Pentru puterile oferite de actionari, fie la infiintarea societatii, prin actul constitutiv, fie pe parcursul vietii companiei, in baza hotararii adunarii generale a actionarilor, administratorii unei societati isi asuma multe obligatii a caror nerespectare poate avea consecinte grave pentru patrimoniul lor sau chiar, in cazuri exceptionale, pentru libertatea lor.
In principu, conform Legii Societatilor Comerciale nr. 31/1990, administratorii raspund pentru toate obligatiile prevazute in dispozitiile legale sau in actul constitutiv. In esenta, administratorii au calitatea de mandatari ai actionarilor, acestia din urma neputand, datorita formei de organizare a societatii, sa exercite singuri actele de comert din obiectul de activitate al companiei.
Potrivit teoriei agentiei intre proprietarii unei companii si administratorii acesteia se incheie un contract de reprezentare, atunci cand primii desemneaza ca agent pe secunzii pentru a-i reprezenta intr-un domeniu decizional specific.
Intre actionari, in calitatea lor de proprietari ai companiei si administratori, in calitatea lor de mandatari apar in mod inevitabil conflicte de interese, in sensul ca directorii acestui tip de companii, fiind administratorii banilor altuia, mai degraba decat ai propriilor bani, nu se poate astepta ca ei sa dovedeasca aceeasi vigilenta si grija pe care asociatii unei societati o au in privinta mentinerii fondurilor lor.
Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la atributiilor lor, precum si pentru nerespectarea obligatiilor care le-au revenit in baza mandatului incredintat de catre actionari, prin actul constitutiv sau prin intermediul adunarii generale
Conditiile angajarii raspunderii administratorilor sunt urmatoarele:
1. Incalcarea unei dispozitii legale, a unei prevederi a actului constitutiv sau a adunarii generale a actionarilor.
Raspunderea administratorilor este angajata ori de cate ori suntem in prezenta unei fapte care incalca o norma legala sau contractuala.
2. Existenta unui prejudiciu.
Pentru a putea fi angajata raspunderea administratorului fata de societate va trebui dovedita si vatamarea suferita de aceasta ca urmare a actelor savarsite. In consecinta, nu este suficienta simpla incalcare a unei dispozitii legale sau statutare, ci este nevoie de producerea unei pagube in patrimoniul societatii.
3. Existenta unei culpe a administratorului.
Raspunderea administratorului este angajata in orice situatie in care contractul de mandat sau o dispozitie legala este incalcata printr-o fapta culpabila.Tinand cont de caracterul dual al raspunderii administratorului este de discutat daca se prezuma sau nu culpa administratorului.
Culpa administratorului, avand in vedere caracterul remunerat al mandatului comercial (dupa ale carui reguli activeaza administratorul unei societati, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990), se apreciaza dupa tipul abstract-culpa levis in abstracto.
Din aceste motive este evident ca ne aflam in fata unei culpe prezumate, de aici rezultand obligativitatea administratorului de rasturna prezumtia de culpa, sarcina probei apartinandu-i.
Raspunderea administratorilor poate fi individuala sau solidara, in functie de obligatiile ce trebuie respectate.
Dispozitiile Legii nr. 31/1990 stabilesc o serie de situatii in care raspunderea administratorilor este solidara. Astfel, conform art. 73, administratorii raspund solidar pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi, existenţa reală a dividendelor plătite, existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
In cadrul art. 71 alin. 3 se stipuleaza ca administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.
Art. 214 prevede ca, in caz de majorare a capitalului social, prin ofertă publică, administratorii sunt solidar răspunzători de exactitatea celor arătate în prospectul de emisiune, în publicaţiile făcute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comerţului, în vederea majorării capitalului social.
Administratorii sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins dupa momentul dizolvarii, in temeiul art. 233 alin. 2.
Administratorii unei societati comerciale sunt raspunzatori de indeplinirea tuturor obligatiilor prevazute in lege si in cadrul dispozitiilor referitoare la contractul de mandat, astfel cum indica art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Pentru a fi exonerati de raspundere in cazul unor actiuni sau inactiuni producatoare de prejudicii, ei vor trebui sa se opuna deciziilor respective in cadrul sedintelor consiliului de administratie, cerand totodata consemnarea impotrivirii lor in registrul deciziilor consiliului de administratie. In acelasi timp, pentru a nu raspunde pentru prejudicile create, administratorii care s-au opus masurilor respective, trebuie sa comunice impotrivirea lor, in scris, cenzorilor sau auditorilor financiari.
Administratorii care au lipsit de la sedintele consiliului de administratie, pot fi exonerati de raspundere pentru deciziile luate la sedintele respective, daca isi manifesta in termen de o luna impotrivirea fata de masurile in cauza prin consemnarea in registrul sedintelor consiliului si prin instiintarea, in scris, a cenzorilor sau auditorului financiar.
Actiunea in raspundere impotriva administratorilor este o actiune sociala, reprezentand o prerogativa a adunarii generale a actionarilor, conform art. 155 alin. 1. Aceasta concluzie rezida din principiul potrivit caruia adunarea generala a actionarilor este insasi societatea.
Introducerea actiunii in raspundere este obligatorie pentru societate pentru ca este „singurul mijloc de a determina abandonarea modului de lucru deficitar sau fraudulos al administratorilor.”
Hotararea privind introducerea unei actiuni in raspundere poate fi luata, indiferent daca aceasta problema figureaza sau nu pe ordinea de zi, conform art. 155 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.O asemenea solutie se impune datorita faptului ca ordinea de zi este stabilita, de regula, de catre administratori, iar acestia nu ar include niciodata pe ordinea de zi introducerea in justitie a actiunii in raspundere.
Actionarii vor decide asupra introducerii actiunii in raspundere in conditiile de majoritate prevazute de lege pentru adunarea generala ordinara, in cadrul art. 112, chiar daca acest vot se solicita in cadrul unei adunari generale extraordinare.
Actionarii trebuie sa voteze secret asupra introducerii actiunii in raspundere, in conformitate cu dispozitiile art. 130 alin. 2 care prevad in mod expres acest tip de vot pentru orice hotarare referitoare la raspunderea administratorilor.
Adunarea generala va decide, tot cu majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea hotararilor AGA, si asupra persoanei insarcinate sa promoveze actiunea in raspundere.
Legea societatilor comerciale prevede si un caz special in care administratorii pot fi trasi la raspundere, desi, aparent, actele lor au fost incuviintate de catre adunarea generala. Astfel, in art. 186 se prevede ca aprobarea situaţiilor financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.
Prin notiunea de aprobare a situatiilor financiare trebuie inteleasa si descarcarea de gestiune a administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, in opinia majoritara din doctrina. Termenul de prescriptie al actiunii in raspundere este, potrivit normelor de drept comun din cadrul art. 3 alin. 1 al Decretului nr. 167/1958 aplicabile drepturilor de creanta, de trei ani.
In cazul in care adunarea generala hotaraste declansarea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, acestia sunt considerati demisi din functie, adunarea generala fiind nevoita sa procedeze la inlocuirea lor, eventual chiar in cadrul aceleiasi sedinte.(art. 155 alin. 4).
Incetarea de drept a mandatului administratorilor, in conditiile art. 155 alin.4 din Legea nr. 31/1990, are natura juridica a unei sanctiuni, aplicate de adunarea generala administratorilor prezumati a fi creat prejudicii societatii.
Actiunea introdusa de un actionar (sau un grup de actionari) este o actiune sociala, calitate procesuala activa avand societatea ce va fi reprezentata in proces de catre actionarul/actionarii respectiv. Acest text de lege impune doua conditii pentru ca actiunea sociala in raspundere impotriva administratorilor sa poata fi exercitata de orice actionar: administratorii sa incheie un act juridic vatamator pentru societate si societatea sa nu actioneze pentru recuperarea prejudiciului din cauza pozitiei detinute de administratorii respectivi.
Notiunea de act juridic trebuie in mod obligatoriu extrapolata si la faptele juridice cauzatoare de prejudicii. Spre exemplu, in cazul in care un administrator face o plata nedatorata catre un tert, prejudiciind prin acest fapt juridic stricto sensu societatea si savarsind chiar infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 272 din Legea nr. 31/1990, ar fi absolut nejustificat sa nu se recunoasca dreptul la actiunea in raspundere oricarui actionar al societatii respective.
Din aceste considerente, apreciez ca orice actionar al societatii prejudiciate poate introduce o actiune in raspundere impotriva administratorilor, pentru orice fapt sau act juridic al acestora.
O reglementare viitoare a aspectelor legate de actiunea in raspundere, realizata in spiritul guvernarii corporative, ar trebui sa inlature orice echivoc legat de indreptatirea unui actionar minoritar de a introduce o actiune in raspundere impotriva administratorilor vinovati de producerea prejudiciului.
Pe de alta parte, apreciez ca nu este o conditie obligatorie supunerea problemei introducerii actiunii in raspundere spre dezbatere adunarii generale.
In opinia mea, pentru a se dovedi inactiunea societatii fata de recuperarea prejudiciului creat de administratorii societatii este suficienta formularea unei cereri adresate consiliului de administratie, de catre actionarul interesat, in vederea convocarii unei adunari generale care sa aiba pe ordinea de zi introducerea actiunii in raspundere impotriva administratorilor. Daca adunarea generala nu este convocata si societatea nu intreprinde nici o masura pentru a se recupera pagubele, este evident ca pasivitatea societatii se datoreaza „pozitiei detinute” de administratori.
Problema principala in acest caz este de a dovedi ca inactiunea societatii in recuperarea prejudiciului se datoreaza pozitiei detinute de administratori.Odata dovedit acest aspect, nu poate fi opusa cu temei reclamantului nici inadmisibilitatea actiunii, nici lipsa calitatii procesuale active si nici lipsa calitatii de reprezentant.
Consideram ca ne aflam in prezenta unei influente determinate exercitate de catre administratori asupra adunarii generale mentionate nelimitativ, cu titlu de exemplu:
a)Administratorii/administratorul detin/detine pachetul majoritar de actiuni la societatea pe care o administreaza si isi exprima votul in cadrul adunarii generale a actionarilor chemata sa se pronunte asupra introducerii actiunii in raspundere, votand, chiar in secret, impotriva intentarii acestei actiuni.
b) Actionarul majoritar este sot, ruda sau afin cu unul dintre administratori sau, daca este persoana juridica, este controlat de catre sotul, ruda sau afinul administratorului.
c) Actionarul majoritar a avut votul decisiv in adunarea generala in care au fost numiti administratorii respectivi. Daca actionarul majoritar care a votat impotriva introducerii actiunii in raspundere a contribuit prin votul sau in mod decisiv la numirea administratorilor a caror raspundere se cere a fi angajata, se prezuma ca este de coniventa cu acesti administratori care indeplinesc politica sa decizionala. Chiar daca aparent ar suferi si el un prejudiciu, intrucat societatea la care este actionar majoritar a fost pagubita, avantajele sale se pot manifesta in mod indirect, spre exemplu prin crearea de beneficii in patrimoniul altor societati pe care le controleaza.
d) Administratorul exercita o influenta asupra actionarului majoritar, furnizandu-i informatii cu tendinta, ca de exemplu aceea in sensul ca introducerea unei actiuni in raspundere ar avea drept efect scaderea credibilitatii societatii pe piata.
Un caz special al dreptului oricarui actionar de a introduce actiunea in raspundere impotriva administratorilor este acela prevazut de art.241 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital.
In cazul in care administratorii unei societati incheie acte de dispozitie sau de administrare, cum ar fi inchirierea sau leasingul, pe o perioada mai mare de un an, daca valoarea contractelor respective depaseste 20% din valoarea totalului activelor imobilizate, mai puţin creanţele, la data încheierii actului juridic, fara aprobarea adunarii generale extraordinare, ei sunt raspunzatori de prejudiciile create societatii.
In acest caz, oricare dintre actionarii societatii poate cere instantei anularea actului respectiv si urmarirea administratorilor pentru prejudiciul cauzat societatii.
Din formularea art. 241 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital rezulta fara putinta de tagada ca este conferita calitate procesuala activa direct actionarului care introduce actiunea in justitie. Ca atare, el nu va mai figura drept reprezentant al societatii prejudiciate, ci va sta in justitie in nume propriu.