Dragii mei, anul 2024 ne-a adus din nou spectacolul electoral românesc, unde candidații la funcția de președinte se pregătesc să salveze țara. Cum? Prin „promisiuni ferme” și vorbe mieroase. Ne plimbă prin studiourile de televiziune, își flutură sloganurile și ne spun ce vom avea – dacă, desigur, îi votăm. Dar unde sunt dezbaterile? Unde este arena publică, unde putem vedea cine e lider și cine e un simplu recitator de fraze banale?
Marcel Ciolacu promite „stabilitate” și luptă pentru „justiție socială”. Spune că are soluții pentru a scoate România din impas, dar nu-l vedem decât pe la evenimente cu pieptul bombat și cu aceeași placă: „vom face”. În spatele zâmbetului său calculat, ne întrebăm: unde este omul care să răspundă, sub presiune, întrebărilor despre acele „legături de partid” ce par imposibil de tăiat?
Nicolae Ciucă, generalul tăcut care, deși ocupă un loc de frunte, pare mai degrabă să meargă din inerție. Își recită strategiile pentru viitor de parcă ar fi ordine de campanie, dar fără să ne lase impresia că știe cum să rezolve mizeria de pe frontul economic. Fără dezbateri reale, ne rămâne să ne întrebăm: oare acest om va rezista la presiunile reale ale Cotroceniului sau va ceda când „glonțul retoric” vine dintr-o parte neprevăzută?
Și apoi vine George Simion, fluturând steagul anti-sistem. E omul poporului, luptătorul de stradă, dar când îl punem să vorbească despre soluții reale, evită tema și o transformă în spectacol. Să fie totul doar un show? Într-o dezbatere adevărată, unde întrebările sunt directe și complexe, ar putea Simion să-și păstreze credibilitatea, sau se va dovedi un Don Quijote în luptă cu morile de vânt?
Și nu uitați de Elena Lasconi, primarul cu viziune. A început bine la Câmpulung, dar să conduci o țară nu e același lucru cu un oraș mic. E capabilă să treacă de la discursurile emoționale la soluțiile dure pentru țară? Fără o dezbatere publică, rămânem în ceață.
Mircea Geoană, eternele lui promisiuni de revenire! Omul care ne spune de 20 de ani că are răspunsurile, dar de fiecare dată îi lipsește finalul victorios. Într-o dezbatere, oare va fi același Geoană „aproape câștigător”, sau vom descoperi un lider capabil să răspundă ferm la întrebările dureroase ale economiei, corupției și securității naționale?
Și totuși, în toată această mascaradă, cine pierde? Noi, cetățenii. În loc să vedem o dezbatere pe viață și pe moarte între idei, soluții și viziuni pentru viitorul României, avem parte de o scenă cu gladiatori fără arme, prea speriați să se confrunte cu adevărat. Dacă acești oameni nu sunt capabili să-și susțină ideile în fața publicului, cum vor susține interesele României în fața lumii? Dezbaterile lipsesc, iar noi rămânem cu promisiuni goale și afișe colorate.
Unde sunt eroii care să lupte pentru viitorul nostru? Unde sunt dezbaterile în care să-i vedem căderea măștilor, adevărul scos la lumină, ideile ciocnite ca niște scântei? Fără dezbateri, această campanie este un teatru absurd, o scenă pe care candidații dansează la comanda consilierilor de imagine, fără a spune cu adevărat ceva. Ne aflăm la o răscruce, și totuși, cei care pretind că ne conduc se ascund în spatele echipelor de PR, temându-se să fie expuși pentru ceea ce sunt: gladiatori fără arme.
Dar acesta nu este un simplu joc, dragi cetățeni. Viitorul nostru este în joc, iar acești „gladiatori” par să fi uitat că miza este mult prea mare pentru a ne oferi doar un spectacol superficial. Fără dezbateri, nu există transparență, nu există adevăr, și nu există nici măcar o umbră de responsabilitate. Cei care vor să conducă România se tem de confruntare, de întrebări reale, și de noi, cei care îi privim cu speranță și disperare.
Publicul întreabă: „De ce nu avem dezbateri?” Un candidat răspunde: „Dezbatem pe social media!” Altul: „O să ne vedem în emisiuni separate!” Dar noi știm mai bine. Ne dorim să-i vedem față în față, să vedem cine are curajul să spună adevărul, cine poate susține cu fermitate ceea ce promite și cine va ceda primul. Unde sunt întrebările despre educație? Despre justiție? Despre ocurpție? Despre viitorul tinerilor? Nimeni nu pare pregătit să ofere răspunsuri clare.
Fără dezbatere, stăm orbi în fața afișelor și reclamelor pline de culori frumoase. România are nevoie de lideri, dar cum să-i descoperim dacă îi ascundem de întrebările incomode? De ce să nu-i vedem față în față, discutând, contrazicându-se, arătându-și limitele și punctele forte?
Soluția? Televiziunile mari să organizeze dezbateri publice cu toți candidații, măcar pe cele mai importante teme: sănătate, educație, corupție, securitate, infrastructură. Să vedem cine poate să gândească rapid, cine poate să răspundă întrebărilor incomode fără să ezite și, mai ales, cine are un plan real pentru România, nu doar un discurs pregătit de echipa de PR. Fără ele, nu alegem lideri, ci figurine politice, care vor dispărea la fel de repede cum au apărut.
Gladiatorii noștri politici au uitat că nu sunt acolo pentru a se proteja, ci pentru a lupta – pentru idei, pentru viitor, pentru România. Să intre în arena dezbaterilor, să le dăm sabia întrebărilor și să vedem cine rămâne în picioare.
România nu mai poate trăi din promisiuni și programe recitate. Vrem o dezbatere reală, cu lideri adevărați, nu spectatori pe banca promisiunilor!