Suparati pe ceea ce se intampla in tara, ploiesteanca Gabriela Mihaela Radu si prietenii ei, unul din Craiova- Adrian Cojocaru si celalalt din Craiova- Sergiu Stoian care locuiesc in prezent in Irlanda, au decis sa vina acasa si sa manifesteze impreuna de sutele de mii de romani. Nemultumirea din randul romanilor se manifestia oriunde s-ar afla. Dupa ce ieri au manifestat la Ploiesti, iar azi la Bucuresti, maine se vor deplasa la Pitesti pentru a fi alaturi de ceilalti romani din strada. Iata ce spune Gabriela Mihaela Radu, despre trairile ei si ale prietenilor sai alaturi de care s-a intors in tara, pe pagina ei de facebook:
„Un proiect de lege, o ordonanţă de urgenţă, mulţi hoţi, 3 orașe și 3 zile.
Sloganul nostru: Am venit acasă pentru că ne pasă !
Prima zi de protest, iubitul meu oraș natal, Ploiești România!
Reușită maximă zicem noi, oameni care susțineau cauza noastă, a tuturor, dar ne susțineau si pe noi.
Ne priveau cu bucurie, admirație, respect și căldură.
Am fost filmați, pozați și mai ales felicitați…
Oameni precum stewardesele ( deși ele erau PRO-PSD), au fost impresionate de gestul nostru de a veni doar pentru protest.
La fel și ofițerul de la control pașapoarte (care inițial credea că am venit pentru un meci), doamna de la ghișeul BRD, doamna de la benzinărie, clienții din supermarket-ul Kaufland, doamna care a început să plângă în parcare când ne văzut și ne spus plângând că după ce că toți cei care au guvernat până acum nu au făcut-o decât sa ajungă din ce în ce mai săracă, iar băiatul ei a fost ucis acum 7 ani, a spus cu lacrimi în ochi că după legea asta, ea nu mai vede niciun viitor și nu știe ce o să facă.
Absolut toți oamenii pe care i-am întâlnit în drumul nostru spre protest și mai ales cei de la protest, ne spuneau ca nu le vine să creadă că am venit doar pentru a fi solidari cu strada.
Erau încântați și plini de speranță că putem reuși sa schimbam ceva, pentru că acum seara simte că România este mai unită ca niciodată.
Poate este pentru prima dată când am simțit că românii sunt mai plini de respect, mai prietenoși și mai calzi.
Mi-am întâlnit ( fără să stabilim asta în prealabil) prieteni vechi, dar am reușit să legăm noi prietenii cu foarte multe persoane, într-un spațiu de câteva ore. Erau încântați să fluture steagul României lângă cel al Irlandei, s-au oferit să ridice fularele cât mai sus când mâinile noastre au obosit și au fost încântați să strige cu noi cât îi țineau plămânii “ Am venit acasă, pentru că ne pasă!”.
Dacă este impresionant să vezi la TV sau în postările live de pe Facebook tot ceea ce se întâmplă și sa te simți copleșit de emoți, să fii aici și și să trăiești cu adevărat fiecare moment și să îl trăiești la intensitate maxima printre zgomotul făcut de fluiere, goarne și megafoane, este cu adevărat incendiar și este aproape imposibil să descrii perfect ce simți în aceste momente, care, cu siguranță vor fi de neuitat pentru noi. În semn de mulțumire, am împărțit sticle cu apă.
Suntem absolut osteniți și speram să ne putem odihni puțin pentru mâine, când o să ne îndreptăm spre Micul Paris unde unii aleși joaca bambilici cu viețile noastre.
Deși nu credem că sunt șanse de somn pentru că entuziasmul că suntem aici, emoția și adrenalina, este la cote incredibil de mari și ne da o energie.
PS: Mulțumim tuturor oamenilor care i-am întâlnit, ne-au sprijinit și susținut într-un fel sau altul și în special părinților mei care ne-au așteptat cu delicii culinare făcute “ca la mama acasă “.
Next stop, București! Here we come!!!”
