Listare la bursă sau vânzare accelerată pe bani puțini? Fostul secretar general al Guvernului acuză că mecanismul ABB poate favoriza investitori aleși și poate păgubi statul român
După scandalul celor aproximativ 200 de milioane de euro pierdute pe jalonul AMEPIP, senatorul Ștefan Radu Oprea revine cu o nouă acuzație politică majoră la adresa vicepremierului Oana Gheorghiu. De această dată, miza nu mai este doar PNRR, ci însăși soarta companiilor de stat profitabile și modul în care acestea ar putea fi listate la bursă.
Într-o postare publică, Oprea afirmă că Oana Gheorghiu ar prezenta drept descoperiri recente documente care, în realitate, s-ar fi aflat dintotdeauna în Secretariatul General al Guvernului.
„Doamna Oana Gheorghiu crede că a descoperit documente, deși ele au fost mereu în Secretariatul General al Guvernului. I-am spus mereu că există memorie instituțională și că trebuie plecat de la ce există deja”, transmite senatorul.
Afirmația este importantă pentru că lovește în imaginea publică de reformator a vicepremierului. Oprea sugerează că nu vorbim despre o revelație administrativă, ci despre ignorarea unei continuități instituționale și despre refuzul de a valorifica expertiza deja existentă în aparatul guvernamental.
Oprea nu contestă listarea. Contestă metoda
Senatorul nu respinge ideea listării la bursă. Dimpotrivă, admite că listarea poate fi benefică pentru companii, pentru că aduce transparență, vizibilitate și guvernanță corporativă mai eficientă.
„Listarea la bursă este benefică pentru companii pentru că aduce transparență și guvernanță mai eficientă”, spune Oprea.
Aici apare însă ruptura majoră. Problema, potrivit senatorului, nu este listarea în sine, ci modalitatea tehnică prin care aceasta ar urma să fie făcută.
Iar această modalitate poartă un nume care, pentru publicul larg, poate părea tehnic și inofensiv: ABB – accelerated book building, adică plasament privat accelerat.
Oprea îl numește însă direct: „elefantul din încăpere”.
„Însă elefantul din încăpere este modalitatea propusă de domnia sa pentru listare: ABB – accelerated book building sau plasament privat accelerat. Despre acest lucru doamna Gheorghiu nu vorbește, ocolește subiectul cu grație”, afirmă senatorul.
Ce este, de fapt, ABB și de ce poate deveni periculos pentru stat
Procedura ABB presupune vânzarea rapidă a unui pachet de acțiuni către investitori, de regulă instituționali, într-un interval scurt de timp. În teorie, metoda poate fi folosită pentru tranzacții rapide și eficiente. În practică, însă, atunci când vorbim despre participații ale statului în companii strategice sau profitabile, riscurile devin uriașe.
Oprea enumeră cinci vulnerabilități majore.
Prima este legată de preț. Într-un ABB, acțiunile sunt vândute de regulă cu un discount față de prețul curent, pentru a stimula interesul investitorilor. Asta înseamnă că statul poate încasa mai puțin decât ar putea obține printr-o procedură mai transparentă, mai competitivă și mai bine pregătită.
A doua vulnerabilitate ține de reacția pieței. Vânzarea rapidă a unui pachet mare de acțiuni poate genera presiune pe vânzare, volatilitate și scădere de valoare. Cu alte cuvinte, un semnal prost dat pieței poate afecta nu doar tranzacția în sine, ci și valoarea companiei după tranzacție.
A treia problemă este transparența redusă. Plasamentele accelerate sunt, prin natura lor, mai puțin accesibile investitorilor de retail. În loc ca micii investitori să participe într-un proces deschis, pachetele pot ajunge preponderent către investitori instituționali selectați.
A patra problemă este efectul asupra free float-ului și lichidității. În funcție de cine cumpără, acțiunile pot ajunge concentrate în portofoliile unor investitori mari, ceea ce poate reduce lichiditatea reală a pieței și poate limita participarea publicului larg.
A cincea problemă este cea mai sensibilă: conflictul de interese și afectarea guvernanței corporative. Dacă statul, în calitate de acționar majoritar, vinde printr-o procedură rapidă, slab explicată public, metoda poate fi percepută ca favorizând anumite grupuri de interese.
Iar într-o țară în care privatizările, listările și „reformele” au lăsat de multe ori în urmă suspiciuni, pierderi și active subevaluate, această întrebare nu poate fi tratată superficial.
Acuzația politică: „Prăduiești acțiunile la companiile de stat superprofitabile pe bani puțini și direct cui vrei tu”
După explicația tehnică, Oprea traduce mesajul politic într-o formulă dură:
„Dacă explicația a fost prea lungă vă spun simplu: prăduiești acțiunile la companiile de stat superprofitabile pe bani puțini și direct cui vrei tu. PSD nu este de acord cu așa ceva!”
Este o acuzație explozivă.
Senatorul susține, în esență, că metoda ABB poate deveni instrumentul prin care active valoroase ale statului ar putea fi vândute rapid, la preț redus și către investitori favorizați.
Atenție: acuzația nu este că listarea la bursă este rea. Dimpotrivă. Acuzația este că, sub paravanul listării, s-ar putea împinge o procedură accelerată care reduce transparența, comprimă competiția și slăbește controlul public.
Aici este miza reală.
Nu vorbim despre o simplă dispută tehnică între economiști. Vorbim despre averea statului român, despre companii profitabile și despre întrebarea dacă aceste active vor fi valorificate în interes public sau împinse, în grabă, către cercuri financiare cu acces privilegiat.
Oana Gheorghiu trebuie să răspundă public
Dacă vicepremierul Oana Gheorghiu susține listarea unor companii de stat prin ABB, atunci are obligația să explice public câteva lucruri esențiale.
De ce ABB și nu o procedură mai transparentă?
Care sunt companiile vizate?
Care este pachetul de acțiuni care ar urma să fie vândut?
Cine stabilește discountul?
Cine selectează investitorii?
Ce garanții există că investitorii de retail nu sunt dezavantajați?
Ce mecanisme de protecție există pentru statul român?
Ce instituție va aviza tranzacția?
Va exista dezbatere publică?
Va exista mandat politic explicit?
Va exista control parlamentar?
Aceste întrebări sunt obligatorii. Nu pentru PSD. Nu pentru Oprea. Nu pentru adversarii politici ai Oanei Gheorghiu. Ci pentru cetățenii români, care sunt, în ultimă instanță, proprietarii indirecți ai acestor companii de stat.
Memoria instituțională nu este decor administrativ
Un alt punct important din postarea lui Oprea este referirea la memoria instituțională.
În administrația românească există o boală veche: fiecare nou venit se poartă ca și cum statul începe cu el. Ca și cum dosarele nu au istoric. Ca și cum oamenii care au lucrat înainte trebuie șterși, iar totul trebuie reambalat ca „reformă”.
Oprea transmite exact contrariul: documentele existau, analiza exista, memoria instituțională exista. Iar un guvern responsabil nu ar trebui să înceapă prin a ignora ce s-a construit, ci prin a verifica, continua și îmbunătăți.
Această observație devine cu atât mai importantă cu cât vine după acuzațiile legate de AMEPIP, unde Oprea a spus că profesioniștii din Secretariatul General al Guvernului ar fi fost îndepărtați din echipa tehnică de negociere cu Comisia Europeană.
Prin urmare, avem deja un fir roșu în acuzațiile sale: decizii politice luate peste memoria tehnică a instituțiilor, cu efecte financiare grave pentru stat.
Listarea poate fi reformă. ABB poate deveni tun
În mod corect, trebuie spus limpede: listarea la bursă nu este, în sine, o problemă. Dimpotrivă, în anumite condiții, poate aduce transparență, disciplină de piață, capital, vizibilitate și presiune pozitivă pentru performanță.
Dar metoda contează.
O listare transparentă, pregătită public, cu evaluare serioasă, consultare, competiție și acces larg pentru investitori este una.
O vânzare accelerată, cu discount, către investitori selectați, este cu totul altceva.
În prima variantă, statul valorifică inteligent activele.
În a doua, statul riscă să piardă bani, control, influență și încredere.
Iar când vorbim despre companii de stat profitabile, fiecare procent vândut prost înseamnă bani pierduți pentru buget, pentru investiții, pentru servicii publice și pentru viitor.
Înainte de orice listare, românii au dreptul să știe cine cumpără, cât plătește și cine decide
Postarea senatorului Ștefan Radu Oprea deschide o temă care trebuie urmărită până la capăt.
Nu este suficient ca Guvernul să rostească frumos cuvinte precum „listare”, „transparență”, „guvernanță corporativă” și „modernizare”. Aceste cuvinte pot însemna reformă autentică. Dar pot fi folosite și ca paravan pentru înstrăinarea rapidă a unor active valoroase.
De aceea, întrebarea centrală este simplă:
Vrea Guvernul să listeze companiile de stat în interesul statului român sau vrea să creeze culoar rapid pentru vânzarea unor pachete de acțiuni către investitori privilegiați?
Oana Gheorghiu trebuie să răspundă. Dragoș Pîslaru trebuie să răspundă. Guvernul Bolojan trebuie să răspundă.
Pentru că, după episodul AMEPIP, în care România ar fi pierdut aproximativ 200 de milioane de euro, orice nouă decizie privind companiile de stat trebuie privită cu maximă atenție.
România nu mai are voie să piardă bani în numele reformei.
Și nu mai are voie să confunde transparența cu graba, listarea cu vânzarea și interesul public cu accesul preferențial al unor investitori aleși pe repede înainte.
Dacă ABB este soluția Guvernului, atunci Guvernul trebuie să explice public de ce. Iar dacă nu poate explica, atunci suspiciunea formulată de Oprea devine nu doar legitimă, ci obligatorie.
