ONG are proiecte civice nu este, în sine, o problemă. Faptul că primăria investește într-o zonă a orașului nu este, în sine, un abuz. Dar când toate aceste trei realități se suprapun pe aceeași hartă, în același interval și pe același flux de bani publici, nu mai vorbim despre bârfe. Vorbim despre aparență serioasă de favoritism și despre o obligație publică de clarificare.

Elena Ghioc a devenit Elena Polițeanu chiar în perioada în care proiectul era împins înainte

Mai multe publicații locale au relatat că Mihai Polițeanu s-a căsătorit cu Elena Ghioc pe 19 septembrie 2025. Dar el are o relevanță pe care nu o putem ignora și anume că fixează cronologia publică a evenimentelor.

Mai exact, în aceeași perioadă în care Elena Ghioc devenea Elena Polițeanu, zona Dâmbu era deja împinsă tot mai vizibil în fața opiniei publice ca temă civică, prin activitatea ONG-ului pe care îl conducea. În paralel, pe traseul administrativ, Primăria și Consiliul Local aprobau și actualizau într-un ritm accelerat documentațiile oficiale pentru exact aceeași zonă.

Aici nu vorbim despre o probă definitivă de nelegalitate, ci despre o suprapunere de momente care, puse cap la cap, capătă greutate publică. Dintr-odată, proiectul Dâmbu nu mai apare doar ca o inițiativă urbană a administrației și nici doar ca o cauză civică susținută de un ONG. El începe să se contureze ca punctul de întâlnire dintre două planuri care, într-o administrație sănătoasă, ar trebui să rămână riguros separate: agenda publică a instituției și cercul apropiat al puterii.

Cu alte cuvinte, problema nu este că primarul s-a căsătorit. Problema este că, exact în acea perioadă, s-au suprapus trei elemente sensibile: consolidarea unei relații personale, promovarea civică a temei Dâmbu și accelerarea administrativă a documentațiilor pentru aceeași zonă. Iar când astfel de suprapuneri apar într-un proiect alimentat din bani publici, întrebările nu mai sunt doar legitime. Devin obligatorii.

Nu beneficiul direct, ci beneficiul de imagine și aparența de favoritism

Cei care vor să apere administrația vor spune imediat: „ONG-ul nu primește direct banii.” Foarte bine. Dar acesta nu e capătul discuției, ci începutul ei.

Problema reală este alta: un proiect public promovat bugetar și administrativ de Primărie coincide cu un proiect civic promovat public de organizația condusă de soția primarului. Chiar dacă nu există, la acest moment, dovada unui folos patrimonial direct pentru ONG, există cel puțin trei tipuri de beneficiu indirect posibil:

beneficiu de imagine;
validare publică a unei teme asumate de ONG;
capital simbolic și civic obținut prin suprapunerea dintre agenda administrației și agenda organizației conduse de soția primarului.

Agenția Națională de Integritate explică în ghidul său că un conflict de interese apare atunci când un interes personal influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor oficiale cu imparțialitate și obiectivitate, iar interesul personal poate privi beneficii pentru familie ori organizații cu care oficialul are relații relevante.

Tocmai aici stă vulnerabilitatea uriașă a proiectului Dâmbu: poate că administrația va spune că totul este legal. Dar până să spună asta, trebuie să răspundă la o întrebare simplă și devastatoare: de ce trebuie cetățeanul să creadă că această prioritate bugetară este perfect neutră, când ea coincide atât de convenabil cu o temă publică împinsă de organizația condusă de soția primarului?

Banii nu merg în principal pe lucrări. Merg pe circuitul documentațiilor

Detaliul cel mai grav din proiectul de buget 2026 nu este doar existența proiectului Dâmbu. Este felul în care este finanțat:

50.000 lei pentru lucrări noi;
325.000 lei pentru SF;
335.000 lei pentru DTAC/PT/DE.

Adică exact ceea ce Ploieștiul vede prea des, respectiv cheltuiala de intrare nu este lucrarea, ci pregătirea pregătirii pregătirii. Se creează senzația de investiție, dar greul banilor se duce în documentații. Iar în cazul Dâmbu, această schemă e și mai greu de apărat, tocmai pentru că administrația a mai trecut deja prin faza SF și prin faza SF actualizat.

În loc ca banii să meargă în primul rând spre intervenția efectivă în teren, spre lucrări vizibile, măsurabile și utile, cea mai mare parte a sumei este direcționată spre documentații. Cu alte cuvinte, nu lucrarea este punctul central al bugetării, ci pregătirea ei repetată. Și nu o singură pregătire, ci ceea ce, în limbajul amar al administrației românești, a ajuns să fie o practică bine cunoscută: pregătirea pregătirii pregătirii.

Aici apare adevărata problemă. Pe hârtie, cetățeanului i se poate sugera că Primăria investește. În realitate, însă, greul banilor nu se duce în beton, în amenajare, în utilitate publică imediată, ci într-un nou cerc de studii, avize, proiectări și documentații. Se creează astfel o aparență de dinamism și de progres, dar fără ca orașul să vadă, în mod proporțional, rezultatul concret al acelei cheltuieli.

În cazul Dâmbu, această schemă este cu atât mai greu de justificat cu cât administrația nu pornește de la zero. Proiectul a trecut deja prin faza Studiului de Fezabilitate și apoi prin faza Studiului de Fezabilitate actualizat. Cu toate acestea, în loc să vedem o trecere fermă spre execuție, vedem din nou o concentrare masivă de bani pe circuitul documentațiilor.

Asta nu mai arată ca o investiție care înaintează natural. Arată mai degrabă ca o rutină administrativă păguboasă, în care proiectul este ținut în viață prin hârtii, nu împins spre finalizare prin lucrări. Iar când, dintr-un total bugetat pentru un obiectiv, partea destinată efectiv lucrărilor este aproape simbolică în comparație cu cea destinată documentațiilor, cetățeanul are tot dreptul să se întrebe dacă nu cumva i se vinde din nou ambalajul în locul conținutului.

Există și o pistă de verificare privind achizițiile directe

În SEAP apar cel puțin două cumpărări directe relevante pentru proiectul Dâmbu:

una din 6 august 2025 pentru „Elaborare Studiu de Fezabilitate” pentru amenajarea zonei aferente pârâului Dâmbu;
una din 3 octombrie 2025 pentru „DTAC, PT, DE, AT” pentru același obiectiv.

Doar aceste două repere publice ridică întrebări mari:

dacă SF a fost cumpărat în august 2025, aprobat în septembrie 2025 și actualizat în noiembrie 2025, de ce apare din nou SF în bugetul 2026?
dacă documentațiile tehnice de execuție apar deja în circuitul achizițiilor din octombrie 2025, de ce mai sunt bugetate încă o dată în aprilie 2026?

Fără contractele integrale și notele de fundamentare, nu se poate afirma definitiv că este dublare de plată. Dar se poate afirma limpede că există o aparență suficient de serioasă de suprapunere și redundanță încât banii trebuie opriți până la clarificare.

Ce ar trebui să întrebe orice consilier local, orice jurnalist și orice cetățean care mai are răbdare cu această administrație

Primarul Mihai Polițeanu și aparatul său trebuie să răspundă public, în scris, la aceste întrebări:

1. De ce este prevăzut încă un SF de 325.000 lei în bugetul 2026, dacă pentru același obiectiv au fost deja aprobate SF-ul prin HCL nr. 471/2025 și SF-ul actualizat prin HCL nr. 630/2025?

2. Care este diferența tehnică exactă dintre SF-ul aprobat în septembrie 2025, SF-ul actualizat în noiembrie 2025 și noul SF bugetat în 2026?

3. Ce contracte, cumpărări directe și livrabile au fost deja realizate pentru proiectul Dâmbu în 2025?

4. Ce justifică alocarea de 335.000 lei pentru DTAC, PT și DE în 2026 și ce anume nu este deja acoperit de documentațiile anterioare?

5. A existat vreo corespondență, consultare, întâlnire sau colaborare instituțională între Primărie și Asociația Ploiești pentru Oameni pe tema Dâmbu?

6. A analizat Primăria, intern sau prin structurile de integritate, aparența unui conflict de interese ori a unei situații de favoritism, având în vedere standardul ANI privind interesele care influențează sau par să influențeze decizia publică?

7. De ce ar trebui cetățeanul să creadă că prioritatea bugetară acordată Dâmbului este perfect neutră, când ea se suprapune atât de convenabil peste proiectul-fanion al ONG-ului condus de soția primarului?

Banii pentru Dâmbu trebuie suspendați până la clarificare completă

În momentul de față, datele publice arată suficient cât să justifice o cerere fermă:

suspendarea sau eliminarea din bugetul 2026 a sumelor de 325.000 lei pentru SF și 335.000 lei pentru DTAC/PT/DE la obiectivul Dâmbu până la prezentarea publică integrală a:

tuturor contractelor deja atribuite pentru proiect;
tuturor livrabilelor deja recepționate;
diferențelor dintre SF, SF actualizat și noul SF prevăzut în buget;
unei note de fundamentare tehnico-economice complete;
unei poziții oficiale privind inexistența oricărei situații de conflict de interese sau aparență de conflict de interese.

Până atunci, orice leu pus pe Dâmbu nu mai este doar o cheltuială discutabilă. Este un test de credibilitate pentru administrația Polițeanu. Altul pe lângă cele pe care le-a picat până acum.