Mai, fiinta umana, pe numele tau Stavri,
potrivit asteptarilor mele, vad ca te situezi, egocentric si fals, bineinteles, in mijlocul universului. Tin sa-ti spun ca in orbirea data de orgoliul tau personal, nici macar nu ai buna decenta sa respecti amintirea unor actiuni ale mele, prin care ti-am demonstrat ca prietenul la nevoie se cunoaste. Remediu impotriva lapsusurilor exista: soc electric, tratament psihoterapeutic sau lecitina, deci ai de unde alege. Codul meu moral nu mi-a permis, pana acum, sa-mi denigrez fostii/actualii colegi de breasla. Despre viata ta stiu multe, si daca ma cobor la mintea ta infantila, iti garantez ca propria-ti imagine va avea de suferit. Nu am facut-o pana acum, deoarece unul dintre principiile mele este ca fiecare in viata are dreptul sa faca ce doreste, atata timp cat isi asuma responsabilitatea faptelor sale si tine cont de limitele celorlalti ( cred ca-s termeni si expresii straine pentru tine). Dar tu, din dorinta de a atrage atentia, inventezi personaje si fapte. Mi s-au impaienjenit ochii, tot cautand( macar) printre randurile tale ceva concret, real. Amintesti intr-una de unu` Bebe Schiopu, de prostituate si colaboratoare hartuite, de sereisti, de patroni santajati, personaje care pentru mine sunt total fictive, adica inventate de mintea ta bolnava de invidie. Daca or exista, probabil sunt acolitii sau superiorii tai., cei carora le urmezi sfaturile si le dai raportul.
Vino cu dovezi pustiule, scrie concret, la obiect, fa-ma praf, dar sa nu ma tragi pe nas!
