Astazi, cand se vorbeste despre diaspora, se face referire la aproape 20% din populatia Romaniei, emigrata in toata lumea, despre care se crede ca se stie totul dar, in realitate, se stie foarte putin.
Astazi, cand se face referire la diaspora , in discursuri ce se doresc a fi politice, se face referire la o masa amorfa, de care clasa politica se teme, dar pe care ar dori sa o poata utiliza, din ce in ce mai mult ca si masa de manevra. Si asta pentru ca nu exista inca, un organism care sa reprezinte in mod oficial, comunitatile de romani din strainatate, un organism capabil sa poata vorbi dar si interveni in numele romanilor care au fost nevoiti sa isi paraseasca tara pentru a putea asigura supravietuirea lor si a familiilor lor din tara si mai apoi, din strainatate.
Este aceasta, o problema extrem de importanta, absolut necesara si a carei rezolvare, nu mai suporta amanare. Este, daca vreti, simbolul aspiratiei la egalitatea in drepturi ale fiecarui cetatean si la eliminarea discriminarii la care sunt supusi astazi, cetatenii romani din strainatate. Este o tema care atinge profund, sufletul romanului din strainatate, aceea de a fi cetatean roman in lume, de a avea un status social recunoscut si aceea de a avea sentimentul apartenentei la o comunitate, alta decat aceea a locului in care a emigrat, o comunitate bazata pe limba, traditiile si obiceiurile din tara natala, Romania.
Ceea ce as dori sa realizam, in Lombardia dar si in alte parti, daca se vor putea depasi micile orgolii si interese personale, este o reforma pe care statul roman ne-o datoreaza dar pe care, probabil, nu o va realiza vreodata. O reforma datorata si tuturor acelor copii, acelor minori de nationalitate romana, care nu au simtit sau incercat vreodata, sentimentul apartenentei la o comunitate romaneasca si prin aceasta, sentimentul apartenentei la natia romana. Este aceasta, o reforma pe care statul roman o datoreaza si romanilor din jurul Romaniei, care au pierdut sau nu au reusit sa dobandeasca vreodata, cetatenia roman dar care pastreaza in cuget si in simtiri, romanitatea lor si nu pierd nicio ocazie pentru a o demonstra oriunde si oricui.
Astazi , Italia politica, deschide portile dobandirii cetateniei italiene , catre noii cetateni, discutand serios despre posibilitatea unui „ius soli” moderat, prevazand acordarea cetateniei, copiilor care se nasc pe teritoriul italian din parinti imigranti, parinti care, la randul lor, se afla in Italia de cel putin 5 ani si in acelasi timp, introduce conceptul „ius culturae” pentru copiii care au intrat in Italia inainte de implinirea varstei de 12 ani si care, au invatat, cel putin 5 ani, in scolile italiene. Sunt acestea, niste masuri, de luat cu urgenta pentru ca minorii sunt o prioritate pentru orice natiune dar si pentru ca, o parte a politicienilor italieni, a inteles ca trebuie sa se ia act de realitatea existenta si sa defineasca noi orizonturi ale drepturilor cetatenesti, sa dea, astfel, posibilitatea cator mai multe persoane, sa se simta mandre de cetatenia italiana. In tot acest timp, statul roman si incompetenta clasa politica romaneasca, inregistreaza esec dupa esec si faliment dupa faliment, in toate domeniile de activitate. Neaga, prin ignorare sau rea credinta, un cadru legislativ favorabil crearii, organizarii si dezvoltarii comunitatilor romanesti din strainatate, negand astfel, la aproape 20% din populatia tarii, recunoasterea unui status social si apartenenta la o clasa, la o categorie sociala, cum este cea a diasporenilor, negand in acelasi timp, unei populatii de peste 4.000.000 de romani, dreptul de a fi mandri de nationalitatea si cetatenia romana, dreptul de a se simti tutelati de statul roman si de ce nu, dreptul de a visa la un viitor in Romania. Ramane totusi, romanilor, posibilitatea de a se constitui in comunitati si de a cere autoritatilor din tarile de emigratie, ca aceste organisme sa fie recunoscute ca si organisme sau institutii de reprezentare oficiala a intereselor cetatenilor romani din zonele respective, in raport cu autoritatile locale, regionale sau nationale, dupa caz. In acelasi timp, aceasta institutie, va putea fi un partener de dialog si pentru misiunile diplomatice romanesti din strainatate, fara a se subordona acestora. Raman deci, ferm convins de importanta crearii si organizarii pe baze legale si democratice ale Comunitatilor Romanesti din afara tarii si sunt convins ca acestea vor deveni laboratoarele care sa furnizeze Romaniei, o noua clasa politica si o noua generatie de administratori locali care sa poata scoate tara din mocirla in care a adus-o tradarea intereselor nationale de catre o sleahta de asa-zisi politicieni, de la lovitura de stat din decembrie ’89 si pana astazi.
Robert Raducescu
Lombardia, 06/10/2015
