Tricotilomania este o boala care, conform estimarilor, afecteaza aproximativ 2% din populatie. Ea consta in impulsul de nestapanit care duce, in general, la smulgerea parului de pe scalp sau a parului facial (sprancene, gene), acestea fiind mai usor accesibile, sau a parului din alte zone ale corpului.
Cauza care sta la baza aparitiei tricotilomaniei nu este cunoscuta. Majoritatea expertilor considera ca este un tip de comportament obsesiv-compulsiv, dar este posibil sa existe si o componenta ereditara. Unii specialisti dau vina pe poluarea mediului, infectiile streptococice sau diferite deficiente ale unor substante chimice sau nutrienti.
De obicei, persoanele afectate de aceasta maladie incep sa isi smulga primele fire de par in timpul adolescentei sau la varsta de adulti tineri. Factorul declansator poate fi o reactie la stres sau un obicei menit a aduce o alinare; primele fire de par pot fi smulse pentru a atenua o mancarime sau o durere de la nivelul unui folicul pilos inflamat. Pe masura ce trece timpul, obiceiul persista, dar isi pierde orice motivatie de acest fel.
Desi tricotilomania este definita ca fiind o patologie psihologica, cercetarile au aratat ca, in afara de obiceiul de a-si smulge parul, persoanele afectate de tricotilomanie au in general un psihic sanatos. Uneori, tricotilomania poate fi asocista cu depresia, anxietatea sau cu alte tulburari psihice.
La fel ca alte tulburi de anxietate si compulsie, tricotilomania se poate trata cel mai bine cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale. Principalele elemente ale acestei terapii sunt cunoasterea maladiei si a factorilor sai declansatori, precum si elaborarea unor strategii de comportament pentru a evita smulgerea parului.
Tratamentul medicamentos poate fi si el de ajutor, mai ales in situatiile in care este asociat cu terapia cognitiv-comportamentala si atunci cand tricotilomania este asociata cu alte probleme, precum depresia. Meciamentele trebuie insa privite doar ca o solutie temporara, pana cand persoana in cauza reuseste sa devina stapana pe situatie. In cazul in care sunt folosite doar medicamentele singure, simtomele revin adeseori in momentul in care administrarea lor este intrerupta.
S-au raportat succese in terapia tricotilomaniei si cu ajutorul unor metode precum hipnoza, acupunctura si adoptarea anumitor regimuri alimentare.
