BOMBA ASCUNSĂ ÎN RAPORTUL COMISIEI EUROPENE: România, zero progres în anchetarea corupției din Justiție. Două rechizitorii într-un an și niciunul la nivelul parchetelor curților de apel

Bruxelles-ul descrie un sistem în care procurorii de rang înalt nu au garanții suficiente de independență, poliția judiciară rămâne nereformată, iar investigarea magistraților suspectați de corupție produce rezultate aproape inexistente

Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, publicat la 17 iulie 2026, conține o constatare pe care autoritățile române au încercat să o îngroape între formulări despre digitalizare, strategii, consultări și „progrese substanțiale”:

România nu a făcut niciun progres suplimentar pentru asigurarea investigării și urmăririi penale eficiente a infracțiunilor de corupție comise în interiorul sistemului judiciar.

Nu este o interpretare jurnalistică și nici o acuzație politică. Este concluzia oficială din documentul de lucru al Comisiei Europene, identificat ca SWD(2026) 923 final. (EUR-Lex)

Verdictul Comisiei: „niciun progres suplimentar”

Comisia Europeană formulează două constatări distincte, ambele grave.

Prima privește conducerea marilor parchete și poliția judiciară: România nu a avansat cu legislația necesară pentru consolidarea independenței procurorilor de rang înalt și nici cu reglementarea organizării și funcționării poliției judiciare.

A doua privește corupția din interiorul Justiției: nu au fost luate măsuri pentru remedierea deficiențelor mecanismului prin care sunt cercetați și trimiși în judecată judecătorii și procurorii suspectați de infracțiuni, inclusiv de corupție. (EUR-Lex)

Recomandarea adresată României este explicită: autoritățile trebuie să asigure investigarea și urmărirea penală efectivă a infracțiunilor săvârșite în sistemul judiciar. Cu alte cuvinte, Comisia nu contestă doar percepția publică asupra Justiției, ci funcționarea concretă a mecanismului de răspundere penală din interiorul acesteia.

Cifra devastatoare: două rechizitorii în 2025

Raportul complet oferă și informația care ar fi trebuit să domine titlurile presei:

procurorii desemnați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte au emis numai două rechizitorii în anul 2025 în cauze privind infracțiuni din Justiție.

Procurorii desemnați la parchetele de pe lângă curțile de apel nu au emis niciun rechizitoriu în această categorie de cauze. (EUR-Lex)

Aceste cifre nu demonstrează automat că toate sesizările erau întemeiate și nici că ar fi trebuit să existe un număr prestabilit de trimiteri în judecată. Ele demonstrează însă că mecanismul creat după desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție are un rezultat judiciar extrem de redus.

Iar Comisia Europeană nu se limitează la prezentarea statisticii. Concluzia sa este că deficiențele rămase nu au fost rezolvate și că nu s-a înregistrat progres în eficientizarea anchetelor.

Procurorul general a recunoscut lipsa polițiștilor și a expertizei

Documentul consemnează explicațiile oferite chiar de procurorul general al României.

Acesta a indicat:

• numărul insuficient de polițiști detașați la Parchetul General;
• lipsa expertizei necesare pentru investigarea dosarelor de corupție;
• dificultățile persistente în ocuparea posturilor vacante;
• procedura complicată de desemnare, care presupune avizul ambelor secții ale Consiliului Superior al Magistraturii. (EUR-Lex)

Prin urmare, raportul nu vorbește despre o nemulțumire abstractă a Bruxelles-ului. Sunt descrise deficiențe operaționale recunoscute chiar de conducerea Ministerului Public: lipsă de personal specializat, proceduri greoaie și capacitate redusă de investigare.

Soluția aflată deja pe masă: competența să revină la DNA

Comitetul guvernamental însărcinat cu evaluarea legilor Justiției a analizat aceste probleme și a recomandat consolidarea anchetelor privind corupția magistraților, inclusiv prin posibilitatea ca această competență să revină la Direcția Națională Anticorupție. (EUR-Lex)

Recomandarea este esențială. Ea înseamnă că inclusiv structura constituită pentru evaluarea sistemului a ajuns la concluzia că actualul mecanism nu oferă suficientă eficiență.

Nu există însă, până la data raportului, o modificare legislativă adoptată în acest sens. Din acest motiv, Comisia consemnează din nou lipsa progresului.

Reforma a fost suspendată, iar auditul repartizării aleatorii a dosarelor a fost blocat

Guvernul constituise un comitet pentru analizarea funcționării Justiției și a eventualelor modificări ale legilor adoptate în 2022. Printre problemele discutate s-au aflat delegările în funcții de conducere, mutarea dosarelor de la un judecător la altul, detașările, procedurile de promovare, componența colegiilor de conducere și reprezentativitatea CSM. (EUR-Lex)

La 25 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat actul prin care fusese constituit comitetul, iar activitatea acestuia a fost blocată. Guvernul a publicat totuși raportul comitetului în iulie 2026. (EUR-Lex)

În același timp, din cauza constrângerilor bugetare, Executivul a suspendat și auditul independent al sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor, audit prevăzut în legile Justiției. (EUR-Lex)

Este un detaliu major: într-o perioadă în care sunt reclamate mutări de dosare, schimbări ale completurilor și presiuni interne, verificarea independentă a mecanismului de repartizare a cauzelor a fost abandonată din motive bugetare.

Judecători recuzați pentru că voiau să sesizeze instanțele europene

Raportul Comisiei Europene consemnează trei hotărâri pronunțate de Înalta Curte în 2025 și 2026, prin care judecători ai instanței supreme au fost recuzați în contextul intenției lor de a adresa întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene sau de a solicita un aviz consultativ Curții Europene a Drepturilor Omului. (EUR-Lex)

Cauzele oficial indicate sunt:

• dosarul nr. 2431/1/2025;
• dosarul nr. 793/1/2025;
• dosarul nr. 815/59/2022. (EUR-Lex)

Comisia reamintește, în acest context, importanța libertății instanțelor naționale de a sesiza CJUE în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (EUR-Lex)

Formularea prudentă, dar foarte gravă, este că unii magistrați continuă să resimtă presiuni nejustificate din interiorul sistemului.

Presiuni disciplinare și aproape 900 de magistrați care contestă evaluarea Inspecției Judiciare

Comisia menționează proceduri disciplinare declanșate împotriva unor magistrați care au vorbit public despre problemele sistemului, mutarea unor judecători ori încetarea înainte de termen a unor delegări. Inspecția Judiciară a apreciat că acuzațiile privind presiunile disciplinare sau administrative nu au fost dovedite. (EUR-Lex)

Această concluzie a fost contestată de numeroși magistrați și de organizații civice. Raportul european menționează o scrisoare semnată de aproximativ 900 de magistrați, precum și întrebări privind independența Inspecției Judiciare și concentrarea puterii de decizie la nivelul conducerii sale. (EUR-Lex)

Trebuie păstrată distincția factuală: Comisia nu afirmă că toate acuzațiile sunt definitiv probate. Ea consemnează existența lor, răspunsul Inspecției Judiciare și contestarea acelui răspuns de către o parte semnificativă a magistraturii.

Percepția independenței Justiției s-a deteriorat

În 2026, numai 41% dintre cetățeni și 43% dintre companii consideră că independența instanțelor și judecătorilor este bună sau foarte bună.

În cazul populației, procentul era de 44% în 2025 și de 48% în 2022. În cazul companiilor, scăderea este și mai abruptă: de la 51% în 2025 și 49% în 2022 la 43% în 2026. (EUR-Lex)

Comisia încadrează în continuare România la un nivel „mediu” al independenței percepute, dar tendința este clar negativă.

Acest lucru contează deoarece Justiția nu funcționează numai prin independență formală, prevăzută în lege. Ea are nevoie și de încrederea rezonabilă a cetățenilor că dosarele nu sunt repartizate, tergiversate, mutate sau închise prin mecanisme netransparente.

Dosare de corupție închise și condamnări anulate prin prescripție

Raportul arată că instanțele au continuat să închidă dosare de corupție și să anuleze condamnări, inclusiv în cauze de corupție la nivel înalt, ca urmare a hotărârilor Înaltei Curți privind prescripția răspunderii penale. (EUR-Lex)

Comisia consemnează și avertismentul Parchetului European potrivit căruia aceste interpretări ar putea afecta capacitatea EPPO de a investiga eficient infracțiunile care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii Europene. (EUR-Lex)

Raportul admite existența unei controverse. Unele asociații de magistrați susțin că termenele de prescripție sunt suficient de lungi dacă anchetele și procesele sunt desfășurate eficient. Alte surse au reclamat transferuri ale cauzelor la alte completuri sau instanțe, cu întârzieri care au contribuit la împlinirea termenelor. (EUR-Lex)

Cum a împachetat Ministerul Justiției raportul

Ministerul Justiției a prezentat raportul drept o evaluare „echilibrată” și a insistat asupra digitalizării, creșterii gradului de ocupare a posturilor, noilor reguli privind lobby-ul și finalizării evaluării Strategiei Naționale Anticorupție. (Digi24)

În comunicarea ministerului apare chiar formularea potrivit căreia pilonul anticorupție ar conține „progrese substanțiale”. Imediat după această expresie, aceeași comunicare este obligată să recunoască faptul că nu au fost adoptate măsuri noi pentru investigarea și urmărirea penală eficientă a infracțiunilor din sistemul judiciar. (Digi24)

Aici se află principala operațiune de cosmetizare.

Finalizarea evaluării unei strategii și pregătirea alteia nu echivalează cu eficiența anchetelor. Adoptarea unui cod de etică sau a unor reguli privind „ușile turnante” nu înlocuiește rechizitoriile, investigațiile și condamnările definitive.

Comisia spune limpede: în privința corupției din Justiție, nu există progres suplimentar.

CSM mută accentul de la deficiențe la „stigmatizarea magistraților”

Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că raportul nu confirmă o deteriorare sistemică a Justiției și a cerut abandonarea „stigmatizării colective” a magistraților. CSM recunoaște însă că recomandările privind independența procurorilor de rang înalt, poliția judiciară și investigarea corupției din sistem trebuie tratate cu seriozitate. (CSM 1909)

CSM are dreptate într-un punct: raportul nu afirmă că întreaga magistratură este coruptă și nici nu pronunță un verdict colectiv împotriva judecătorilor și procurorilor.

Dar faptul că nu există o constatare de „deteriorare sistemică” nu anulează constatările concrete:

• numai două rechizitorii în 2025;
• niciun rechizitoriu la nivelul parchetelor curților de apel;
• lipsa polițiștilor specializați;
• lipsa expertizei în anchetele de corupție;
• niciun progres legislativ privind poliția judiciară;
• niciun progres privind investigarea corupției din sistem;
• auditul repartizării aleatorii suspendat;
• judecători recuzați în contextul intenției de a sesiza instanțe europene. (EUR-Lex)

A combate stigmatizarea nu poate însemna ascunderea deficiențelor.

Parchetul General contestă existența unor probleme sistemice

Parchetul General a reacționat susținând că raportul nu confirmă disfuncționalități sistemice ale Ministerului Public. Poziția instituției este corectă în sens strict: Comisia nu utilizează expresia „disfuncționalitate sistemică” pentru întreaga activitate a Ministerului Public. (MPublic)

Dar această apărare semantică nu răspunde constatării centrale.

Raportul spune că procurorul general a reclamat personal insuficiența polițiștilor detașați, lipsa expertizei în dosare de corupție și dificultatea ocupării posturilor. Acestea sunt disfuncționalități concrete ale mecanismului de anchetare a infracțiunilor comise în Justiție, indiferent dacă sunt sau nu etichetate drept „sistemice”. (EUR-Lex)

Presa nu a tăcut, dar a diluat miza

Digi24, TVR, Agerpres, G4Media și alte publicații au relatat criticile Comisiei și au menționat lipsa progresului în investigarea corupției din Justiție. Prin urmare, nu ar fi corect să afirmăm că subiectul a fost complet ascuns de presa românească. (Digi24)

Ceea ce a lipsit din majoritatea relatărilor a fost transformarea datelor tehnice în adevărata lor semnificație publică:

două rechizitorii într-un an și zero la parchetele curților de apel reprezintă bilanțul mecanismului de investigare a infracțiunilor din magistratură.

În multe articole, această informație a fost înlocuită cu prezentarea generală a celor șapte recomandări sau cu reproducerea comunicatului optimist al Ministerului Justiției.

Ce înseamnă pentru cetățean

Problema nu este una corporatistă, rezervată magistraților.

Atunci când mecanismul de anchetare a infracțiunilor din Justiție este slab:

• suspiciunile privind corupția unor magistrați rămân neclarificate;
• magistrații nevinovați rămân sub acuzații publice fără o soluționare rapidă;
• cetățeanul nu mai are încredere că abuzurile interne sunt sancționate;
• dosarele de corupție pot ajunge la prescripție;
• anchetele privind fraudele și prejudiciile aduse bugetului național sau fondurilor europene pot fi afectate;
• independența reală este înlocuită de apărarea instituțională a aparențelor.

O Justiție independentă trebuie apărată împotriva politicului. Dar o Justiție independentă trebuie să poată fi și investigată eficient atunci când există suspiciuni de corupție în propriile sale structuri.

Când două rechizitorii sunt prezentate drept „progres substanțial”

Raportul Comisiei Europene nu declară Justiția română prăbușită și nu acuză colectiv magistrații. Tocmai de aceea, concluziile sale punctuale sunt atât de greu de ignorat.

România nu a făcut progrese pentru consolidarea independenței procurorilor de rang înalt. Nu a reformat poliția judiciară. Nu a remediat deficiențele mecanismului de investigare a corupției din magistratură. Auditul repartizării aleatorii a fost oprit. Iar rezultatul concret al anului 2025 a fost de două rechizitorii la nivelul Parchetului General și niciunul la nivelul parchetelor curților de apel. (EUR-Lex)

Ministerul Justiției poate vorbi despre strategii, platforme digitale și „progrese substanțiale”. CSM poate cere, justificat, să nu fie stigmatizat întregul corp al magistraților.

Dar nicio operațiune de comunicare nu poate transforma zero progres în reformă și două rechizitorii într-un mecanism eficient de curățare internă a Justiției.

Va urma…