AUSTERITATE PENTRU ROMÂNI, PROTECȚIE FĂRĂ CONTRIBUȚIE PENTRU REFUGIAȚII DIN UCRAINA

Solidaritatea nu poate justifica dubla măsură a statului român

România a avut și are obligația de a-i proteja pe oamenii care fug din calea războiului. Este o obligație umanitară, juridică și morală pe care niciun stat civilizat nu o poate ignora.

Dar solidaritatea nu poate fi folosită ca paravan pentru lipsa de transparență, pentru dezechilibre sociale sau pentru instituirea unor standarde diferite între persoane vulnerabile, în funcție de cetățenie și de regimul juridic în care au fost încadrate.

Documentele oficiale arată că, în România, persoanele eligibile provenite din zona conflictului armat din Ucraina beneficiază de acces la servicii medicale fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, fără coplată și fără contribuția personală pentru medicamentele acordate în ambulatoriu.

În același timp, prin austeritatea promovată de Guvernul condus de Ilie Bolojan și concretizată în special prin Legea nr. 141/2025, statul a început să rețină CASS din pensii, indemnizații de șomaj, venit minim de incluziune și indemnizații pentru creșterea copilului. Sute de mii de soți, soții și părinți români fără venituri au pierdut calitatea de coasigurat gratuit.

Aceasta este realitatea juridică.

Nu refugiatul ucrainean a creat-o. Nu pacientul ucrainean a cerut ca pensionarul român să fie pus la plată. Autorul acestei asimetrii este statul român, care a ales să fie generos prin excepții pentru unii și necruțător prin contribuții pentru alții.

Adevărul juridic pe care propaganda nu îl poate ascunde

Ordonanța de urgență nr. 96/2024 reglementează sprijinul și asistența umanitară acordate cetățenilor străini sau apatrizilor aflați în situații deosebite și proveniți din zona conflictului armat din Ucraina.

Regimul nu se aplică automat oricărui cetățean ucrainean aflat în România, ci persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația specială. Această delimitare este importantă, deoarece o investigație serioasă nu poate transforma o categorie juridică precisă într-o acuzație generală împotriva unei întregi populații.

Pentru persoanele eligibile, însă, legea este limpede. Acestea beneficiază de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale cuprinse în pachetul de bază, precum și de servicii acordate prin programele naționale de sănătate curative, fără plata CASS.

Ghidul oficial publicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate precizează și că persoanele provenite din zona conflictului sunt exceptate de la contribuția personală pentru medicamentele acordate în tratamentul ambulatoriu. Regimul include scutirea de coplată și accesul la serviciile sistemului în condiții comparabile cu cele ale asiguraților români, deși contribuția de sănătate nu este achitată.

Aceasta nu este o acuzație politică. Este arhitectura juridică adoptată de statul român.

Iar întrebarea legitimă nu este de ce un om care fuge din calea războiului primește tratament medical. Evident că trebuie să îl primească.

Întrebarea este alta:

Cum poate același stat să considere că nu mai are bani pentru asigurarea medicală gratuită a soției fără venituri, a părintelui aflat în întreținere, a șomerului sau a mamei care își crește copilul, dar să păstreze un regim medical necontributiv extins pentru o altă categorie de persoane?

Când românul fără venituri devine bun de plată

Legea nr. 141/2025 a fost prezentată drept o intervenție necesară pentru salvarea finanțelor publice și asigurarea sustenabilității sistemului de sănătate.

În limbajul rece al Guvernului, măsurile erau „necesare”. În viața reală, necesitatea s-a tradus prin bani luați tocmai de la cei mai vulnerabili.

Potrivit datelor publicate de CNAS la momentul intrării în vigoare a măsurilor, aproximativ 1.960.804 pensionari au fost obligați să plătească o contribuție de 10% pentru partea din pensie care depășește pragul de 3.000 de lei.

Nu se taxează întreaga pensie, ci diferența care depășește pragul. Dar aceasta este o precizare tehnică, nu o consolare. Pensionarul care a contribuit o viață întreagă este pus să contribuie încă o dată, acum din pensie, pentru același sistem de sănătate.

CNAS estima că măsurile afectează și:

• 44.090 de beneficiari ai indemnizației de șomaj;
• 323.542 de beneficiari ai venitului minim de incluziune;
• 127.054 de persoane aflate în concediu de acomodare ori de creștere și îngrijire a copilului;
• 141.376 de beneficiari ai unor legi speciale, inclusiv veterani și revoluționari.

Contribuția se reține direct din indemnizațiile și veniturile acordate unor oameni pe care statul însuși îi recunoaște ca fiind vulnerabili.

Să reții CASS din indemnizația unui șomer înseamnă să taxezi lipsa locului de muncă.

Să reții CASS din venitul minim de incluziune înseamnă să iei bani din ajutorul acordat sărăciei.

Să reții CASS din indemnizația pentru creșterea copilului înseamnă să transformi maternitatea și îngrijirea copilului într-o nouă sursă pentru acoperirea deficitului bugetar.

Aceasta nu mai este austeritate aplicată contabil. Este austeritate aplicată cu precizie asupra celor care au cea mai redusă capacitate de a se apăra.

Cei 650.431 de români care au pierdut coasigurarea

Cea mai izbitoare situație este cea a persoanelor coasigurate.

Până la 1 septembrie 2025, soțul, soția sau părinții fără venituri proprii puteau avea calitatea de coasigurat prin intermediul unui membru al familiei care plătea deja contribuția de sănătate.

Legea nr. 141/2025 a eliminat acest drept automat pentru 650.431 de persoane.

Pentru ca persoana aflată în întreținere să rămână asigurată, trebuie depusă declarația fiscală și plătită contribuția calculată la șase salarii minime. La momentul aplicării măsurii, CNAS indica o contribuție anuală totală de 2.430 de lei, achitată în două tranșe.

Prin urmare, statul român a creat următoarea situație:

Un cetățean român fără venituri, aflat în întreținerea soțului, soției sau copilului, nu mai beneficiază automat de pachetul complet de servicii medicale. Pentru a fi asigurat trebuie să plătească.

În același timp, o persoană eligibilă provenită din zona conflictului armat din Ucraina poate beneficia de pachetul de bază, medicamente și programe medicale fără plata contribuției, fără coplată și fără contribuția personală pentru medicamentele din ambulatoriu.

Diferența are un temei juridic: protecția temporară și asistența umanitară.

Dar existența unui temei juridic nu transformă automat o măsură într-una echitabilă.

Legile pot institui diferențe. Guvernele au însă obligația să explice de ce pensionarul, mama, șomerul și soția fără venituri trebuie să suporte austeritatea, în vreme ce pentru alte categorii este menținut un regim necontributiv.

Bolnavul român, penalizat inclusiv prin concediul medical

Austeritatea a ajuns până și în patul bolnavului.

Pentru bolile obișnuite, indemnizațiile de concediu medical au fost diferențiate în funcție de durata episodului:

• 55% din baza de calcul pentru perioade de până la șapte zile;
• 65% pentru perioade cuprinse între opt și paisprezece zile;
• 75% pentru episoade de cel puțin cincisprezece zile.

Anterior, nivelul general era de 75%.

Cu alte cuvinte, angajatul care suferă o boală de scurtă durată primește mai puțini bani tocmai în perioada în care are nevoie de medicamente, investigații și recuperare.

Statul nu a tăiat din boală. A tăiat din venitul bolnavului.

Austeritatea nu s-a oprit la sănătate

De la 1 august 2025, cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar noua cotă redusă a fost stabilită la 11%. Creșterea TVA se transferă în prețurile suportate de întreaga populație, inclusiv de cei ale căror venituri au rămas înghețate sau au fost diminuate prin noile contribuții.

În educație, Legea nr. 141/2025 a dus la creșterea normei didactice săptămânale cu două ore, reorganizarea a 507 unități de învățământ cu personalitate juridică și modificarea limitelor privind numărul de elevi din clase. Cele 507 unități nu au fost toate închise fizic, dar și-au pierdut personalitatea juridică și au devenit structuri arondate altor școli.

Acesta este tabloul austerității românești: taxe mai mari, contribuții noi, protecție socială restrânsă, școli reorganizate și presiune suplimentară asupra salariaților și familiilor.

Ce facilități a creat România pentru persoanele venite din Ucraina

Protecția temporară aplicată la nivel european și transpusă în România oferă persoanelor eligibile drept de ședere, acces la piața muncii, educație pentru copii, asistență medicală și anumite forme de sprijin social.

Procedura de înregistrare este simplificată, iar permisul de ședere este eliberat beneficiarilor protecției temporare fără parcurgerea procedurii individuale, mai lungi, specifice azilului. Regimul european de protecție este în prezent prelungit până la 4 martie 2027.

În privința muncii, cetățenii ucraineni aflați în situațiile prevăzute de lege pot fi angajați fără avizul de angajare cerut, în mod obișnuit, altor cetățeni din afara Uniunii Europene. Facilitatea privește accesul administrativ simplificat la muncă; actele speciale consultate nu instituie o scutire generală de impozite și contribuții pentru salariile obținute în România.

Au existat și mecanisme speciale pentru cazare.

În etapele succesive ale programului, legislația a prevăzut sume forfetare de 750 de lei pe lună pentru o persoană singură și de 2.000 de lei pentru o familie, destinate acoperirii cheltuielilor de cazare.

Este esențial de precizat că suma de 2.000 de lei nu era acordată fiecărui cetățean ucrainean, ci unei familii eligibile. De asemenea, ajutorul nu era nelimitat, ci legat de condiții, cereri, termene și perioade determinate. Pentru unele categorii, mecanismul era limitat la trei luni.

Prin urmare, afirmația potrivit căreia „toți ucrainenii primesc lunar 2.000 de lei, casă și mâncare gratis” este falsă.

Adevărul este suficient de serios și fără exagerări: România a creat un regim special de ședere, muncă, sănătate, cazare și integrare, justificat prin război, dar finanțat și administrat într-o perioadă în care protecția propriilor cetățeni a fost redusă.

Ce fac celelalte state europene

România nu este singurul stat care ajută persoanele strămutate din Ucraina. Protecția temporară este un mecanism european, iar toate statele membre au obligații minime comune.

Diferențele apar în modul în care fiecare țară condiționează prestațiile, verifică veniturile, limitează durata ajutoarelor și apropie treptat beneficiarii de regulile generale aplicate propriilor cetățeni.

Germania: ajutor consistent, dar condiționat de venituri și integrare

Germania oferă un sprijin social substanțial persoanelor refugiate care nu se pot întreține.

Beneficiarii apți de muncă și lipsiți de venituri suficiente pot primi prestații prin Jobcenter. Acestea pot acoperi necesarul de trai, cazarea și încălzirea și includ accesul la asigurarea legală de sănătate. În paralel, Jobcenter are rolul de a sprijini integrarea beneficiarilor pe piața muncii.

Dar sprijinul german nu funcționează ca o plată acordată exclusiv pe criteriul cetățeniei. Dreptul depinde de venituri, resurse, capacitatea de muncă și situația familială. Beneficiarul intră într-un sistem administrativ de evaluare, consiliere și integrare profesională.

Germania este, în valoare absolută, mai generoasă decât România. Dar generozitatea sa este integrată într-un mecanism de asistență socială verificabil, condiționat de nevoia reală și orientat spre angajare.

Franța: bani pentru subzistență, dar cu declararea veniturilor și sancționarea fraudei

În Franța, beneficiarii protecției temporare, inclusiv persoanele strămutate din Ucraina, pot avea dreptul la alocația acordată solicitanților de azil – ADA. Pentru o persoană singură, cuantumul de bază este de 6,80 euro pe zi și poate ajunge la 14,20 euro pe zi atunci când persoana a solicitat cazare, dar nu a primit gratuit un spațiu.

Sprijinul este însă legat de situația materială.

Beneficiarul trebuie să prezinte documente privind resursele și componența familiei. Ascunderea veniturilor, declarațiile false, refuzul nejustificat al unei soluții de cazare sau nerespectarea obligațiilor administrative pot duce la suspendarea ori retragerea alocației.

Franța oferă ajutor, dar verifică. Solidaritatea este însoțită de obligația de a declara resursele și de sancțiuni în cazul fraudei.

Italia: ajutorul financiar direct a fost limitat și apoi închis pentru noii beneficiari

Italia a acordat un ajutor de subzistență de 300 de euro pe lună pentru fiecare adult și 150 de euro pentru fiecare minor aflat în întreținere.

Ajutorul era destinat beneficiarilor cazați în spații private, nu celor aflați deja în centre finanțate de stat, și era acordat pentru maximum trei luni.

Ulterior, Italia a început retragerea acestei forme de sprijin. Persoanele care au obținut permisul de protecție temporară după 31 ianuarie 2025 nu au mai putut beneficia de contribuție, iar ultima tranșă putea fi solicitată până la 20 aprilie 2025.

Italia nu a confundat prelungirea protecției temporare cu obligația de a menține nelimitat fiecare ajutor financiar instituit în 2022.

Polonia: trecerea de la urgență la muncă, școală și asigurare

Polonia a primit unul dintre cele mai mari valuri de persoane strămutate din Ucraina. Tocmai acest stat a început să treacă de la regimul excepțional la integrarea beneficiarilor în regulile generale.

De la 1 februarie 2026, acordarea indemnizației de 800 de zloți pentru copil este condiționată, în cazul părinților ucraineni, de desfășurarea unei activități profesionale sau economice. Pentru copiii de vârstă școlară este necesară frecventarea sistemului polonez de învățământ, iar autoritățile verifică automat îndeplinirea condiției privind munca.

Schimbarea cea mai importantă privește sănătatea.

De la 5 martie 2026, Polonia a eliminat dreptul general la acces necontributiv în sistemul public de sănătate de care beneficiau anterior cetățenii ucraineni în baza legii speciale.

Gratuitatea a fost păstrată pentru categorii clar delimitate, precum minorii, femeile însărcinate, victimele torturii sau violului și persoanele găzduite în centre colective. Chiar și pentru aceste categorii, anumite servicii – tratamente pentru infertilitate, intervenții pentru cataractă, endoprotezări sau programe profilactice – nu sunt incluse.

Pentru ceilalți, accesul complet este legat de regulile obișnuite: muncă, contribuție, activitate economică, înregistrare ca șomer sau alt temei legal de asigurare.

Polonia a făcut exact ceea ce România refuză să discute: a păstrat protecția pentru copii și persoane vulnerabile, dar a început să lege accesul general al adulților de contribuție și integrare.

Ungaria: gratuitate medicală limitată la servicii esențiale

Ungaria aplică un regim mai restrictiv decât România.

Persoanele care solicită sau beneficiază de protecție temporară și nu sunt asigurate social au acces gratuit la medicină primară, asistență de specialitate și spitalizare în cazurile urgente, îngrijire prenatală și obstetricală, tratament oncologic, servicii pentru anumite boli cronice și urgențe stomatologice.

Accesul extins la consultații și spitalizare în afara urgențelor este rezervat în principal persoanelor vulnerabile, precum minorii neînsoțiți, vârstnicii, persoanele cu dizabilități și femeile însărcinate.

Copiii au acces gratuit la sistemul public de educație, iar autoritățile pot asigura cazare persoanelor care nu au alte soluții. Dar adultul neasigurat nu este echivalat automat, pentru întregul pachet medical, cu un contribuabil maghiar.

Ce demonstrează comparația europeană

România nu este cel mai generos stat european în toate privințele.

Germania oferă prestații sociale și sprijin pentru locuire mult mai consistente. Franța acordă alocații de subzistență. Polonia păstrează ajutoare familiale importante. Italia și Ungaria asigură cazare și servicii medicale pentru persoanele aflate în nevoie.

Dar diferența esențială este direcția în care aceste state au început să își reformeze sistemele.

Italia a limitat în timp ajutorul direct.

Franța verifică veniturile și sancționează ascunderea resurselor.

Germania leagă prestațiile de nevoia financiară și integrarea profesională.

Polonia condiționează ajutoarele de muncă și școlarizare și a restrâns accesul medical general fără contribuție.

Ungaria oferă adulților neasigurați un pachet medical mai limitat, concentrat pe urgențe, medicină primară și vulnerabilități.

România, în schimb, a ales să restrângă mai întâi drepturile propriilor cetățeni.

A eliminat coasigurarea gratuită pentru peste 650.000 de români. A introdus CASS pentru pensionari, șomeri, beneficiari de ajutor social și părinți aflați în concediu de creștere a copilului. A redus indemnizațiile pentru concediile medicale scurte.

Dar a păstrat pentru persoanele eligibile venite din zona conflictului un pachet medical extins, fără contribuție, fără coplată și fără contribuție personală pentru medicamentele acordate în ambulatoriu.

Aceasta este ruptura de echitate care nu mai poate fi ascunsă sub discursul general despre solidaritate.

Statul român a redus protecția medicală a propriilor cetățeni vulnerabili, în timp ce a păstrat pentru o categorie de cetățeni străini un regim medical necontributiv mai favorabil în anumite privințe.

Solidaritate, da. Dublă măsură, nu

România trebuie să îi ajute pe oamenii care fug din calea războiului.

Copiii trebuie să aibă acces la școală. Bolnavii trebuie tratați. Persoanele vulnerabile trebuie protejate. Oamenilor trebuie să li se permită să muncească și să își reconstruiască viața în siguranță.

Dar ajutorul umanitar nu poate fi construit prin diminuarea protecției acordate propriilor cetățeni.

Nu poți cere unui pensionar român să plătească din nou pentru sănătate și, simultan, să refuzi orice discuție despre contribuția adulților străini care muncesc și locuiesc pe termen lung în România.

Nu poți lua CASS din indemnizația unui șomer și să pretinzi că orice întrebare despre echitatea regimului special reprezintă lipsă de compasiune.

Nu poți taxa indemnizația unei mame și apoi să ascunzi dezbaterea în spatele unui război pe care nimeni nu îl contestă.

Compasiunea nu exclude adevărul. Solidaritatea nu anulează dreptatea.

Un stat care cere sacrificii trebuie să aplice aceleași criterii de responsabilitate, proporționalitate și transparență tuturor cheltuielilor.

Un stat care își abandonează cetățenii vulnerabili nu devine mai uman prin faptul că îi protejează pe alții. Devine doar nedrept.

Iar protecția refugiaților nu poate deveni pretextul prin care statul român își tratează propriii cetățeni ca pe o sursă inepuizabilă de taxe, contribuții și sacrificii.

În România austerității, sacrificiul este cerut cetățeanului român la vedere. Excepția este menținută în tăcere.

Solidaritate, da. Dublă măsură, nu.