Astazi, pe la orele 11.00 treceam prin oras cu masina. Am abordat viteza melcului pentru ca ceva mi-a atras atentia. Un palc de oameni cu baloane portocalii erau incolonati si se deplasau prin centrul orasului pentru a ajunge la Sala Sporturilor unde ii astepta un spectacol, numit “actiune cultural politica” de partidul care il organiza. Marturisesc ca nu am inteles nimic din aceasta campanie europarlamentara sau poate am inteles ca ura impotriva lui Basescu il face pe acesta sa castige procente, pentru ca ai lui candidati cu televiziunile lor cu tot n-au minte nici cat un creion. In rest, in afara de ura, de resentimente si orgolii politice, nimic nu a razbatut in mesajul candidatilor. Nu tu proiecte pentru Romania, nu tu proiecte pentru cetatenii acestei tari sugrumata de lupte politice. Spre rusinea mea am incetinit un pic traficul si multumesc celor din spatele meu ca au avut rabdare.
Ce vreau sa spun eu este ca, uitandu-ma la fetele celor care se incolonasera purtand, cu sentimente numai de ei stiute, baloanele portocalii mi-am dat seama ca tara asta nu merge nicaieri sau ca toate drumurile duc in acelasi loc. Iar noi, ca oile, urmam drumul pe care cei pe care tot noi ii votam, ni-l arata. Da, asta suntem, niste oi, care, pentru o promisiune ce de multe ori este doar bucuria prostului, ne incolonam si tragem nadejde sa ajungem la capita de fan promisa. As fi vrut sa intreb vreo cativa dintre “balonari” care este mesajul candidatilor lor, ce au inteles ei din ce li s-a spus si care este convingerea lor, convingere care i-a facut sa se incoloneze.
As fi vrut sa le arat ca le pot promite lucruri mult mai frumoase si ma pot urma pe mine, dar as fi mintit si m-as fi urat. As fi vrut sa le spun acelor oameni ca inainte de a se incolona ar trebui sa ceara celor care le promit marea cu sarea sa semneze un angajament ca isi vor respecta promisiunile, ceva care sa nu treaca pe langa ei patru ani ca si cum n-ar fi existat.
E valabil pentru toti incolonatii de la toate partidele. Ar fi un prim pas catre normalitate. Ganditi-va ca acel parlamentar ajunge in functia pe care si-o doreste si patru ani toate promisiunile lui electorale raman…vrajeli pe care le uita el, primul. Ganditi-va ce ar insemna ca fiecare europarlamentar, parlamentar care ajunge intr-o functie pe baza a ceea ce a promis si respecta?!
E o idee banala, la care nu ne gandim niciodata. Mergem incolonati ca cei pe care i-am vazut si votam. Sau nu mergem deloc scarbiti si obisnuiti cu aceleasi gogosi. Alta ar fi situatia in care am trage la raspundere pe fiecare dintre cei care viseaza la un fotoliu parlamentar si il obtine. Ar fi si ei castigati si noi, pentru ca noi ne-am recapata increderea in ei, iar respectarea promisiunii insasi ar fi cheia catre o bunastare a tarii la care visam cu totii.
Pana cand ei nu vor constientiza ca promisiunea electorala este o obligatie legala nu numai morala, Romania nu are nicio sansa sa creasca. Va fi aceeasi mocirla in care ne tavalim cu totii pana la sfarsitul vietii, asteptand mantuirea. Dar ea nu va veni si principalii vinovati suntem noi pentru ca nu ne intereseaza ca promisiunile electorale sa fie respectate. Consecintele te traim in fiecare zi!
P.S. Aproape toate partidele mi-au trimis invitatii la actiunile lor. Le multumesc, dar de data asta am decis sa stau in banca mea pentru ca nu mai cred promisiuni pana nu le vad respectate. PSD a ales sa ma sfideze, asa cum face de obicei dar, tot ca de obicei, ma lasa rece orice actiune a lor!
