Avem tendința de a uita uneori faptul că tot ce experimentăm din exterior este doar interpretarea noastră interioară. Noi determinăm în mintea noastră dimensiunea a ceea ce trăim indiferent ce s-ar întâmpla în exteriorul nostru si vine spre noi. Spre exemplu, ceva ce pentru alții înseamnă supărare, putem să interpretăm că este o lecție din care învățăm pentru a nu mai repeta greșelile care ne duc la acea lecție care vine până la înțelegerea mesajului.
Mai pe românește, dacă mintea noastră este setată să pună doar răul în față( adică să trăiască sub imperiul fricii) sau să luăm totul personal( care are tot o frică în spate) vom experimenta emoții negative care conduc la stări negative si produc schimbări în organismul nostru la nivel chimic, îmbolnăvindu-ne corpul, slăbindu-ne sistemul imunitar. Iar creierul este menținut sub asaltul fricilor, al stresului pe care acestea îl generează, fapt care împiedică producerea neurotransmițătorilor, dopamina și serotonina.
Schimbâ percepția, adică nu mai filtra totul punând răul în față pentru că, pe lângă stresul pe care ți-l provoci si impactul lui asupra trupului, riști să faci o proiecție în univers care are peste 50% șanse să ni se întoarcă pentru că unul dintre principiile de funcționare ale universului este legea atracției, adică ce transmiem cu gândul în eter ni se poate întoarce la fel sau chiar mai rău. Iluziile percepției crează monștri din noi. Contemplând percepția, controlăm monstrul din noi și lăsăm la suprafață doar parte bună, luminoasă care nu se teme să trăiască, ci se bucură de fiecare secundă trăită si de tot ceea ce viata îi oferă.
- Ultimele
