Inca de anul trecut am vorbit cu Mihaela sa ii iau un interviu, dar inca ma cautam pe mine pentru a putea pune intrebari unei persoane atat de entuziaste si pline de energie. Am cunoscut-o pe Mihaela Tatu anul trecut, cu prilejul participarii mele ca speaker la actiunea organizata de Iulian Serban, la acea vreme presedinte JCI Prahova( Vezi AICI), iar acum a urcat in ierarhie datorita profesionalismului sau. Nu o vazusem niciodata decat la televizor si a fost o bucurie imensa sa o cunosc personal, pentru ca este un om deosebit, care stie ce vrea si, mai ales, ce spune. Dovada este chiar acest interviu, impartit in doua, care sigur va va intra in casa sufletului, datorita sinceritatii copilaroase si intelepciunii feminine care il strabate. Lectura placuta….
Reporter: Iti aduci aminte ce raspuns dadeai cand erai mica si te intreba cineva : ce vrei sa fii cand te faci mare? Ce ne poti spune despre Mihaela de atunci si cea de acum?
Mihaela Tatu: Bineinteles. Mereu am fost mai nehotarata cand a venit vorba despre profesii. Am oscilat intre vanzatoare la aprozar si cantareata la Cerbul de Aur (si doar la Cerbul de Aur, doar sunt brasoveanca). Si artista (actrita), balerina, “aviatoare” sau coafeza. Tatal meu, ardelean neaos de la Zaul de Campie, avea tot timpul cate o vorba de duh pentru mine, in cel mai dulce grai: “No fache ce chii face, da’ fa-n asa fel, fii a mai buna vanzatore, a mai buna archista, a mai buna ce-i vre tu!!!” :-)))).
Sunt bercec si “se pune” :-))))). Se zice ca sunt copiii zodiacului si cam asa si este. Am cerut de la viata, “batand din picior” ca lucrurile sa se intample nu azi si nici ieri, ci alaltaieri. Si Dumnezeu m-a cam ascultat. Ca de-aia vin eu si spun mai mereu ca, Dumnezeu ne iubeste pe toti. Da’ fata de mine parca are-o slabiciune! :-)))))
Am fost un copil si mai tarziu, o tanara foarte vesela. Imi amintesc de momentul in care m-am maritat si am plecat de acasa. Tata a luat-o pe mama pe dupa umar si i-a spus: nevasta…ne-a plecat bucuria din casa…. Venind in famila mea, la o varsta mai inaintata a parintilor mei. Mama avea 43 de ani.
Am fost lasata de catre Creator cu energie mai multa decat a unui om obisnuit, ceea ce a fost si bine si mai putin. Nu-i usor sa stai cu un “taifun” sau cu o “locomotiva” in casa. Fiica mea acum, imi spune ca sunt “un munte de energie si putere”. Dar cand era mica imi spunea ca “sa nu-i mai impun ritmul meu pompieristic, pentru ca ea m-am nascut un copil obosit” :-))))). Asa ca nu-i usor. Dar asta m-a si manat inainte in viata. Dorinta de mai bine si mai “buna”, curiozitatea, curajul inconstient de multe ori si entuziasmul. Apoi tot tata m-a invatat ca daca eu voi lua viata in serios, ma va lua si ea pe mine si ma va tranti de “nu m-oi vighe”. Dar daca voi glumi ce ea si ma voi juca cu ea, ma va ingaduii si ea pe mine si bine “mi-a fi” :-)))))! Vorbe de duh ce ma urmaresc si acum.
Energie cat cuprinde, voiosie si curaj. Cam asa m-as descrie. Si un entuziasm molipsitor. Nu exista “nu pot” daca nu incercam mai intai. Bineinteles ca am si dat cu capul de sus de nenumarate ori. Dar nu prea am stat sa-mi numar cucuiele. Am mers mai departe.
Acum…..sunt mai prudenta si cumpatata si inteleapta, pentru ca am trecut prin atat de multe, incat nu prea mai suport durere fizica :-)))))! Am stat sa ma gandesc daca varsta a facut din mine fiinta “cuminte” de acum?. Aiurea…..am aceeasi impetuozitate si efervescenta, cateodata (repet) inconstienta. Dar “Frica pazeste pepenii”. Este cel mai bun profesor. Nu mai duc durere fizica (Doamne pazeste!).
Apoi vad viata mult mai simplu, iar nevoile mele sunt mult mai….asezate. Nu mai zbor cu parapanta si nu mai fac catarare. Nu mai calaresc, si (cu tristete maxima) nu mai schiez. Nici macar nu mai patinez, sau nu mai pot alerga. Ma bucur real si profund de fiecare zi, facand lucruri care imi doresc sa dainuie prin fiintele carora le impartasesc din experienta mea. Am descoperit o alta dimensiune a vietii, cu care m-am obisnuit foarte greu, dar care acum ma implineste. Sa traiesti iubind. Suna neobisnuit, ca un cliseu si greu de priceput, dar nu ma intereseaza ce inteleg cei din jurul meu. Dar de loc. Am descoperit frumusetea sentimentului de IUBIRE. Punct.
Rep: Cati ani au trecut de cand ai renuntat la televiziune si care a fost motivul principal? Nu ti-e dor?
Daca te-ai intoarce, ce fel de emisiune ti-ar placea sa faci?
Mihaela Tatu: Anul acesta in 20 mai am implinit 4 ani. La inceput a fost doar o pauza de 2 ani, din cauza unor probleme de sanatate, iar dupa….. N-am mai stiut ce as mai fi putut face acolo. Mie nu mi-au placut formatele de emisiune care mi s-au oferit, iar altora nu le-au placut formatele de emisiune pe care le-am propus. Simplu. Iar acum, ceea ce se intampla in media, mai ales ca stiu ceea ce este cu adevarat acolo, ma ingrozeste. Si stiu ca din cauza a ceea ce se intampla in grilele de programe ale unor posturi de televiziune, marea masa a telespectatorilor care a simtit real criza, care nu are bani si nici nu s-a omorat vreodata dupa-o carte, sta si vegeteaza, asteptand ceva…..de undeva…..candva….Niste morti umblatori, morti la 40 si ingropati la 80. O masa usor de dus de nas care la un moment dat va iesii la vot pentru cel care-i va da mai multa fasole cu ciolan. Asta doare. Uf!!!!!!
Ba da, imi e dor. Cand mai sunt invitata si accept sa merg la cate-o emisiune, si cand intru in studio, simt emotii frumoase si am nostalgii. Dar asta simt pana ies din studio. Apoi gata. Am simtit gustul libertatii Eugen. Sa faci, sa gandesti si sa spui liber ceea ce simti.
Iar daca as face o emisiune ar avea ca subiect bineinteles FEMEIA dar nu ca subiect de barfa si facut misto prin reclame. FEMEIA. Sau o emisiune in care sa antrenez toti trainerii de dezvoltare personala pe care i-am cunoscut. O emisiune cu public, de la care cel care participa fie si ca si telespectator, sa ramana cu ceva. Atat.
Rep: Gata, atat despre meserie. Hai sa vorbim despre viata…Care e viata ta acum, ca sa zic asa? Cu dragostea cum stai?
Mihaela Tatu: Ups…ma pui la zid :-)))))). Totul este VIATA.
Acum…..Acum 3 ani, dupa ce mi-am dat seama ca gata cu televiziunea, am intrat un pic in panica. Dupa 20 de ani de media, incotro as fi putut sa ma idrept. In contabilitate NU. Politica NUUUUU….!!! Eu sunt de departe un comunicator. Unde as fi putut sa-mi gasesc eu nisa? In public speaking. Si asa, facand TOT-ul (trainer of trainers) si tot felul de cursuri si specializari licentiate ANC, am ajuns trainer in Tehnica livrarii discursului. Adica dictie, intonatie, frazare, ritm, volum, gestionarea emotiilor, calibrare la public, respiratie, dezvoltare personala si atitudine. Asta detaliat.
Apoi am pus voce pe desene animate si astfel am ajuns la Oradea, oras de care m-am indragostit si unde m-am si mutat. Pacat ca stau prea putin in el!!!
Particip la tot felul de campanii umanitare si caritabile, care au ca subiect copiii, batranii si femeile.
Sunt moderatorul multor evenimente pentru ca asta-mi este job-ul. Evenimente ca Business Days, cel mai mare eveniment de networkig si informare antreprenoriala din tara. Sau 11Even. Si e normal sa fac asta pentru ca sunt foarte buna pe ceea ce fac.
Calatoresc. Am ramas cu aceasta sete pe care mi-o astampar cu destul de multa greutate.
Sunt invitata de catre asociatii ale femeilor sa sustin discursuri motivationale si inspirationale. Anul acesta chiar am depasit granitele Europei. Pentru ca in Chisinau am fost si merg constant. Dar am fost invitata in Canada unde am stat o luna si am avut intalniri cu femeile din 5 orase importante ca Toronto, Montreal, Cambridge, Kitchiner si Hamilton. Si in Emirate, in Abu Dabi.
Petrec timp cu fiica mea, care s-a mutat de 2 ani la Berlin.
Eeeei la capitolul dragoste cred ca te voi dezamagi. Sunt singura. Adica nu sunt intr-o relatie stabila. Si in acest moment al vietii mele nu stiu daca este bine sau mai putin bine. Apoi eu cred ca daca mi-as dori cu adevarat pe cineva probabil ca s-ar intampla ceva.
Dar sa facem o analiza: La aceasta varsta este putin probabil sa gasesti o fiinta cu care sa rezonezi, mai ales ca esti trecut prin viata si sti ce iti doresti de la un partener. Eu de exemplu, imi doresc umor, respect, umor, cateva valori etice si morale de baza, umor, chiar preocupari comune, umor, posibilitatea de a incropi un dialog inteligent si cu “seva”, sa-mi fie partener, sa impartim toate nebuniile si bucuriile lumii,sa barfim :-))))), toleranta, intelepciune si caldura, umor :-))))), respectarea spatiului si timpului propriu, umor :-)))). Asta pe langa iubire. Cer prea mult :-))))))????
Nu stiu Eugen….Nu prea am timp pentru acest capitol si sunt constienta ca daca pierd acum trenul, pa!!!! Dar asa stau lucrurile. Apoi nici nu am intalnit “Barbatul”. Sau poate nu l-am vazut eu. Mai cred, ca este greu de crezut ca D-na Tatu, ar putea sa nu aiba partener. Sau este intimidant sa ai alte ganduri fata de D-na Mihaela Tatu :-))))). Tentative au mai avut loc, dar din partea unor persoane cu care nu prea am ce imparti. Apoi eu sunt o fiinta “vie” energica si poate acest lucru ii oboseste pe multi dintre cei de o varsta cu mine sau mai mari. Nu caut. Daca se va intampla vreodata ceva bine, daca nu, nu. Nu ma plictisesc cu mine.. Sper sa te multumeasca acest raspuns si sa nu mai deschizi subiectul:-))))).
Rep: Intr-un top 5 care e ordinea pentru o femeie: iubirea, banii, sexul, compatibilitatea, sufletul? Care crezi ca ar fi ordinea pentru un barbat?
Mihaela Tatu: Nu stiu care este ordinea pentru o femeie. Stiu care ar fi ordinea pentru mine. Ordinea in raport cu un barbat.
Compatibilitatea, iubirea, banii, sexul. Sufletul este in toate cate putin.
Din perspectiva mea pentru ordinea pentru un barbat ar fi….. Sexul, compatibilitatea, iubirea, banii. Sufletul e in toate cate putin.
Rep: Lumea showbizz-ului este populata cu diverse personaje. Ce parere ai despre pitipoance, pitiponci, manelisti, spre exemplu? Care sunt favoritii tai din showbizz?
Mihaela Tatu: Este dramatic ceea ce se intampla gandindu-ma ca, fie ca recunoastem fie ca nu, din aceasta lume se alimenteaza tinerii nostrii cu modele de viata. Este cumplit. In alte tari, ca sa ajungi la televizor trebuia sa fii intr-un fel, sa faci ceva exemplar. Pentru lucrurile urate sunt stiri sau emisiuni de nisa. La noi toate emisiunile sunt pline de invitati “cu probleme”. Urat. Foarte urat.
Am emisiuni favorite. Apropo TV si Romania Te iubesc sunt fruntase. Apoi ma mai uit la Te cunosc de undeva si la Vocea Romaniei, dar episodic, cand ma mai nimeresc la televizor.
Rep: Te-a batut gandul vreodata sa intri in politica? Ce ai vrea sa schimbi in societatea romaneasca daca ai avea puterea?
Care e mesajul pe care il percepi tu dupa antentatele de la Paris si drama din Colectiv?
Mihaela Tatu: Ce sa fac? Politica? La cat sunt de directa si de onesta? M-ar fi mancat de vie. Niciodata dupa ’90. As fi intrat in politica imediat dupa “revolutie” sau ce-o fi fost aia. Cand speram ca o mentalitate noua va schimba tara. Dar de unde? Pleaca-ai nostri vin ai nostri ………
Daaaar as schimba foaaarte multe. In primul rand aproape toata clasa politica. Si as aduce tineri care au fost scoliti afara. Ar creste o data cu tara. Suna a vers de cantec patriotic, dar asa as fi facut. Dar acum…..?!!!!!
Si as pune accent maxim pe educatie. Si pe valorile alea pe care le-au avut bunicii nostri. Si pe sistemul de sanatate. As confisca niste averi cu care as dezvolta sistemul de invatamant, as pune la punct infrastructura, drumurile si as dezvolta Turismul incepand cu scolirea angajatilor din comert si industria hoteliera.
Dar ce stiu eu. Nici nu ma pricep la politica. Doar ca vad ca totul, dar absolut TOTUL se intampla pentru ca nu exista EDUCATIE. Si asta lipseste mai ales celor care ne conduc. Si totul se darama putin cate putin. Un popor cu un sistem de sanatate la pamant, cu educatia in aer, fara traditii si respect fata de propria tara, imn, tricolor si inaintasi, fara respect fata de propriile valori, cu o clasa politica lipsita de respect si decenta, cu un tineret care isi doreste sa plece pentru a fi recunoscut, respectat si apreciat, este un popor fara radacini. In bataia vanturilor din toate directiile. Integritate, decenta, demnitate, respect au ramas doar niste termeni in DEX.
Aaaah si as mai schimba cate ceva. Dar nu avem timp si spatiu. Altadata. Cand ne vom revedea la o cana cu ceai.
Cum spuneam. Ce stiu eu??? Stiu doar ca fiica mea a ales sa traiasca la Berlin si nu pot sa-i spun “intoarce-te ca va fi mai bine!!!” Atat.
Si ceea ce s-a intamplat in Colectiv are aceeasi sursa. Lipsa educatiei. Cand nu ai nici un pic de rusine si compasiune fata de seamanul tau. Cand tot ce faci este doar pentru castigul personal sub orice forma si cu orice pret. Cand modelele pe care le vezi in media si in jur sunt doar niste spoieli fara continut care se intrec NU in terenuri impadurite sau strazi curatate si nici in decenta sau empatie ci in prostie, lacomie, opulenta de proasta factura, marci de toale si de masini, tiganeala si scandaluri… Of Eugen…Ar trebui sa murim si sa ne mai nastem o data. Ca aceasta tara sa fie recladita de catre niste fiinte care sa ia in calcul interesele si nevoile OMULUI, intr-un respect desavarsit fata de ceea ce reprezinta Romania cu toata frumusetea si bogatia ei.
Cand ne va cere noua Doamne Doamne socoteala pentru acest pamant, pe care nu numai ca nu l-am dezvoltat si protejat sau pastrat, dar l-am mai si distrus, atunci sa vad eu pe unde scoatem camasa. Ufff!!! M-ai intrebat una si sar la alta.
Da, ceea ce s-a intamplat in Colectiv este vina noastra a tuturor. Pentru ca am permis sa se intample asta inca de acum 20 de ani. Am tacut pentru ca, nu-i asa, capul plecat, sabia nu-l taie. Dar ce stiu eu….chiar nu ma pricep la politica.
Si pentru ca nu ma pricep nu ma pot pronunta cu privire la ceea ce s-a intamplat in Franta. Ma simt atat de mica. Stiu doar ca fiecare cultura se dezvolta intr-o anumita zona unde trebuie sa si ramana. Stiu doar ca totul va fi foarte greu de supravegheat si tinut sub control. Si mai stiu ca sunt doar “o musca de o zi”, vorba lui Eminescu. Nu pot face nimic la mine in tara d-apoi……
Tiiii…cat am mai scris…..Cred ca am strans revolta. Si nu am spus nici o cincime :-)))).
Rep: In februarie anul acesta anuntai ca practici terapia prin frig. A dat rezultatele pe care ti le doreai sau…?
Mihaela Tatu: Eu zic ca da. Am avut o lunga perioada in care am fost prietena cu articulatiile si cu operatiile mele. Doar ca trebuia sa am continuitate.
Rep: Care sunt proiectele tale de suflet pe care ai vrea sa le pui in practica?
Mihaela Tatu: Sa-mi continuu cursurile si sa reamintesc romanilor frumusetea, voluptatea si muzicalitatea limbii lor.
Sa am timp pentru cele doua carti care stau si dospesc in sertar.
Sa petrec mai mult timp cu fiica mea.
Dar cel mai important obiectiv al meu pentru 2016 voi fi EU. Sanatate si conditie fizica. Am iesit din convalescenta tuturor operatiilor, asa ca ma pot apuca de mine :-))))))…Sper :-))))
Va urma…
