Neştiinţa, frica, automulţumirea şi comoditatea sunt elementele care distrug încet, dar sigur sectorul energetic. Fie că vorbim de gaze naturale, cărbune, energie termică etc., toate aceste sectoare sunt parţial funcţionale, dominate de instabilitate şi haos, sectoare unde se practică intervenţionismul politic (sau de alte feluri) „în numele consumatorului”, dar care-l afectează chiar pe consumator.
Această situaţie este cauzată de comportamentul conducătorilor din instituţii, care şi-au asumat rolul de atotştiutori, de gardieni, de… în raport cu subalternii, şi de „lingăi” în raport cu mediul politic sau grupurile de interese. Acest comportament se datorează în primul rând calităţii oamenilor „cocoţaţi” pe aceste posturi, în al doilea rând – de modul în care s-a format şi dezvoltat piaţa (serviciilor şi a produselor), bazată pe principii „100% româneşti”:
- · liberalizăm piaţa, dar NOI o controlăm;
- · facem transparent totul, dar doar NOI vom cunoaşte;
- · comentezi, te ASFIXIEM cu controale şi te îngropăm în amenzi,
şi nu în ultimul rând a faptului că, în sectorul de energie, lipseşte cu desăvârşire
Societatea Civilă..
O societate democratică nu poate să funcţioneze fără societatea civilă, care are rolul de a acţiona ca mecanism inovator şi regulator. Societatea civilă este singura care poate cu adevărat şi imparţial să monitorizeze activitatea instituţiilor statului, să menţină o presiune constantă asupra factorilor de decizie, pentru a găsi soluţiile potrivite, dar şi de a se alătura instituţiilor supunând dezbaterii soluţii reale asupra problemelor existente.
Societatea Civilă poate ameliora continuu calitatea vieţii pe termen scurt şi lung prin influenţarea deciziilor politice, economice sau de interes public.
În anul 2004 din calitatea de Preşedinte al Societăţii Inginerilor din Domeniul Gazelor Naturale Sibiu, secţiune a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, m-am deplasat la Comisia de Industrie şi Servicii din Camera Deputaţilor, pentru a susţine un punct de vedere al inginerilor din sectorul gazelor naturale, la o dezbatere legislativă. Preşedintele acestei Comisii, dl Dan Ioan Popescu auzind că la dezbatere doreşte să participe şi o asociaţie s-a exprimat sec: “Ce opinii să susţineţi din partea societăţii civile? Societatea Civilă nu există.”
La 12 ani de la acel moment de sinceritate, al unuia din “greii” sectorului energetic, lucrurile stau exact la fel: Societatea Civilă nu există în sectorul de energie, nici sub aspectul construcţiei şi nici al opoziţiei, fapt ce nu poate determina ca politicienii şi “prelungirile” lor să se schimbe.
Experienţa Primăverii 2016, în care persoane, instituţii şi firme au complotat şi reuşit să-mi reducă canalele pentru exprimarea punctelor de vedere, sponsorizând, plătind sau chiar ameninţând mă determină ca să fiu mai categoric în demersul meu.
Am decis astfel, să ajut la consolidarea Societăţii Civile, înfiinţând Asociaţia Energia Inteligentă, (www.inteligentenergy.ro ) care să permită trecerea de la modul critic, dezastruos (sub aspectul comportării de astăzi) al oamenilor – “bârfa pe la colţuri”, “plânsul în pumn” etc. – la o critică constructivă, prin: gestionarea unor campanii de informare în masă, lansarea unor proiecte de ţară, crearea unei platforme de expunere a ideilor, principiilor şi dorinţelor juste şi realizarea unei opoziţii autentice la practicile din prezent, cu scopul de a găsi soluţiile optime pentru progres şi ameliorarea reală şi continuă a calităţii vieţii pe termen scurt şi lung.
Asociaţia Energia Inteligentă îşi propune să apere consumatorii de energie, dar şi pe ceilalţi participanţi la piaţă prin acţiuni sustenabile şi realiste şi să combată măsurile populiste.
Constituirea Societăţii Civile în sectorul energetic se poate face doar prin transferul de cunoştinţe la o masă critică de oameni, care să acţioneze permanent, concret şi în cunoştinţă de cauză, pentru interesul lor prezent, dar mai ales viitor.
Apreciez că în Romania vor fi la fel de vinovaţi de situaţia sistemului energetic şi cei care asistă pasiv la evoluţia lucrurilor, din considerente de frică, automulţumire, comoditate etc.
