Contribuțiile sociale plătite într-un alt stat membru al Uniunii Europene trebuie deduse, în cazul angajaților detasati pe teritoriul Romaniei.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Timișoara, care, a decis, printr-o hotarare definitiva, ca ANAF trebuie să recunoasca și sa deduca, în momentul calcularii impozitului, contribuțiile sociale platite de o persoana fizica într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Este a treia hotarare pronuntata consecutiv si are scopul de a reaseza practica organelor fiscale în materia recunoasterii la deducere in România a contributiilor sociale plătite in alte state membre ale Uniunii Europene.
Instanta a decis că sumele plătite cu titlu de contributii sociale obligatorii în statul de rezidenta (stat membru al Uniunii Europene) nu trebuie incluse în baza de impozitare a persoanelor fizice în statul unde si--au desfsurat activitatea ( in prezenta cauza Romania).
Curtea de Apel Timisoara a respins recursul formulat de ANAF împotriva sentintei prin care a fost anulată decizia de impunere emisă împotriva unei persoane fizice angajate într-un stat membru al Uniunii Europene şi care a fost detasata să desfasoare activitati profesionale (de natură dependentă) în cadrul unei companii multinationale cu piata de desfacere si în România.
Organele fiscale au inclus în baza de impozitare din România și sumele cu titlu de contributii sociale obligatorii datorate de persoanele detasate şi plătite conform legislatiei dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nerecunoscând astfel dreptul de a le deduce în România la calculul impozitului pe veniturile din salarii.
Prin interpretarea dată de organele fiscale la momentul emiterii deciziilor se instituia o diferenta de tratament fiscal aplicabil veniturilor din salarii între contribuabilii persoane fizice, în funcție de afilierea lor la sistemul de asigurări sociale din România, respectiv dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene. Astfel, orice contribuabil, român sau cetatean al Uniunii Europene, angajat în România, putea deduce din baza de impozitare cuantumul contributiilor individuale obligatorii plătite conform legislatiei romanesti. În schimb, un contribuabil angajat într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi detașat să lucreze în România, în interpretarea dată de autoritățile fiscale, nu putea deduce din baza de impozitare contributiile individuale pe care le plătea conform legii din tara de angajare, ceea ce conducea la crearea unei situatii nefavorizante în ceea ce-l priveste pe acesta din urmă.
Un astfel de tratament diferentiat, mai ales în domeniul asigurărilor sociale, unde există legislaţie comunitară aplicabilă, evident, duce la descurajarea cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene de a beneficia de libertatea de stabilire, de liberă prestare a serviciilor, libertati care sunt prevăzute în Tratatul de Functionare a Uniunii Europene.
Apreciez ca se dovedeste, încă o dată, capacitatea instantelor de judecată din Romania de a aplica cu prioritate legislatia şi jurisprudenta europeana în materie, ca răspuns la tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat de autoritatile fiscale de pe teritoriul Romaniei cu privire la contributiile sociale obligatorii plătite in tara noastra, respectiv într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Aceste hotarari definitive ale instantelor cu grad inalt de cercetare judecatoreasca pot fi folosite doar ca practica, in sensul de a invedera completului de judecata aspectul ca spete asemanatoare sau chiar identice au mai fost supuse controlului judiciar, pronuntandu-se in sensul respingerii recursului/apelului formulat de ANAF.
