Polițeanu dezmembrează creditul pentru termoficare: 37 de milioane de lei, luați de la motoarele care puteau ieftini căldura și împrăștiați pe toalete, skatepark și terenuri de sport

Nu este o simplă rectificare tehnică. Nu este o mutare neutră între două coloane dintr-un tabel. Nu este nici măcar o ajustare minoră, determinată de ritmul unor lucrări.

Este o schimbare radicală a destinației unui credit contractat în numele Ploieștiului și care va fi rambursat, cu dobânzi și comisioane, din veniturile viitoare ale orașului.

Prin HCL nr. 282/30.06.2025, Municipiul Ploiești a aprobat contractarea unui împrumut de 69 de milioane de lei, pe o perioadă de 12 ani, pentru un singur obiectiv: achiziționarea unor motoare termice cu o putere totală de 40 MWt, cu funcționare în cogenerare, pentru CET Brazi. Plata ratelor, dobânzilor și comisioanelor urma să fie asigurată din bugetul local.

Acum, Mihai Polițeanu le cere consilierilor locali să accepte ca 37.086.572,34 lei, adică întreaga sumă care trebuia trasă în anul 2026 pentru motoarele în cogenerare, să fie scoasă de la termoficare și redistribuită către alte zece investiții.

Pentru motoarele care trebuiau să modernizeze producerea energiei termice nu mai rămâne niciun leu în 2026.

Rămân doar 31.913.427,66 lei în anul 2027.

Împrumut pentru termoficare, bani pentru orice altceva

Din cei peste 37 de milioane de lei luați de la investiția în cogenerare, administrația Polițeanu propune să aloce:

• 9,764 milioane de lei pentru renovarea aripii nord a Colegiului Național „Mihai Viteazul”;
• 5,63 milioane de lei pentru un teren de sport la Școala „Nicolae Iorga”;
• 4,93 milioane de lei pentru lucrări de coexistare electrică aferente legăturii Gara de Sud–Gara de Vest;
• 4,923 milioane de lei pentru strada Pompeilor;
• 3,6 milioane de lei pentru terenul de sport al Liceului „Lazăr Edeleanu”;
• 2,616 milioane de lei pentru o școală modulară;
• 2,045 milioane de lei pentru pasajele pietonale București 1 și 2;
• 1,404 milioane de lei pentru un skatepark și un spațiu dedicat sporturilor pe roți;
• 1,15 milioane de lei pentru o sală de sport;
• 1,024 milioane de lei pentru toalete publice ecologice.

Unele dintre aceste investiții pot fi necesare. Problema nu este dacă o școală trebuie renovată, dacă strada Pompeilor trebuie reparată sau dacă Ploieștiul are nevoie de toalete publice.

Problema este că administrația a contractat un credit prezentat Consiliului Local și ploieștenilor drept soluție pentru termoficare, iar acum golește de bani tocmai investiția care ar fi putut schimba fundamental costul producerii căldurii.

Un credit pentru cogenerare nu poate fi transformat, printr-o formulă birocratică și câteva pagini strecurate într-o ședință de Consiliu Local, într-un sac din care administrația scoate bani pentru orice proiect pe care nu a reușit să îl finanțeze din bugetul curent.

Motoarele nu erau un moft. Erau investiția care putea reduce prețul căldurii

Motoarele în cogenerare ar fi produs simultan energie termică și energie electrică.

Aceasta este diferența esențială pe care inițiatorul proiectului de rectificare pare să o trateze ca pe un detaliu.

În loc să ardă gazul doar pentru a produce căldură, instalația urma să valorifice combustibilul cu o eficiență mult mai mare și să producă și energie electrică, ce putea fi vândută în sistem. Veniturile obținute din electricitate ar fi diminuat presiunea costurilor asupra producției de energie termică.

Nu este o simplă presupunere jurnalistică.

Studiul de fezabilitate al investiției enumeră printre efectele proiectului eliminarea riscului operațional și financiar asociat serviciului de termoficare și „scăderea sau cel puțin menținerea prețurilor de vânzare a căldurii”. Soluția tehnică analizată prevedea echipamente cu o eficiență globală anuală estimată la aproximativ 89%, capabile să producă atât energie termică, cât și cantități importante de energie electrică. (Ploiești)

Chiar Planul de reorganizare al Termo Ploiești pentru perioada 2026–2028 recunoaște că investițiile în turbine cu gaze și motoare termice în cogenerare contribuie la:

creșterea eficienței energetice, reducerea consumurilor specifice și generarea unor venituri suplimentare din producția de energie electrică.

Același document arată că modernizarea capacităților de producție trebuie să conducă la reducerea costurilor și la creșterea veniturilor societății.

Cu alte cuvinte, propriile documente ale administrației demonstrează că motoarele în cogenerare nu erau doar niște utilaje noi. Erau mecanismul prin care Termo Ploiești putea produce mai eficient, putea câștiga bani din energia electrică și putea reduce diferența dintre costul real al gigacaloriei și prețul suportat direct de populație.

Iar dacă scade costul de producție, scade și presiunea asupra subvenției suportate din bugetul local. Nu automat și nu prin magie, ci prin simplul fapt că Primăria ar avea de acoperit o diferență mai mică între costul justificat și tariful facturat populației.

Exact această investiție este acum sacrificată.

Polițeanu mută banii de la cauza problemei către efectele incompetenței administrative

Ploieștiul nu are doar o problemă socială legată de prețul căldurii. Are o problemă tehnologică.

CET Brazi funcționează cu echipamente îmbătrânite, cu randamente reduse și cu o dependență majoră de costul gazului și al certificatelor de emisii. Fără producție modernă în cogenerare, Termo Ploiești rămâne captivă unui model scump și vulnerabil.

În martie 2025, Polițeanu anunța triumfal lansarea licitației pentru motoarele în cogenerare. Comunicatul Primăriei vorbea despre motoare cu o putere termică totală de 40 MWt, un termen de livrare de maximum nouă luni și o perioadă de implementare de 20 de luni. Primarul declara atunci că Ploieștiul lucrează cu o tehnologie veche de zeci de ani și că noile motoare vor contribui la producerea energiei termice și electrice. (Ploiești City App)

Un an și jumătate mai târziu, în loc să vedem motoarele cumpărate, contractate și puse pe un calendar ferm de instalare, vedem cum banii sunt luați de la această investiție.

Polițeanu nu rezolvă cauza care produce tarife mari și subvenții uriașe. Ia banii de la investiția care putea reduce aceste costuri și îi împrăștie către alte capitole bugetare.

Este definiția administrației care stinge incendiile cu găleata, dar refuză să repare instalația electrică ce le provoacă.

Trei proiecte moștenite. Doar unul a ajuns la contract de finanțare

Cele mai importante proiecte privind modernizarea termoficării ploieștene nu au fost inventate de Mihai Polițeanu.

Ele au fost pregătite și depuse în anul 2024, înainte ca acesta să preia mandatul de primar.

Primul proiect era:

„Creșterea eficienței energetice a CET Brazi prin montarea unei surse noi de producere a energiei termice și electrice, în cogenerare de înaltă eficiență. Instalarea de motoare termice”, cod SMIS 327636.

Proiectul avea o valoare declarată de 40.176.950 de euro, fără TVA, și prevedea instalarea a patru motoare termice pe gaz, cu o putere electrică instalată totală de până la 20 MWe.

Al doilea era:

„Creșterea eficienței energetice a CET Brazi prin montarea unei surse noi de producere a energiei termice și electrice, în cogenerare de înaltă eficiență. Instalarea de turbine cu gaz”, cod SMIS 331026.

Valoarea proiectului era de 50.203.454 de euro, fără TVA, fiind prevăzute două turbine cu gaz, cu o putere electrică instalată totală de până la 16,5 MWe.

Al treilea proiect privea:

„Reabilitarea rețelei termice aferente SACET Ploiești, pentru creșterea eficienței energetice în alimentarea cu căldură urbană – Etapa I”, cod SMIS 319117.

Pentru acest proiect a fost semnat, la 28 ianuarie 2025, contractul de finanțare prin Fondul pentru Modernizare. Valoarea totală comunicată de Primărie este de aproximativ 286 de milioane de lei, din care ajutorul de stat nerambursabil solicitat depășește 178 de milioane de lei. (Ploiești)

Așadar, dintre cele trei mari proiecte moștenite, administrația a ajuns la contract de finanțare pentru rețele.

Dar tocmai cele două proiecte care ar fi schimbat economia producției de energie – motoarele și turbinele în cogenerare – nu apar, până în prezent, în informațiile publice prezentate de municipalitate ca având contracte de finanțare nerambursabilă semnate.

Aproape doi ani de la depunere, ploieștenii nu au primit un raport complet și documentat privind:

• stadiul evaluării celor două proiecte;
• clarificările cerute de Ministerul Energiei;
• eventualele neconformități;
• corespondența purtată;
• motivele pentru care nu s-au semnat contractele;
• demersurile politice și administrative făcute de primar;
• posibilitatea reformulării sau redepunerii proiectelor;
• persoanele responsabile pentru întârzieri.

În locul acestor explicații, Polițeanu a adus orașul în situația de a împrumuta 69 de milioane de lei și, după ce împrumutul a fost aprobat pentru motoare, de a lua peste jumătate din bani și de a-i redirecționa.

De la fonduri europene la ipotecarea veniturilor orașului

Diferența dintre finanțarea nerambursabilă și credit este una pe care administrația încearcă să o estompeze.

Fondurile nerambursabile sunt bani atrași pentru oraș.

Creditul este o datorie.

Ploieștenii vor restitui capitalul, dobânzile, comisioanele și celelalte costuri. HCL nr. 282 prevede expres că serviciul anual al datoriei va fi suportat din bugetul local, iar finanțarea are o maturitate de 12 ani.

Și totuși, după ce orașul s-a îndatorat pentru o investiție strategică, administrația propune să folosească banii ca pe o pușculiță de avarie pentru proiecte pe care nu a reușit să le acopere din alte surse.

Este o dublă neputință administrativă:

Polițeanu nu a reușit să prezinte un rezultat concret privind finanțarea nerambursabilă a capacităților de producție, iar acum nu mai reușește nici măcar să păstreze destinația creditului contractat pentru ele.

„Urgența” despre care Primăria nu vorbește cinstit

Raportul financiar anexat proiectului oferă o explicație indirectă pentru această grabă.

Conform documentului, dacă sumele aprobate pentru tragere nu sunt utilizate până la sfârșitul anului, unitatea administrativ-teritorială datorează o penalitate de 2% din suma notificată și netrasă.

Aplicată tranșei de 37.086.572,34 lei, penalitatea ar putea ajunge la aproximativ 741.731 de lei.

Cu alte cuvinte, administrația pare să fi ajuns în situația în care nu poate folosi în 2026 banii pentru investiția pentru care i-a cerut, iar acum îi mută în grabă pentru a putea face tragerile și pentru a evita penalitățile.

Dar cine răspunde pentru această situație?

Cine a stabilit calendarul?

Cine a notificat suma pentru 2026 fără să aibă certitudinea că procedura de achiziție și implementarea motoarelor permit utilizarea ei?

De ce consilierilor locali nu li se prezintă cronologia completă a eșecului?

De ce se discută doar despre redistribuirea banilor și nu despre responsabilitatea celor care au produs blocajul?

O investiție de 81 de milioane de lei, lăsată cu 31 de milioane

Situația este cu atât mai gravă cu cât documentația HCL nr. 282 indica pentru investiția în motoarele de 40 MWt o valoare totală de 81.181.753,46 lei cu TVA, din care 69 de milioane de lei urmau să provină din credit.

După rectificare, în lista de investiții mai rămân pentru motoare numai 31.913.427,66 lei, programați pentru 2027.

Proiectul nu explică limpede:

• din ce surse va fi acoperită diferența;
• dacă investiția va mai fi realizată în configurația aprobată;
• dacă procedura de achiziție continuă;
• dacă ofertele primite mai sunt valabile;
• dacă valoarea contractului s-a modificat;
• dacă obiectivul va fi etapizat;
• dacă există o nouă sursă de finanțare;
• în ce an vor fi efectiv montate și puse în funcțiune motoarele.

Consilierilor li se cere să voteze dispariția a 37 de milioane de lei din finanțarea pe 2026, dar nu li se spune, într-un mod clar, complet și verificabil, când și cum va mai fi realizată investiția.

Asta nu este transparență.

Este solicitarea unui vot în orb.

Nota de fundamentare spune unde se duc banii. Nu spune ce pierde Ploieștiul

Documentația proiectului descrie fiecare școală, fiecare teren de sport, fiecare pasaj și fiecare stradă care urmează să primească bani.

Dar nu conține o analiză reală a consecințelor asupra sistemului de termoficare.

Nu arată cât va pierde Termo Ploiești prin amânarea cogenerării.

Nu estimează câtă energie electrică nu va fi produsă.

Nu calculează veniturile care nu vor mai intra în societate.

Nu prezintă efectul asupra costului gigacaloriei.

Nu arată efectul asupra subvenției suportate de bugetul local.

Nu explică impactul asupra tarifului plătit de populație.

Nu spune cât va costa menținerea în funcțiune a tehnologiei vechi.

Nu prezintă riscul unor noi avarii și nici costul combustibilului consumat ineficient.

Cu alte cuvinte, Polițeanu le arată consilierilor ce cumpără cu cei 37 de milioane de lei, dar ascunde din fundamentare ceea ce orașul pierde prin amânarea investiției în cogenerare.

Nu poți spune că protejezi populația când tai banii de la proiectul care putea ieftini căldura

În ultimii ani, orice discuție despre termoficare s-a încheiat cu aceeași justificare: gazul este scump, certificatele de emisii sunt scumpe, instalațiile sunt vechi, costurile sunt mari, iar Primăria trebuie să subvenționeze diferența pentru ca populația să poată plăti.

Tocmai de aceea, investiția în cogenerare era vitală.

Ea nu reprezenta o cheltuială decorativă, ci ieșirea tehnologică din cercul vicios al tarifelor mari și al subvențiilor tot mai greu de suportat.

Polițeanu nu poate deplânge costurile uriașe ale termoficării și, simultan, să scoată banii de la investiția destinată reducerii lor.

Nu poate cere populației să accepte tarife mai mari și bugetului local să suporte subvenții mai mari, în timp ce finanțarea pentru eficientizarea producției este transformată în bani pentru skatepark, toalete și terenuri de sport.

Nu poate prezenta împrumutul ca pe o salvare a termoficării, iar câteva săptămâni mai târziu să golească de conținut exact destinația în numele căreia orașul s-a îndatorat.

Consilierii locali nu votează o rectificare. Votează amânarea ieftinirii căldurii

Fiecare consilier local care va ridica mâna pentru această modificare trebuie să știe ce aprobă. Nu votează doar o listă de școli, străzi și toalete publice.

Votează ca întreaga tranșă din 2026 destinată motoarelor în cogenerare să fie luată de la termoficare. Votează ca investiția strategică să fie împinsă cel puțin până în 2027. Votează ca Ploieștiul să rămână dependent de instalații vechi și costisitoare. Votează ca posibilitatea reducerii costului de producție, a tarifului și a subvenției să fie amânată.

Votează ca un credit contractat pentru un obiectiv precis să fie transformat într-o finanțare generală pentru neputințele bugetare ale administrației.

Iar mai târziu nimeni nu va putea pretinde că nu a știut.

Polițeanu trebuie să răspundă înainte de vot

Înainte ca proiectul să fie adoptat, primarul Mihai Polițeanu trebuie să răspundă public și documentat la câteva întrebări elementare:

Care este stadiul exact al proiectului SMIS 327636 pentru motoarele termice?

Care este stadiul proiectului SMIS 331026 pentru turbinele cu gaz?

Ce clarificări a solicitat Ministerul Energiei și când au fost transmise răspunsurile?

De ce nu au fost obținute până acum contractele de finanțare pentru capacitățile de producție?

Ce s-a întâmplat cu licitația pentru motoarele de 40 MWt lansată în martie 2025?

Există un câștigător, un contract semnat sau o procedură anulată?

De ce s-a solicitat tragerea a peste 37 de milioane de lei în 2026 dacă investiția nu era pregătită să consume acești bani?

Cum va fi realizată investiția estimată la peste 81 de milioane de lei, dacă în anul 2027 mai sunt păstrați pentru ea numai 31,9 milioane de lei?

Care este impactul amânării asupra costului gigacaloriei?

Care este impactul asupra subvenției suportate din bugetul local?

A fost solicitată aprobarea Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale pentru schimbarea atât de amplă a destinației creditului?

De ce toate aceste informații nu se regăsesc în nota de fundamentare?

Administrația care împrumută pentru termoficare și cheltuiește pentru orice altceva

Ceea ce propune Mihai Polițeanu nu este o rectificare inocentă.

Este recunoașterea unui eșec.

După aproape doi ani de mandat, administrația nu poate prezenta finanțări nerambursabile pentru cele două proiecte majore de modernizare a producției de energie. A lansat o licitație pentru motoare, a contractat un credit în numele orașului, a garantat rambursarea lui din veniturile viitoare ale Ploieștiului, iar acum scoate peste 37 de milioane de lei de la investiția care justifica împrumutul.

Motoarele în cogenerare puteau reduce consumul, puteau produce energie electrică, puteau genera venituri și puteau crea condițiile pentru diminuarea costului căldurii și a subvenției.

Toaletele, skateparkul și terenurile de sport nu vor produce nici energie electrică, nici gigacalorii mai ieftine.

Ploieștenii vor continua să plătească factura unei tehnologii vechi, iar bugetul local va continua să acopere pierderile unui sistem pe care administrația refuză să îl modernizeze la timp.

Polițeanu va putea inaugura terenuri de sport și toalete ecologice.

Dar când va veni factura la căldură, nu va putea încălzi orașul cu panglicile tăiate la inaugurare.