Ea e Corina Popa, profesoara cu chip de inger, in ochii careia se poate observa cat de curat ii este sufletul. M-am uitat intotodeauna la ea cu admiratie, pentru daruirea pentru profesia pe care o are, aceea de dascal, pentru frumusetea ei interioara, deopotriva cu cea exterioara, pentru perseverenta ei, pentru bunatatea din exprimare, pe care nu multi profesori o au. Este din tiparul in care, in perceptia mea, se incadreaza Ecaterina Teodoroiu si Maia Sandu. Na, ca am zis-o!
Trebuia sa recunosc ca postarea pe care o puteti citi mai jos a fost ca o palma pentru mine. De ce? Pentru ca, fara sa imi dau seama, intram in categoria celor care voiam sa ciritice “perlele” si neputintele elevilor care au sustinut BAC-ul. Citind ce a scris Corina, m-am dat un pas in spate si am reflectat. Are mare dreptate, din toate punctele de vedere, dar mai ales pedagogic si crestinesc. Elevii sunt la varsta la care cu totii am fost si tendinta de a epata sau fricile interioare le joaca feste, la examene. Oare sunt numai ei de vina pentru ca sunt in situatia de a scrie acele “perle”? Scuze, m-am dus iar spre jurnalismul critic si vreau sa raman la ce propune profesoara cu chip de inger, adica sa nu lovim in ei, sa ne uitam si la noi, sa ne implicam mai mult ca societate, ca parinti, ca profesori, ca sistem educational si sa ii ajutam sa devina mai buni. Sa nu mai comita greselile de acum. Este admirabil ce a scris Croina Popa in postarea ei, pentru ca vine ca o asumare si, totodata, o dorinta de a schimba mentalitati si caractere, de a face, desi nu imi place cum suna, elevii mai destepti. Dezvoltarea persoanala a elevilor incepe de la o astfel de abordare.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu iti multumesc pentru ca existi Corina Popa si pentru ce daruiesti in jurul tau!
Am fost întrebată azi, pentru Știrile KanalD, apoi la emisiunea „Știu” de pe Aleph News, ce părere am despre numărul mare de copii care nu știu să-l scrie corect pe „a fi”.Răspunsul e foarte simplu. Că cea mai proastă decizie e să-i arătăm cu degetul sau să-i judecăm pe acești elevi. Că văitatul și glumele proaste pe seama inventarelor de perle reprezintă forme nocive de raportare la greșeală. Că le sunt și sper că le suntem alături pentru a învăța din greșeli. Că habar n-au cei care invocă sarcastic perle prin postări ce e în spatele lucrării unui copil din mediile cele mai vulnerabile. Că datorez și datorăm scuze copiilor pentru care noi, profesorii, n-am putut face mai mult. Și că tare ușor mai e să spunem, tolăniți pe canapeaua comodă, cât de ușoare au fost subiectele, fără să ne punem un minut în pielea unui copil care, poate, s-a dus nemâncat la Evaluarea Națională și trebuie să aibă grijă de alți 5 frați mai mici. E ușor să judeci și să râzi, dar greu să ne vedem propriile greșeli și să ne raportăm constructiv la ele.
Pentru toți cei care îmi cer părerea, pe scurt, sunt Corina, sunt profă de gramatică și, când eram elevă, cu siguranță măcar de câteva ori l-am scris prin lucrări greșit pe „a fi”. Am învățat să îl scriu corect, pentru că am întâlnit profesori care au creat un mediu prietenos cu greșelile mele și au avut răbdarea de a mă ajuta să le înțeleg și să le remediez. Așa că este un act de normalitate să fac cel puțin la fel pentru elevii mei. În rest, „perlele elevilor” sunt perlele unui sistem din care și noi, că o recunoaștem sau nu, facem parte.Dacă tot vorbim despre „a fi”, las aici și o poezioară pe care am scris-o acum ceva vreme pentru pagina Școala de gramatică.
