Acest mail m-a determinat sa scriu cele ce urmeaza. Este un strigat de disperare al unui tata, prin vocea mamei care, la randul ei, asteapta de ani de zile un semn de dragoste de la copilul pe care l-a purtat in pantec la 16 ani. S-a opus atunci tuturor pentru ca Dragos Pirvan, astazi director al Agentiei Judetean de Ocupare a Fortei de Munca Prahova, sa poata vedea lumina zilei si sa ajunga cineva in viata. L-a ocrotit, l-a protejat, i-a calauzit pasii si de 11 ani, Dragos Parvan, in semn de recunostinta, a decis sa le intoara spatele.
Scriu aceste randuri revoltat de modul in care un copil isi trateaza parintii care au facut totul pentru el, atat cat s-au priceput ei. Eu as da orice ca parintii mei sa traiasca, iar el isi bate joc de un tata pe patul de spital a carui singura dorinta de peste un deceniu este sa il vada. Doar atat…
From: Nicoleta Pirvan <[email protected]>
To: „[email protected]” <[email protected]>
Sent: Monday, August 1, 2011 10:19 AM
Subject: Rugaminte!
Buna ziua,domnule Cristescu!
Nicoleta Pîrvan, mama domnului Irinel-Dragoş Pîrvan şi am nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Tătăl domnului Irinel -Dragoş Pîrvan este pe cale să se stingă.De mulţi ani suferă de o boală necruţătoare.Tot de mulţi ani,în număr de 11,domnul director Pîrvan refuză cu mare înverşunare să îşi vadă tatăl a cărei paternitate a şi contestat-o în instanţă,dealtfel.
Ultima dorinţă a acestui om,evident firească,este fără să ceară absolut nimic altceva,să vadă omul ,dacă îl mai putem numi om,în slujba căruia şi-a pus sănătatea pe care apoi a pierdut-o muncind 20 de ani ca să ii asigure toate cele necesare unui copil care să se dezvolte şi să crească normal.
L-am contactat telefonic,necunoscând numărul de telefon,a răspuns ,spunându-mi că este într-o şedinţă.Ocupat fiind omul că,de ,doar este domnul director şi ironia sorţii într-o instituţie de protecţie socială,ştiu sigur că nu va mai da niciun semn aşa cum face de 11 ani încoace.
Acum,vin cu rugămintea şi cu întrebarea dacă dumneavoastră mă puteţi ajuta în vreun fel în acest sens.Măcar să îşi precizeze poziţia faţă de acest om pe care nu are niciun drept să îl judece sau condamne pentru greşelile sale.Nici măcar eu nu aş fi avut acest drept ci numai D-zeu.
Vă mulţumesc pentru înţelegere!
Vă rog să îmi iertaţi disperarea!
Cu deosebită consideraţie,
Nicoleta Pîrvan
Mai bine bastard decat sa-si vada tatal pe patul de spital
Asa cum ati vazut in mail, pe data de 1 august am primit rugamintea doamnei Nicoleta Parvan de a incerca sa iau legatura cu fiul ei si a-i aduce la cunostinta ca tatal sau, aflat pe moarte, il roaga sa ii faca o vizita. M-am dus personal la biroul domnului director si mi s-a spus ca este la Centrul de Formare Profesionala, din Soseaua Vestului. Am pornit si spre acest loc pentru a-l gasi, dar cand am ajuns mi s-a spus ca a plecat de 5 minute. L-am contactat telefonic si n-a raspuns. I-am trimis mesaj si tot n-a raspuns. Pe doi august a intrat in concediu. Spun toate acestea ca sa vedeti ca am incercat sa nu il expun, ci doar sa ii aduc la cunostinta un lucru trasmis de tatal sau. Adica, rugamintea de a-i face o vizita pe patul de spital pentru ca Gheorghe Zamacau( n.r.- numele tatalui) nu stie cat mai are de trait si vrea sa il mai vada o data, dupa 11 ani. Poate ca sa isi ceara iertare pentru ca in urma cu 11 ani nu a stiut sa isi managerieze firma de constructii si a intrat in faliment. Poate ca din cauza aceasta familia lui a fost pusa pe goana de camatari si s-a distrus. Poate ca Gheorghe Zamancau traieste de atata timp drama de a-si fi pierdut sotia si copilul si vrea sa plece impacat ca a facut totul pentru Dragos, unicul lui copil, care in 2008, prin hotarare judecatreasca a ales sa fie bastard, renegandu-l in instanta. Asupra acestui aspect vom reveni…
Nicoleta Pirvan regreta nasterea unicului fiu
“Ma simt vinovata fata de oamenii care au nevoie de el, prin functia pe care o detine. Ma simt vinovata ca l-am adus pe lume. Din pacate, copilul asta este o greseala”, ne-a spus Nicoleta Pirvan. Provenita dintr-o familie instarita, tatal sau fiind primar la data cand se nastea Dragos- Irinel, Nicoleta nu a acceptat rigorile morale de atunci si a dat nastre la 16 ani, celui care avea sa ii marcheze existenta, din pacate, in sens negativ. Gheorghe Zamacau, un barbat simplu de care se indragostise, nu era pe placul parintilor, mai ales ca era de etnie romma. Cu toate acestea, Gheorghe si Nicoleta si-au dorit acest copil si au facut totul ca el sa aiba tot ce isi doreste. Au pus pe picoare o afacere in constructii, condusa de Gheorghe, iar sotia lui si-a desavarsit pregatirea in domeniul juridic. La inceputul anilor 2000, firma a inceput sa deranjeze politicul din zona Buzaului castigand licitatii pentru lucrari de constructii. Lucrariile fiind cu unitatile publice blocajul financiar a fost foarte usor de facut, iar de aici si pana la a face imrumut la camatari pentru a achita datoriile la stat si furnizori nu a fost decat un pas. Cumulate, toate acestea au dus la declinul familiei si teroarea in care au trait in acea perioada a condus la destramarea ei. Dragos- Irinel plecase la facultate la Sibiu, Nicoleta Parvan a parasit si ea Buzaul, iar Gheorghe Zamacau a ramas sa duca crucea, pe care si acum o poarta. Am povestit pe scurt spusele Nicoletei pentru ca am dorit sa vedem de unde pornesc resentimentele copilului de atunci si directorului de azi. Cel care ofera protectia sociala pe care statul i-o permite s-o ofere somerilor. Va las pe dumnevoastra sa trageti concluzii dar, la prima impresie, pare ca banul e cel care a racit relatia parinti-copil.
Paternitatea contestata de domnul director Pirvan
Asa cum reiese din documentele expuse, in anul 2008, Dragos- Irinel Pirvan isi da tatal in judecata pentru a contesta paternitatea. Resentimentele care l-au determinat sa faca acest lucru nu le stim, dar putem intui ca au pornit de la actiunea in instanta facuta de Gheorghe Zamacau pentru a-i soilicta pensie de intretinere. De ce a facut acest om aceasta actiune? Nicoleta Pirvan ne spune ca nici nu avea intentia sa o duca mai departe, vroia doar sa il vada, sa il auda, dupa opt ani de asteptare. Boala sa, cancer hepatic cu metastaze osoase, il indreptateau la o pensie de la cel pentru care facuse totul. Moralitatea, caracterul, educatia il obligau pe domnul director sa fie preocupat de tatal sau. Sa nu se sperie de o pensie amarata, cand tatal sau traia dintr-un ajutor de 425 de lei. Dar el refuza, obsesiv, sa isi vada tatal. Daca nici aceasta metoda nu a functionat petru a-si vedea fiul, Zamacau a renuntat la actiunea in instanta. Influentat de cine stie cine, temandu-se de responsabilitatea de a-si ingriji tatal sau poate pentru a nu pierde banii, atat de dragi lui, Dragos- Irinel a facut el o actiune in instanta cerand contersatarea paternitatii. In 2009, instanta i-a dat castig de cauza si acum nu are tata, desi el traieste. Ce poate fi mai inuman decat asta? Parintii ni-i da Dumnezeu, nu ni-i alegem noi. Buni sau rai, astia sunt, mergem cu ei pana la capat. Indiferent ce au facut, nu avem dreptul sa ii judecam, ci doar sa ii iubim pe toata durata vietii lor. Iar dupa ce ei nu mai sunt, sa le ducem dorul si sa ii facem mandri de realizarile noastre.
Unora li spala creierul, altii isi reneaga originile
Din discutiile avute cu Nicoleta Pirvan, am aflat ca nemultumirea legata de comportamentul fiului ei porneste din urma cu 11 ani, cand Dragos Irinel devenise student la Facultatea de Drept de la Sibiu. El stie mai bine ce a determinat aceasta schimbare brusca de comportament fata de parinti si ar trebui sa se uite adanc in trecut pentru a vedea daca ce ii este bine acum, nu ii va fi o povara mai tarziu. Noi putem doar sa intuim de ce inca de atunci se intorsese impotriva parintilor. Iubirea…
Intampinarea lui Gheorghe Zamacau la dosarul de contesatare a paternitatii este cutremuratoare( o puteti citi in foto, in josul paginii). De aici putem afla cum s-a infiripat povestea de iubire dintre el si Nicoleta, cand aceasta avea 15 ani si facea practica la o ferma din Buzau prin 1980, fiind eleva la Galati in acea perioada. In aceea perioada a fost conceput Dragos Pirvan si, intoarsa acasa, pana la 5 luni, Nicoleta a ascuns sarcina. A luptat cu mentalitatile comuniste, cu mama ei, care tinea la conditia sociala si a nascut pe cel care astazi ii spune ca este “proasta ca are grija de cine nu merita”. De gura mamei sale si a lumii, minora fiind, Nicoleta a ales ca sa il duca pe Dragos intr-un orfelinat. Iata ce ne marturiseste despre acest lucru: “Daca nu au reusit sa ma determine mama si sora cea mare sa fac avort, au luptat din rasputeri sa il dam spre adoptie. Doctorita ce m-a asistat la nastere dorea sa il infieze. M-am opus…..aveam 16 ani si le trebuia inclusiv acordul meu. Au incercat sa imi forteze mana chiar prin intermediul conducerii liceului la care invatam si la care a studiat si ”domnia” sa, baronul de Prahova. De ce m-am inversunat sa il pastrez? Pentru ca nu il iubeam, nu-i asa? Sau poate chiar sunt proasta cum sustine el……si imprevizibila si cum oi mai fi in mintea lui incetosata de aburii puterii. Pana la 2 ani a stat internat la un leagan de copii din Galati (acolo am nascut la sora mea), timp in care eu, fortata am continuat sa invat, fostul meu sot nu a mai plecat la facultate si l-am luat de acolo cand avea 2 ani iar eu deveneam majora.
A fost foarte bolnav. A contractat la leagan o hepatita cu virus B care ne-a luat ani buni dupa aceea sa o tratam acasa. Unde mergeam cu el la doctor, ne spuneau sa ne resemnam ca va muri dar suntem tineri si sa ne gandim sa avem alt copil.
Ghinion…..pentru noi! Il vedeti cat de sanatos tun este astazi.
Un copil chinuit si abandonat, fara dragostea si grija parintilor sai, cu siguranta chiar ar fi murit. Imparteam orele din noapte cu tatal sau si il pazeam cu randul ca sa nu moara in somn. Mancam oasele ce ramaneau de la puiul care facea parte din regimul lui si chiar nu ii lipsea ”.
Banul- ochiul dracului sau obsesia directorului?
Singurul din familia Pirvan care nu s-a opus a fost tatal Nicoletei. Cat timp a trait el, pana in 1997, Gheorghe Zamacau si sotia sa s-au bucrat de toate privilegiile, chiar daca soacra sa nu putea sa il inghita, pe criterii sociale. Fiind singurul baiat din familie, tatal Nicoletei i-a cerut lui Zamacau sa il lase sa-i poarte numele, pentru ca el avea patru fete. Din pacate, bietul om a murit, iar legatura dintre Dragos Irinel si bunica sa a devenit mai stransa. Atat de stransa incat a fost de acord sa vanda casa de la Calvini, judetul Buzau si sa imparta banii cu domnul director. ” Dupa moartea tatei, la vreo 4 ani, s-a gandit fiul meu ca ar trebui <<maritata>> casa parinteasca si tot ce mai era pe acolo, inclusiv o padure si o livada si impreuna cu mama si doua dintre surorile mele, printr-un inscris sub semnatura privata(chitanta de mana) fara a fi dezbatuta succesiunea la care trebuia sa fiu chemata si eu dar si cea de-a treia sora a noastra, a vandut unor vecini.
Am aflat dupa cateva luni despre vanzare si, evident, am cerut socoteala pentru ca era si dreptul meu acolo. Mi s-a raspuns atat de catre fiul meu dar si de catre mama, ca eu si sora mea nu aveam niciun drept acolo, de parca noi nu eram fiicele tatalui nostru. Asa stand lucrurile, m-am suparat si am facut o actiune la judecatoria Patarlagele prin care am solicitat instantei in principal, sa constate ca am calitate de mostenitor legal, iar in subsidiar partajarea bunurilor defunctului nostru tata. Cateva luni ne-am judecat, instanta prin incheierea de admitere in principiu a constat ca sunt mostenitoare legala si cota ce mi se cuvine.
Apoi, mi s-a facut scarba de modul in care reactionau si am renuntat la capatul de cerere privind partajul. Oricum era de prisos, mai ales ca au vandut…..culmea!…….unor vecini romi.
Astfel cea mai mare parte a banilor si-a insusit-o <<domnul director>> si a impartit ce a ramas celor 2 surori ale mele si mamei”, mai spune Nicoleta Pirvan.
Vinovatii sunt altii. Nu tu, nu-i asa domnule director?
“Somerii care ii asteapta ajutorul trebuie sa stie cine este domnul director”. Propozitia asta, desprinsa din discutia cu Nicoleta Pirvan, la fel ca si cruzimea acestui om, fata de parintii lui, m-au determinat sa scriu din nou despre el. Renuntasem s-o mai fac, desi distrugerea Centrului de Formare Profesionala si promovarea cursurilor sustinute de SC Fax Media SRL in derimentul centrului, orele sustinute de familia Pirvan acolo, poate un pic peste statutul functionarilor publici erau subiecte importante. Nu de alta, dar macar pentru ca se desfasoara in intervalul celor opt ore de program, daca nu pentru altceva.
Observ cum oamenii care intra in politica isi schimba caracterul. Din cate am inteles, la 19 ani, Dragos Irinel Pirvan era membru PSD, iar acum este pus in functie de PD-L. Mai nou, am aflat ca se trag sforile in minister ca sa fie promovat la Bucuresti.
Sunt convins ca Dragos Irinel Pirvan nu va avea puterea sa inteleaga acest strigat de disperare al parintilor sai. Ca singurii vinovati pentru ce ati citit sunt Nicoleta Pirvan, Gheorghe Zamacau si Eugen Cristescu, in opinia sa. Nu il vad in stare sa aprofundeze si sa se gandeasca unde si de ce a gresit, sa vada ca autorii nasterii lui sunt cei care l-au iubit cu adevarat, asa cum afirma acum, si vor sa il mai aiba aproape macar o data. Mai ales tatal sau, fara sa ii ceara ceva in schimb. Toti sunt vinovati numai el nu, pentru ca isi reneaga tatal, pentru ca de 11 ani a intors spatele mamei si tatalui lui. Resentimentele fatise pe care le arata fata de parinti isi au izvorul de undeva, poate justificat, dar ii vor fi o piatra de gat toata viata si nu se va elibera decat atunci cand va fi in stare sa ierte tot ce a fost rau in trecut. In primul rand pe el.
Ii doresc succes in cariera si sper ca cei din minister sa nu tina cont de cele scrise mai sus, dar sa il ajute sa devina om. Desi, asa cum spuneam, politicul distruge caracterele.
In final, nu conteaza decat un singur lucru…Ca un tata aflat pe patul de spital isi striga unicul copil, iar el l-a expulzat din rolul sau de parinte si nu vrea sa auda de el.
P.S. Dati click pe fiecare poza de mai jos pentru a vedea documentele din instanta in dosarul de contestare a paternitatii.
Eugen CRISTESCU
Nicoleta PIRVAN
