Take a fresh look at your lifestyle.

„Românii din Italia”, o carte scrisa de Alina HARJA

In anul 2010 a apărut în Italia o carte care analizează un subiect interesant; comunitatea română din peninsu- lă. Autorii acestei lucrări sunt Alina Harja şi Guido Melis.

Autoarea este româncă, şi este co- respondentă de presă în Italia al canalului de ştiri Realitatea Tv. Alina Harja a mai colaborat cu Parvapolis, din Latina şi zia- rul multietnic editat de „La Republica” intitulat Metropoli. De mai mulţi ani con- duce asociaţia „Amici della Romania”.

Autorul este italian, profesor de is- torie cu specializare în domeniul instituţi- ilor politice la universitatea „La Sapien- za”, Roma. Din anul 2008, Guido Melis a fost ales deputat în Camera Deputaţilor pe lista Partito Democratico (PD). Totodată este responsabil cu raporturile româ- no-italiene în cadrul Uniunii interparla- mentare şi este preşedintele asociaţiei de prietenie Italia – România din cadrul Ca- merei Deputaţilor.

Lucrarea se deschide în faţa citito- rului cu o Prefaţă, având titlul „I romeni e l′ostilita variabile în care Luigi Manconi explică utilitatea parcurgerii acestei cărţi. Cartea este un manual de bune practici care ne ajută să înţelegem modul în care contradicţiilor sociale existente pot fi dezamorsate, în al doilea rând aceleaşi bune practici pot reprezenta elemente ale unei posibile politici privind imigra- ţia.

Cartea este împărţită în două ca- pitole. Primul capitol se intitulează „Ro- meni come sono veramente”. La rândul său, acest capitol este împărţit în cinci subcapitole.

În primul subcapitol, intitulat „Ci- tadini nuovi nell′ Italia che cambia”, auto- rii prezintă date statistice oficiale referi- toare la evoluţia fenomenului migrator românesc în Italia. Conform acestor date, românii, împreună alte două grupuri com- pacte minoritare (marocanii şi albanezii), reprezintă 42% din totalul populaţiei imi- grate.1 În paginile care urmează sunt oferi- te cititorului informaţii despre zonele cu o populaţie compactă de români din Italia şi zonele de unde au venit cu precădere, nu- mărul de copii şcolarizaţi, căsătoriile mix- te şi tipurile de ocupaţii.

Al doilea subcapitol, intitulat „La religione, qualcosa piu di una fede” pre- zintă informaţii referitoare la relaţia dintre cele două biserici surori; catolică şi ortodoxă. În cadrul acestor pagini am aflat informaţia că prima biserică româ- nească în Italia a fost inaugurată în anul 2004 şi reprezintă rezultatul unui acord dintre cele două biserici la care s-a ajuns odată cu vizita pastorală a papei Ioan Paul al II-lea în România din anul 1999. Primul episcop român ortodox s-a însedi- at în august 2004 în Italia. De la acest moment până în 2010 numărul parohii- lor româneşti au crescut la 118. În cadrul acestora sunt botezaţi aproximativ 5000 de copii în fiecare an, sunt celebrate aproximativ 4000 de căsătorii anual, din- tre aceste 120 fiind mixte.

Al treilea subcapitol este intitulat „Romeni «delinquenti naturali»? Prove

1 Conform datelor ISTAT, în anul 2009, ro- mânii reprezentau 18%, albanezii 11% iar marocanii puţin peste 10%.

99pratiche di razzismo”. În cadrul acestui subcapitol este analizat cazul Mailat1 şi efectele pe care acesta l-a avut în penin- sulă şi în relaţiile bilaterale dintre Italia şi România. Pe parcursul paginilor ne sunt expuse cu claritate: momentul apariţiei cazului Mailat, impactul pe care acesta l-a avut în presa peninsulară şi cea româ- nească, apariţia şi dezvoltarea cazului românesc, campania în presă antiromâ- nească2 impactul politic pe care acesta l-a avut în spaţiul politic italian şi consecin- ţele acestuia în plan internaţional.

Al patrulea subcapitol este intitulat „Un popolo di carcerati?”. Titlul este su- gestiv. Românii sunt un popor de puşcări- aşi? Răspunsul autorilor este nu. Cu toate acestea, imaginea creată în media este că românii sunt un popor de infractori. Pen- tru aşi legitima afirmaţiile sunt prezenta- te rezultatele unei analize realizate în anul 2008, de revista administraţiei peni- tenciare intitulată Le due citta. Conform acestor date observăm că în închisorile italiene este următoarea situaţie: Algeria: 1.095 deţinuţi ( din 22.672 de re- zidenţi), 4,829% Tunisia: 2.262 deţinuţi ( din 93.601 de re- zidenţi), 2,415% Maroc: 4.495 deţinuţi ( din 366.000 de rezidenţi), 1,228% Albania:2.484 deţinuţi ( din 402.000 de rezidenţi), 0,617% România: 2.828 deţinuţi ( din 780.000 de rezidenţi), 0,363%

Datele sunt sugestive şi demon- strează falsitatea imaginii conform căre- ia românii sunt predispuşi la fapte cu caracter antisocial.

Ultimul subcapitol se intitulează „Non solo colf e badanti”. Pe parcusul acestuia autorii demonstrează cu date statistice că românii reprezintă o forţă de muncă calificată şi nu pot fi reduşi la imaginea unor servitori, bone sau îngriji- tori. Conform datelor oferite de Caritas/

1 În seara zilei de 30 octombrie 2007 , Gio- vanna Reggiani soţia unui ofiţer de marină, a fost asasinată cu bestialitate de către Ro- mulus Nicolae Mailat.

2 Românii sunt prezentaţi ca fiind o subspe- cie cu o disponibilitate spre a bea, care ali- mentează circuitul prostituţiei stradale, etc.

Migrantes (2008), 22% dintre români lu- crau în construcţii, 15% lucrau în ocupa- ţii casnice, 10,6% în agricultură, 10,1% în turism, 9,3% în informatică, 4,6% în in- dustria grea, 4,8% în transporturi, etc.

Al doilea capitol se intitulează „Al- cune cose da sapere sui romeni «italiani » (e alcuni «errori» da correggere)”. La rân- dul său, acesta este împărţit în cinci sub- capitole.

Primul subcapitol este intitulat „I romeni e la politica”. În cadrul acestuia sunt prezentate cele mai importante asociaţii ale românilor din Italia. Autorii analizează activitatea acestora şi obser- vă lipsa de unitate.

Al doilea subcapitol este intitulat „I romeni e i media: lo spechio deforma- to”. Acest subcapitol este important de- oarece este analizată imaginea pe care o are comunitatea românească, şi nu nu- mai, în mentalul colectiv italian. Con- form unui sondaj de opinie realizat de METROPOLIS la comanda ziarului on line La Republica , nu mai puţin de 61% din- tre cei intervievaţi au afirmat că nu do- resc prezenţa rromilor în Italia, 35% se declarau împotriva albanezilor, iar 33% împotriva românilor. Cu toate acestea 81% dintre cei cei care au ca vecin un ro- mân declarau că au un bun raport cu acesta. Apariţia cazului Mailat a alimen- tat fenomenul xenofobiei şi rasismului în Italia. Dacă în primul capitol a fost anali- zat fenomenul media care urmat crimei comise de Mailat în acest subcapitol este prezentată reacţia pe care media româ- nească a avut-o în raport cu unda de fu- rie şi ură antiromânească. Este momen- tul în care societatea românească este pusă la curent cu situaţia conaţionalilor din Italia şi se impune o presiune media- tică puternică faţă de autorităţile româ- ne. Mass-media românească a presat gu- vernul să ia atitudine faţă de guvernul italian şi să-şi protejeze proprii cetăţeni.

Al treilea subcapitol priveşte cu un ochi critic existenţa unei rezistenţe a românilor la integrare. Sunt situaţii în care comunitatea tinde să se închidă, să se apere, să-şi creeze mecanisme pro- prii de agregare care îngreunează inte- grarea.

Al patrulea subcapitol este intitu- lat „Gli erori del centrosinistra, i silenzi di Bucarest”. În cadrul acestui subcapi- tol este atins un subiect sensibil; rapor- tul dintre partidele politice italiene şi aşa zisă„problema românească”. Încă de la început autorii dau verdictul „… della «questione romena» la politica italiana ha capito quasi nulla”.

Dreapta politică nu a făcut altce- va decât să „călărească” valul urii rasia- le, să alimenteze o campanie îndreptată împotriva unui popor de „infractori” naturali.

Centru – stânga şi stânga politică este vinovată deoarece au oscilat în a de- cide ce fel atitudine politică trebuie să aibe. Această indecizie politică, din par- tea stângii, a permis dreptei să aibe iniţi- ativa. Măsurile antiimigraţie care au fost luate imediat după asasinatul Reggiani de către guvernul Prodi, guvern de alian- ţă a stângii, a creat un imens deserviciu acestuia. Faptul că a preferat să aţâţe fo- cul în loc să îl domolească a permis drep- tei să preia acest discurs, să îl confişte, şi să-l folosească pentru a stimula frica şi neîncrederea, cetăţeanului. Rezultatul a fost că pe acest val au câştigat alegerile.

În fine ultimul subcapitol intitulat „Come si arriva alla nuova cittadinanza” încheie această carte punând câteva în- trebări importante. Este într-adevăr în Italia o campanie rasistă sau xenofobă îndreptată împotriva românilor? Dacă există, cum poate fi combătută? Cum se poate urmări obiectivul unei integrări fără ca românii să-şi piardă rădăcinile? Există o modalitate de a se construi o cale pentru un nou cetăţean italian?

Autorii au încercat să dea un răs- puns la aceste întrebări. Însă ceea ce este mai important este premisa de la care pleacă această carte. Integrarea comuni- tăţii româneşti în Italia este o provocare şi un test. Dacă la nivelul instituţiilor sta- tului italian nu va exista o politică coe- rentă de a integra imigranţii români care au cele mai mari afinităţi cu spaţiul itali- an cum se va reuşi integrarea altor co- munităţi?

Autorul acestei recenzii salută apa- riţia unei astfel de cărţi deoarece pune întrebări indiscrete şi abordează această temă în mod diferit faţă de „opinia vre- mii”.

Ioana Cristea Drăgulin


APRECIAZĂ ARTICOLUL !
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. AcceptRead More

Privacy & Cookies Policy