Reporter: Domnule Giuseppe, inainte de toate spuneti-ne cateva lucruri despre dumneavoastra…
Giuseppe Rapisarda: Inca de cand m-am nascut, in 1964 si pana in prezent am locuit in Belpasso. Sunt necasatorit si nu am copii. In 1982 am termiat liceul cu profil chimie, la I.T.I.S. “S. Cannizzaro” in Catania. In 1990, dupa ce mi-am indeplinit obligatiile militare, mi-am luat licenta, magna cum laude, in Chimie. La numai doua zile dupa absolvirea facultatii am dat primul interviu de angajare si a fost angajat la Gala Italia din Catania, ca responsabil pentru calitatea si productia laptelui si a derivatelor din lapte. Dupa aproximativ o luna mi-am prezentat demisia, m-am pregatit si am trecut examenul de stat pentru certificarea si mai apoi exercitarea profesiei de chimist. In ianuarie 1991 am fost angajat de o multinationala farmaceutica germana, Boehringer Mannheim, pe functia de tehnico-comercial in domeniul de diagnosticare specializata a imuno-enzimei, pentru cele mai mari centre de analiza ale Siciliei si Calabriei. In august 1991 parasesc BMI pentru a trece la o alta multinationala, de data aceasta italiana, A. Menarini. In timpul petrecut la Menarini, am desfasurat rolul de Area Manager in comercializarea produselor de diagnostic si de baza de prescriptie medicala in diabetologie, ginecologie si cardiologie, in urmatoarele 6 regiuni ale Italiei: Sicilia, Calabria, Basilicata, Puglia, Molise si Campania. Eram coordonatorul unui grup format din 14 colaboratori, informatori medicali si vanzatori in domeniu farmacie. Cu deosebita mandrie, aduc la cunostinta ca am fost prima persoana care a propus aceste produse in Sicilia, pentru respectiva firma, firma care la momentul actual detine mai multi angajati si o cifra de afaceri foarte interesanta. Aceasta activitate lavorativa mi-a dat privilejul sa calatoresc in multe localitati, atat din Italia cat si din Europa.
Am devenit mai apoi coordonator la “Viaggi Avventure nel Mondo” (Calatorii si aventuri in lume). Pana la momentul actual am vizitat 67 de natiuni straine. Organizez si asigur coloaborarea pentru proiecte in “Povestiri de calatorie” reportaje realizate cu ajutorul povestilor si a imaginilor din calatoriile in jurul lumii.
De aproximativ 20 de ani sunt membru al Servas International, o asociatie voluntara pacifista internationala, ce se ocupa cu stabilirea si restaurarea pacii mondiale si schimbul de ospitalitate/experienta intre calatori/turisti. Cu ajutorul lor am organizat si frecventat cursuri de “Comunicare non violenta”, metoda Rosenberg Marshall. Am gazduit, voluntar, in propria casa, zeci de straini de foarte multe nationalitati.
Am avut ocazia sa fiu pentru putin timp ghidul unei jurnaliste din Bucuresti Liliana Petreus, in prima sa zi dintr’un concediu in Sicilia. La intoarcerea acasa, ne-a dedicat un articol de 4 pagini , in revista Flacara, o revista lunara romana, al carui titlu era “Sicilienii sunt adevaratul obiectiv turistic al Siciliei” ( http://revistaflacara.ro/sicilienii-ca-obiectiv-turistic/) .
In ceea ce ma priveste personal m-au interesat temele politice nationale sau internationale, dar nu am fost niciodata inscris in vreun partid si nici nu am participat la vreo manifestare/campanie electorala.
Vorbesc limba engleza si bine limba romana.
Timp de mai multe luni pe an insotesc calatori in jurul lumii si/sau sunt eu insumi unul dintre calatori, asadar stiu ceea ce cere un turist si ce anume il impinge sa viziteze un anumit loc. Desi imi plac calatoriile in grup si prefer compania, le alternez adesea cu cele solitare.
Nu sunt un caiacist de performanta, sunt un calator, care pentru calatoria asta a ales caiacul ca mijloc de trasport. Urmatoare calatorie, probabil, va fi cu alt mijloc de trasport.
Statisticile calatoriei cu caiacul:
- 2500 km parcursi cu kayak;
- 8 natiune atraversate;
- 65 zile dedicati la vaslit, plus inca 12 zile dedicate la relatie publice, si la dezvolta Pacea;
- 21 baraje atraversate.
Cu calatoria mea am si facut record italian de Tour International de Dunare cu caiac. Am primit un premiu de la marele vostru campion de caiac, Ivan Pataichin.
R: V-ati indragostit de Romania. A fost dragoste la prima vedere? Cand si cum a inceput “iubirea”?
G.R: Prima data am venit in Romania, in august 1998, m-am hotarat sa vin in ultima clipa, aveam numai un biliet de avion dus si intors din Bucuresti. Nu stiam nimic de Romania, nu aveam o carte despre Romania, nu aveam nici un loc de cazare rezervat. Am organizat tot dupa ca am aterizat la Otopeni, dar totul a iesit de minune. Stiam numai ca era o tara saraca unde a fost revolutie.
Imediat am intalnit oameni simpli si de valoare, care m-au facut sa ma simt bine. Am venit singur, dar nu m-am simtit niciodata singur.
A fost dragoste la prima vedere. Mi-a placut ce am vizitat, era diferit de restul Europei, asa ca, in perioda de vacanza, am rupt-o cu rutina de zi cu zi si am trait ceva diferit si original.
R: Ce apreciati cel mai mult la romani si ce nu va place deloc?
G.R: La romani mai mult apreciez faptul ca nu au rupt legatura cu lumea rurala (de la tara), de unde au pornit bunicii si de cum au trait bunicii. Nu imi place atitudinea la unii romani de a se lauda, oricum si oricand.
R: Ce caracteristiti credeti ca au in comun italienii si romanii?
G.R: Ambii au niste “smecherie”, care de fapt impiedica dezvoltare civile de populatie. Ar fi mai bine ca ambele popoare uneori sa fim mai corecti.
R: Ati vizitat Roamania de 33 de ori. Care este zona care va atrage in mod deosebit?
G.R: Sunt legat de orasul Cluj, de niste amintire foarte frumoase. Imi place mult si Maramures si Bucovina.
R: Curajul dumneavoastra de a parcurge Dunarea in 65 de zile este inedit si pentru un roman. Vi se pare exploatata turistic asa cum trebuie sau e nevoie de altceva?
G.R: Prima parte de Dunare, in Germania si in Austria, malurile râului sunt foarte ingrijite, si fluviul este bine exploatat turistic, are o ciclovia, chiar pe langa maluri, care atrage multi turisti. Sunt si multe nave de croaziera care parcurg multe etape din fluviu. Cum ne deplasam spre est, conditile devin din ce in ce tot mai rele, si turisti sunt tot mai putini. Mai este marjă de dezvoltare, pur si simplu copiand ce au facut in Germania si in Austria.
R: O intrebare mai grea… Care femei sunt mai frumoase, romancele sau italienele?
G.R: Hahaha, asta de fapt este intrebarea cea mai usoara, romancele sunt mai frumoase. Eu nu am o iubita italianca de cam 15 ani de zile, si nici vreau sa le aud. Prefer romancele.
R: Cine este cel mai bun prieten roman pe care il aveti? Descrieti-l….
G.R: Nu am facut un clasament intre prietenii mei. De obicei este “prietenul cel mai bun” acela care te insela, asa ca nici vreu sa am un “prieten cel mai bun”, …consider prietenii mei buni, acei care se tine de cuvint si pe care ma pot baza.
R: Ce conteaza cel mai mult in viata, in general si pentru Giuseppe, in mod special?
G.R: Sa ne simtim bine, sa pastram liniste personala, si noaptea cand mergem la nani, sa avem o conștiință curată.
R: Va doriti cetatenia romana acordata onorific. De ce, in conditiile in care viata romanilor este din ce in ce mai grea si multi pleaca din tara? Ati depus actele?
G.R: Adevarat ca multi romani pleaca din tara pentru a cauta conditie de viata mai buna, dar sa nu uitam ca in ultimii 2 ani de zile, tara europeana unde s-a vandut cel mai mare numarul de masini de lux a fost Romania.
Romania a facut multi pasi inainte si conditile de a trai sunt din ce in ce mai bune. Romanii care se plang ca nu au bani pentru a cumpara o paine, de fapt au 2 smart-phone la buzunar. Dar eu cand imi doresc cetatenie romana onorific, nu ma gandesc la conditie materiale, ci exclusiv cum ma simt in Romania si cum iubesc Romania si poporul roman, si, cum la randul meu, sunt respectat si iubit de poporul roman.
Nu am inca depus actele, si nici stiu daca trebuie depuse actele.
R: V-ati implicat in apararea romanilor in Italia. Care este cazul care va este cel mai aproape sufletului dumneavoastra?
G.R: Inainte de anul 2007, pentru a vizita Italia, romanii aveau nevoie de visa la pasaport. De cateva ori Ambasada Italiana la Bucuresti intarziase la raspuns, sau nu respectase datele care spunea pentru raspuns, asa ca interveam eu, cerend motivul de intarziare si ziua dupa visa era gata. Este si o interventie a mea la o emisiune radiofonica nationala italiana, unde eu am denuntat unele lucruri, pe care eu nu le considerasem prea in regula.
R: Care este mesajul dumneavoastra pentru romani, pana veniti din nou la noi? Apropo, ce noi aventuri v-ati propus la viitoarea venire in Roamnia?
G.R: Nu m-am gandit la un mesajul anume …ma deranjaza mult cand aud ca romani dau spaga, de obicei spaga merge de la mai slab si mai sarac, la mai puternic si mai bogat. Asa ca mesajul meu poate fii “romani nu dati spaga, dar denuntati cine va cere spaga”. Mi-am propus calatorie-adventure, dar nu in Romania. M-ar place sa ma pot intorce iar in primavera, si sa plantez niste copaci in parcurile publice.
Cu mare placere doresc mult sa te informez ca in Comuna Cordareni (judetul Botosani) mi s-a dat patrocinat gratuit, sprinjin moral, care comuna din orasul meu nu mi-a dat, cu tot ca le-am cerut oficial. Abia am terminat calatoria am mers sa intalnesc primarul si oamenii care muncesc la primaria de Cordareni, si de toti am fost primit cu mare drag si atentie. Acesta intalnire m-a emotionat positiv asa de mult, la fel ca si in ziua cand, la facultate, am fost proclamat doctor. Doresc sa le multumesc la toti inca o data.
Inca o ultima chestie… doresc sa remarc ca sunt un calator pacifist, si ca am povestit despre acesta calatorie si pe blogul meu www.pipporapisarda.wordpress.com pentru a dezvolta Pacea intre popoare.
