O sa va spun o poveste, in care, cu siguranta, v-ati regasit si voi de multe ori. Gasim cate o persoana marunta, uneori, care vrea sa isi dea importanta pe care nu o are si ne blocheaza cu impertinenta ei, sperantele. Nu intotdeauna e principala vinovata, dar are o parte de vina, chiar daca e scris in fisa postului sa fie nesimtita. Imaginati-va ca stati rand la un produs pe care vi-l doriti mult, iar vanzatoarea la care trebuie sa ajungeti, atunci cand in sfarsit sunteti la casa sa platiti produsul mult visat, va spune ca s-a inchis magazinul. Ce va vine sa-i faceti?
Nu putem sa scriu acest pamflet, pentru ca nu aveam o poza cu tipa care se crede miezul din fanta, desi nu este decat o purtatoare de agenda. M-am tot gandit cu cine seamana la fata, ca sa o redau cat mai fidel. Si, dintr-o data, click…gandul m-a dus spre o persoana cu care seamana izbitor. Monica Lewinski este persoana cu care purtatoarea de agenda seamana ca doua picaturi de apa. La fel ca si predecesoarea ei, celebra pentru un anumit lucru din biroul oval, Monica Lewinski a noastra, este o fiinta care, daca n-ar vorbi are trece neobservata. Lata in spate, fara un gat feminin, nu face decat sa noteze in agenda cine poate ajunge la Greuceanu, acesta fiind directorului ei mult prea incarcat de treaba. Nu suspectez nicio clipa ca Monica Lewinski de Ploiesti, ar avea aceleasi veleitati ca predecesoarea sa, pentru ca, desi nu l-am vazut pe Greuceanu, pentru ca nu a avut decenta sa stea cinci minute de vorba cu mine, ar insemna ca gusturile sale la femei sa fie la pamant.
Povestea incepe in urma cu mai bine de jumatate de an, cand o idee a ajuns la Greuceanu si, daca n-am fost mintit de persoane din anturajul meu de atunci, acesta si-a dat ok-ul. Am asteptat, cuminte, sa vina ziua in care pot pune in practica acea idee, am pierdut vreo 2.000 de euro platind inutil un sediu, in speranta ca voi fi chemat sa discut cu Greuceanu. Asa se intampla cand te bazezi pe altii, ai incredere in ei si ei te tradeaza la primul colt de strada. Asta pana in noiembrie trecut, cand am am luat taurul de coarne si m-am prezentat personal la biroul lui Greuceanu unde am dat peste… Monica Lewinski de Ploiesti. Pe chipul ei se vedea atunci ca nu ma cunoaste, ca nu auzise de mine, iar la momentul respectiv s-a comporatat ca atare, adica… cu eleganta. M-a trecut in agenda si mi-a stabilit o intalnire 10 zile mai tarziu. Nu spun mai multe despre idee, doar ca era vorba despre una care ar fi adus de lucru la un numar semnificativ de persoane si ar fi servit cateva zeci de mii, cel putin, in timp.
A venit ziua cu pricina, m-am barbierit, mi-am pus costumul si m-am dus, crezand ca am de a face cu oameni respectabili, sa ma intalnesc cu Greuceanu. Ajung la fata locului, ma prezint la intrare si spun, plin de incredere, ca am o intalnire stabilita. Surpriza! Mi se spune ca nu stie nimeni de aceasta intalnire. Inainte sa izbucnesc, imi vine ideea sa ii spun femeii de la intrare ca am discutat cu Monica Lewinski de Ploiesti si femeia de la receptie, cu mult bun simt, o suna pe purtatoarea de agenda care coboara cu paltonul pe umeri, lasand impresia ca e pe picior de plecare si ca Greuceanu nu e in birou, ci a trebuit sa plece. O fi fost adevarat sau nu, pacatul lor sa fie. Cum ma stiti, nu-mi place sa fiu mintit sau prostit. Era evidenta schimbarea de atitudine. Era evident ca se discutase despre mine si trebuia sa fiu blocat. Nu e prima data cand incerc si, din experienta stiu ca trebuie sa-si fii bagat unii, altii coada, dusmani de-ai mei, care ma vor scos de pe piata pentru ca sa-si faca ei mendrele. Si pentru ei scriu acest pamflet, pentru ca trebuie sa aiba o bucurie si eu le-o ofer. Stiu ca Dumnezeu le va plati cu varf si indesat, tot din experienta, pentru ca fiecare dintre cei care mi-au facut rau intentionat a primit o palma de SUS, ulterior. Are, asa cum spuneam, Dumnezeu are grija de ei. Am demonstrat de-a lungul timpului ca intentiile mele, in orice intreprind, sunt curate si vizeaza interesul comunitatii, mai presus de toate. Cu sigurata, tocmai asta e motivul pentru care sunt stopat, de fiecare data de catre cei care se stiu cu musca pe caciula.
Din acel moment si pana cand am vorbit cu Greuceanu personal, dupa ce am facut rost de numarul lui de telefon, purtatoarea de agenda nu a mai raspuns la telefon. Mitocanie! Ulterior era nevoita sa transmita mesajele. Culmea este ca Greuceanu stia despre mine, cand am vorbit la telefon. Era cat pe ce sa ne intalnim la sfarsitul anului trecut, dar Monica Lewinski de Ploiesti m-a sunat exact cand ma suisem in masina sa merg spre ei, ca s-a contramandat si ne auzim in 2014, dupa sarbatori. Crezand in continuare ca am de a face cu oameni responsabili, nu cu ipocriti, am luat de bun ce mi-a transmis Lewinski. Daca am un regret este acela ca nu am apucat sa discut cu Greuceanu cinci minute, pentru ca n-a avut sange in instalatie sa stea de vorba. NU e prima data cand mi se intampla si este, ca de fiecare data, evident, ca si-a bagat cineva coada si l-a speriat pe director.
Am sunat pe 3 ianuarie asa cum mi s-a spus, dar pauza. Probabil ca Monica Lewinski de Ploiesti era inca… cu sarmaua in gat. Am mai incercat pe 6 ianuarie si, culmea, mi-a raspuns spunandu-mi ca trebuie sa consulte… agenda. I-a luat vreo cateva ore s-o faca si, pana nu i-am trimis un sms in care i-am spus ca si daca o iubeam nu asteptam raspunsul ei atat de mult, nu a catadicsit sa sune inapoi. Intr-un final al zilei m-a sunat ( mai bine isi inghitea cuvintele) si mi-a transmis ca sa merg la biroul de presa. Era evident ca ceva s-a schimbat, ca nu se mai doreste o discutie cu mine, din motive stiute numai de ei, dar banuite si de mine. Nu e putin lucru sa te aliezi cu mine, trebuie sa ai sange in instalatie, sa ai personalitate, nu sa asculti ce iti spune unul sau altul, fara sa ma cunosti inainte. Daca esti slab, cedezi, daca ai cohones( oua… spaniole) mergi mai departe. Greuceanu a ales prima varianta, desi trebuia sa stie ca se pot schimba multe lucruri in bine. Asta presupune responsabilitate sociala, iar Greuceanu al nostru s-a dovedit a fi iresponsabil…socialmente.
Asta e, mergem inainte. Ei, pe care ii cam stiu, vor incerca sa ma scoata de pe piata asa cum fac de ani de zile, iar eu voi lupta in continuare. Poate se va gasi cineva, scarbit de viata pe care o ducem cu totii, sa vrea sa se alieze cu mine, pentru a da o speranta tuturor. Eu stiu ce pot si ce vreau. Dusmanii mei stiu si ei, de-aia baga strambe de fiecare data. Ce bine ar fi sa inteleaga ca pe mine nu ma interseaza cat fura, ci sa fac ceva in viata asta, ceva care sa aduca speranta intr-o societate civila aproape moarta. Sunt un partener loial, la fel cum sunt un dusman loial, pana la capat!
In final, totul se rezuma la respect. Daca nu mi-l acorzi desi eu te respect, iti raspund cu aceiasi moneda, indiferent cine ai fi, cu atat mai mult cand esti o simpla purtatoare de agenda si, cu atat mai bine, cand esti un Greuceanu, fara sange in instalatie.
De ani de zile patesc acelasi lucru, ca cel prezentat mai sus. Jocul e acelasi, se schimba doar personajele. Intrebarea ar fi de ce?
Raspunsul se afla la IPOCRITI ca cei prezentati mai sus!
