Acesta este un pamflet. Tratați-l ca atare. Dacă nu vă place ce citiți, luați cu puțină lege. Sau măcar cu popcorn.
După ce, în primul episod, l-am descusut pe d-ul city manager Sorin Ion Dumitrașcu – zis și Bran – în legătură cu dosarele personale nerestituite și figurile de stil administrative făcute în calitate de director general adjunct la ANP, astăzi intrăm pe un teren mult mai sensibil.
Un teren… secret. Mai exact, secrete de stat.
Sorin Ion Dumitrașcu, omul căruia îi dedicăm această serie de pamflete cu iz de realitate administrativă, pare să fi dezvoltat o relație specială cu informațiile clasificate și încă nu vorbim despre SIPA. Nu le înțelege, nu le respectă, dar le semnează. Așa cum alții trimit felicitări de Crăciun sau bilete de dragoste pe bancă în liceu, dânsul semnează documente clasificate cu zâmbetul unui adolescent neatins de rigorile maturității legale.
Scenariul:
Așadar, pe vremea când domnul Bran bântuia prin Administrația Națională a Penitenciarelor cu entuziasmul unui tânăr Jedi al birocrației, a avut o revelație:
Cine are nevoie de certificat ORNISS când poți semna documente secrete direct, cu pixul tău favorit și mult tupeu?
Șase documente, toate marcate cu nivelul de secretizare „Secret”, au trecut prin mâinile sale neautorizate. Nu avea certificat ORNISS. Nu avea autorizație. Avea însă o îndrăzneală ieșită din comun și probabil un pix Montblanc primit de ziua funcției.
Într-o scenă demnă de Mission: Impossible – Ploiești Protocol, Sorin Ion Dumitrașcu a semnat și întocmit șase documente clasificate, de nivel Secret, fără să posede certificat de acces și fără autorizație legală, încălcând cu grație:
-
Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, și
-
H.G. nr. 585/2002, care reglementează circuitul legal și siguranța acestor documente.
Ce înseamnă asta?
Că oricine altcineva ar fi pățit-o rău de tot. Pe limbaj simplu, s-a comis un incident grav de securitate. Mai întreb o dată: Ce ar fi pățit un funcționar de rând? Sancțiune disciplinară, desfacerea contractului de muncă, poate și dosar penal. Ce a pățit domnul Dumitrașcu? A urcat, probabil cu liftul, spre funcții mai înalte.
Ba mai mult, incidentele respective trebuiau raportate la O.R.N.I.S.S., instituția care veghează să nu avem pe la butoane oameni care se joacă de-a James Bond fără permis de intrare în cazarmă.
Astăzi este city managerul unui oraș sufocat de incompetență, dar și de impostură cu față serioasă și CV ascuns.
Și ne întrebăm, pe bună dreptate: dacă la nivel de stat s-a jucat de-a semnătura pe documente de război, oare ce face azi, la nivel de municipiu? Oare ce planuri “strategice” semnează la Primăria Ploiești? Să nu ne trezim cu vreun plan de apărare civilă în caz de criză de apă caldă, semnat fără mandat, dar cu sprijinul unei cine de taină.
Despre ce documente vorbim mai exact?
Țineți-vă bine! Acestea nu erau glumițe administrative, ci documente strategice în caz de conflict armat:
-
Planul întrebuințării forțelor și mijloacelor pe timp de război
-
Planul de ridicare în trepte a capacității de luptă
-
Planul de trecere de la starea de pace la starea de război
-
Concepția dislocării ANP la mobilizare
-
Planul de protecție a personalului și bunurilor materiale
-
Planificarea activităților în caz de mobilizare
Printre documente – după cum vedeți – se află Planul întrebuințării forțelor și mijloacelor în caz de război. Adică planul cu care România ar fi reacționat dacă ar fi fost invadată. Iar Bran al nostru, în calitate de „director adjunct cu inițiativă și tupeu”, semna pe aceste planuri ca și cum ar comanda meniul zilei la cantina ANP.
Așadar, city managerul nostru de azi, pe atunci tânăr “director adjunct cu inițiativă”, pus în funcțe pe merit, bineînțeles, nu pentru că era pupilul Monicăi Macovei, ca și Stan, aka d-ul PLM( pe care îi vedeți împreună în poza trucată), s-a pus cu pixul pe hârtii ce țin de siguranța națională… fără să aibă voie nici să le vadă.
Și dacă asta nu era de ajuns…
Deși i s-a cerut să completeze formularele legale pentru acces la informații clasificate – anexele 15, 16 și 17 din H.G. 585/2002 – omul nostru s-a făcut că plouă. Sau că e deja acreditat din naștere.
Până în ziua de azi, nu a completat formularele.
O fi considerat că e sub demnitatea lui de geniu penal-administrativ să completeze hârtii ca muritorii de rând. Mai zic o dată, poate nu s-a înțeles…A refuzat sistematic să completeze anexele 15, 16 și 17, acele banale dar necesare formulare cerute de HG 585/2002, care atestă dreptul legal de acces la astfel de informații. Nu le-a completat, nici atunci, nici până azi. Poate pentru că nu știa de ele. Sau poate pentru că era convins că el e mai presus de formular. Un autodidact al încălcării legii. Un rebel cu mapă.
Concluzia?
Avem de-a face cu un fals agent secret cu fițuici de război, care, într-un stat normal, ar fi fost tras de mânecă (sau de gulerele costumului) și trimis acasă sau la Parchet. La noi? E administrator public al Ploieștiului, cu trecut pătat și prezent opac.
Iar colegul lui, domnul Stan (a.k.a. PLM), îl ține sub aripa lui – sau poate e invers?
În final, dragă domnule Bran, zău că e cazul să ne mai spui și nouă: Ai vreo explicație pentru semnăturile tale pe acele documente secrete, pe care le-a semnalat într-un document cu nr. 104175/1489/07, semnat de directorul ANP din 2007, pe vremea când la ministerul de Justiție era Monica Macovei.
Și dacă tot nu ai sânge în instalație pentru un drept la replică, poate ai măcar pentru completarea anexei 15, necazule pentru Ploiești care ești?!
