Este foarte adevărat că suntem o ţară săracă, plină de probleme sociale, cu o rată a şomajului în continuă creştere. Tocmai de-aia suntem tentaţi să îi înţelegem pe acei copii, care stau în sensurile giratorii de la Catedrala Sf. Ioan şi Piaţa Mihai Viteazul. Uneori scoatem mâna pe geam şi le acordăm o sumă de bani, alteori suntem agasaţi de prezenţa lor. Poate, totuşi, ar trebui să judecăm mai în profunzime şi să ne aducem aminte că acei copii au parinţi, iar acei părinţi în loc să muncească îşi trimit odraslele la produs. Banii pe care copiii lor, oameni fără niciun viitor, îi obţin, sunt consumaţi de fiecare dată pe băutură de cei pentru care aducerea pe lume a unui copil este doar o sursă de venit, nicidecum un prilej de sărbătoare. Asta în cel mai fericit caz, pentru că există posibilitatea ca toată această cerşetorie să reprezinte o adevărată afacere. O reţea cu tentacule puternice, în care locurile din sensurile giratorii să fie cumpărate cu bani grei. Oameni „importanţi” trimit copiii, anumite persoane cu picioarele contorsionate sau alte deficienţe, în locurile cu pricina, iar la sfârşitul zilei vin şi colectează banii câştigaţi din mila noastră a tuturor. Trebuie să înţelegem cu toţii că de fiecare dată când acordăm un ban nu o facem pentru ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, o facem pentru că suntem proşti şi ne lăsăm manipulaţi de nişte persoane care, imediat după ce au luat „darul”, ne întorc spatele şi spun… l-am prostit şi pe ăsta.
Problema cerşetoriei poate fi privită din două unghiuri. Unul penal şi celălalt al asistenţei sociale. Iată ce spune legea:
Cerşetoria este conform art. 326din Codul penal, “…fapta persoanei care având
capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material,
aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu zile amenda”.
Din perspectiva drepturilor copilului, cerşetoria reprezintă una dintre cele mai grave
forme de exploatare prin munca a copilului.
Legea nr. 272/2004, privind protecţia si promovarea drepturilor
copilului, stabileşte o serie de răspunderi si sancţiuni pentru părinţii sau persoanele care
îndeamnă, înlesnesc, recrutează sau constrâng un minor la cerşetorie.
Art. 132
(1) Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.
(2) Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Daca fapta prevăzuta la alin. (1) sau (2) este savarsita de un părinte sau de
reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta
prevăzută la alin. (1), si de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevăzută la
alin. (2).
ART. 133
Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru
a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Ne punem şi noi fireasca întrebare ce face Poliţia Română care trece zilnic prin zonele menţionate? Sau ce face Direcţia pentru de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului? Ori ce fac împreună aceste structuri pentru bunul mers al lucrurilor.
