Reporter: D-le Daniel Ghita de ce ati ales sa fiti procuror si nu interlop?
Daniel Ghita: Pentru ca de la 7 ani sau de acasa din familie am invatat sa muncesc, sa studiez, sa fiu corect cu cei din jurul meu, sa dau buna ziua, sa respect pe toata lumea si, mai ales, legea.
R: Se merita sa fii magistrat in ziua de azi cand se fac atatea inginerii financiare, afaceri dubioase ?
D.G: In mod evident un functionar public nu castiga o persoana care face, asa cum spuneati, inginerii financiare si scoate bani foarte multi din afaceri cu petrol, spre exemplu, dar poti castiga respectul celor din jur daca esti un tip corect, daca incerci si chiar reuesesti sa iti faci corect meseria.
R: Ce reprezentare are satisfactia profesionala pentru dumneavoastra?
D.G: Sa vezi ca nu ai muncit in van, dupa luni de eforturi colective, iar cei care au gresit, care au incalcat legea ajung acolo unde le este locul. Ca banii pe care i-au realizat prin incalcarea legii sunt restituiti la bugetul de stat si sunt folositi asa cum ar trebui, la batranii care au nevoie de cati lei la pensie, la bolnavii care nevoie de ingrijire, la alocatia copiilor si, de ce nu, pana la urma, si in salariile noastre.
R: Vi s-a intamplat vreodata sa munciti la un caz luni de zile si sa constatati la final ca ati muncit degeaba?
D.G: Nu. Sincer, nu mi s-a intamplat vreodata. A durat, poate, mai mult , sa dovedesti ceea ce poate reuseau sa ascunda cei care sunt obisnuiti sa incalce legea, dar niciodata nu s-a intamplat sa muncesc in zadar, eu si ceilalti colaboratori ai mei.
R: Unde este mai mult de munca, in domeniul infractionalitatii, la Bucuresti sau la Ploiesti?
D.G: Munca este peste tot. In primul rand ca schemele de personal nu sunt complete si, dup ace ca nu sunt complete, nu sunt nici actualizate. Unul era nivelul ratei infractionalitatii in anul 1990 si altul este in 2010. La o populatie de aproape 840.000 de locuitori, cat are judetul Prahova, cred ca ar trebui regandita si schema care, prin numarul de procurori, sa acopere necesarul combaterii infractionalitatii, iar solutiile date sa fie cele asteptate de absolute toti justitiabilii.
R: Mai exact ce ar trebui facut?
D.G: In primul rand, ar trebui facute eforturi pentru completarea schemei. La nivelul Parhectului Prahova, schema este de 16 procurori si, in mod efectiv, lucreaza 11, cu “sanse” ca in perioada urmatoare numarul sa se diminueze. Pe langa acest lucru, ar trebui gandita si reactualizata schema care sa corespunda cu realitatile judiciare ale unui judet ca Prahova. Deci, o schema de 16 procurori este incompleta.
R: Cate dosare aveti in lucru in acest moment?
D.G: Pot sa va spun cate dosare am in fiset. Undeva in jur de 80, care au ca principal obiect savarsirea unor infractiuni de coruptie.
R: care e cea mai mare captura a dumneavoastra, daca putem numi asa?
D.G: Este improrpiu spus captura. Cei care gresesc, vrand- nevrand, sunt oameni. Nu ne propunem sa capturam oameni ci sa aflam adevarul in cauzele pe care le instrumentam si sa incercam sa aratam ca, chiar daca suntem putini, sa aratam ca suntem aici. Cel mai success dosar instrumentat, de cand lucrez la Parchetul Prahova, este cel finalizat cu rechizitoriu pe data de 28 mai 2010, cand au fost trimisi in judecata 22 de inculpate, din care 17 in stare de arest preventive pentru savarsirea unor infractiuni de coruptie si assimilate infractiunilor de coruptie. Este vorba despre dosarul in care au fost deferiti justitiei inculpatii care aveau ca principal obiect de activitate infractionala sustragerea de produse petroliere. Unul dintre acesti inculpati fiind Marin Dumitru( n.r.- zis Mocofanu) din Barcanesti. Un dosar complex, prin numarul de persoane care au conlucrat la dovedirea faptelor, prin numarul mare de inculpate, prin tehnicile care cu condus la dovedirea faptelor si prin prejudiciul mare inregistrat.
R: Exista corputie institutionalizata?
D.G: Eu cred ca sunt oameni care gresesc, cred ca sunt oameni care aduc vulnerabilitati oricarui sistem, oameni care din varii motive incearca sa-si rotunjeasca veniturile si asta n-ar trebui sa le faca cinste.
R: Mai in gluma, mai inserios, sunteti asimilat comisarului Italian Corado Cattani, dice celebrul serial “La Piovra”. Ce perceptie aveti despre apelativ?
D.G: Intr-un fel ar trebui sa ma onoreze aceasta asociere cu personajul din film. Ceea ce facem noi aici, toti procurorii, este extrem de real. Dosarul despre care va vorbeam a avut parte si de momente care erau, parka, scenario din film. Supravegherea operativa si filmarea pe timp de noate a inculpatilor cu camere cu termoviziune in infrarosu, cu mijloace de supraveghere aeriana avea aerul unui episode din filmul mentionat de dumneavoastra. Revenind la intrebare, eu nu cred ca in Prahova s-a ajuns pana acolo incat munca unui procuror sa capete astfel de valente. Intamplarea face ca eu ma ocup de cauzele care au ca obiect infractiuni de coruptie si este firesc ca acestea sa produca interes, sa iste curiozitati si sa fie pusa, firesc, intrebarea, cine e cel care a instrumentat aceste cauze. Intamplarea face ca sunt eu acela. Putea sa fie oricine altcineva in locul meu. Din fericire, cred ca nivelul coruptiei in Romania, in Prahova nu este de valori egale ca cele din fimul “La Piovra”.
R: Amenintari ati primit vreodata? Sub ce forma?
D.G: S-a intamplat o data ca cineva sa imi spuna ca este prieten cu inalt oficial din Ministerul Justitiei si sa imi transmita voalat ca astazi sunt procuror, maine cine stie ce se poate intampla. Eu i-am raspuns acelei persoane ca niciun oficial din niciun minister nu a invatat in locul meu in facultate, niciun oficial nu a dat examenele in locul meu, niciun oficial din niciun minister nu a muncit in locul meu ca sa ajung ceea ce sunt. Acea persoana incalcase legea si, desi a incercat prin mijloacele lui sa intimideze, nu a reusit si a ajuns in fata judecatorilor, in stare de arest preventiv, si condamnata pentru faptele pe care le comisese. N-ar trebui ca oamenii din institutiile de aplicare a legii sa se lase intimiati. Cei care se simt lezati in anchetele penale, incearca sa scape, sa influenteze mersul anchetei prin diferite metode, ori prin oferirea unor atentii sau prin eventuala teama insuflata. Din fericire, eu spun ca institutiile de aplicare a legii, cel putin parchetul, au ajuns la o maturitate care le permite celor care reprezinta aceste institutii sa aplice legea. Legea este puternica. Ramane doar ca ea sa fie aplicata corect, daca oamenii care o aplica sunt, la randul lor, puternici.
R: Ce ii lipseste procurorului Daniel Ghita, ce are in plus fata de altii si unde isi propune sa ajunga?
D.G: Imi place foarte mult ceea ce fac in acest moment. Am plecat de la Parchetul Inaltei Curtii de Casatie si Justitie in urma cu doi ani din caua unor probleme de sanatate, naveta era, totusi, obositoare. Cred ca am ajuns la un nivel de experienta care imi permite sa intuiesc si sa analizez si sa extrag din multitudinea de cazuri cu care suntem sesizati acele cauze care chiar au un potential, care sunt interesante prin rezultatele care pot si obtinute si prin mesajele ce pot fi transmise societatii.
Imi lipseste timpul de a ma ocupa, in mod egal, de toate cauzele cu care sunt investit. Cred ca sunt la fel de bine pregatit ca si ceilalti colegi ai mei. Familiar vorbind am tot ce-mi trebuie si as vrea sa ajung in situatia in care sa gandesc ca e o fericire ca traiesc in Romania. As vrea, la modul sincer, ca si copiii nostri sa traiasca intr-o tara curata, intre oameni curati, din toate punctele de vedere. Incerc, prin ceea ce fac, alaturi de alti colaboratori ai mei, sa oferim un exemplu. Un exemplu pozitiv, de cum ar trebui sa fie lucrurile. Mi-ar placea ca in momentul cand o sa ies la pensie sa raman sa traiesc in Romania, intr-o tara curata.
R: Ultima intrebare. S-a schimbat ceva de cand ati venit inapoi in Ploiesti?
D.G: Cred ca da. Cred ca functionarii publici care sunt tentati sa primeasca atentii, sa comita fapte de coruptie, poate se gandesc de mai multe ori inainte sa incalce legea, pentru ca poate s-a schimbat acea mentalitate potrivit careia fiecare om se gandeste ca nu i se poate intampla nimic. Poate acesti functionari pretabili la comiterea faptelor de coruptie se gandesc de mai multe ori inainte de a face astfel de lucruri, pentru ca, asa cum am spus, Parchetul Prahova a incercat sa identifice niste cauze reprezentative din anumite sectoare de activitate si sa arate ca putem fi oriunde. Poate ca si infractorii sunt mai atenti si mai precauti cand comit faptele pentru ca au sesizat ca procurorii sunt foarte bine instruiti, au un nivel de experienta ridicat care le permite sa uzeze de tehnici speciale si moderne in probarea activitatii infractionale.
