Av. Mihaela Radulescu & Maria Radulescu – despre cea mai recenta decizie a ICCJ privind regimul muncii in zilele libere legale, raportat la Legea nr. 53/2003 Codul Muncii

Inalta Curte de Casatie si Justitie ( ICCJ ) a admis luni, 09.11.2015, un recurs în interesullegii referitor la aplicarea prevederilor Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii în cazul angajatorilor care se ocupă în centrele comerciale cu comercializarea cu amănuntul a produselor nealimentare.

 Prin decizia nr. 22/2015  ICCJ a stabilit că aceşti angajatori pot să-şi cheme salariaţii la muncă în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează doar dacă acordă compensaţii, acestea constand in timp liber corespunzător sau, după caz, un spor la salariul de bază.

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, stabileşte că fapta angajatorului, de a desfăşura activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din această lege, atunci când angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din acelaşi act normativ”,.

 Asfel ca, salariaţii pot fi chemaţi la muncă, doar dacă specificul activităţii impune această măsură.

În mod obişnuit, salariaţii trebuie să primească liber în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, aşa cum prevede Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

In anumite cazuri, această prevedere nu se aplică, excepţiile stabilite de lege fiind unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi locurile de muncă în care activitatea nu se poate întrerupe din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.

„Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie. Prevederile art. 139 (prevederile referitoare la zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează – n. red.) nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii”.

În aceste situaţii, salariaţilor chemaţi la muncă trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil, salariaţii trebuie să primească un spor de 100% din salariul de bază.

 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii prevede ca :

 „Salariaţilor (…) li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru”.

 Conform art. 4 din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, centrele comerciale sunt considerate structura de vânzare cu suprafaţă medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta.

Potrivit capitolului III, art. 8 din  O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,comercianţii îşi pot ţine structurile deschise în toate zilele săptămânii. Astfel ca :

„Structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant îşi stabileşte orarul de funcţionare cu respectarea prevederilor înscrise în legislaţia muncii şi cu condiţia respectării reglementărilor în vigoare privind liniştea şi ordinea publică, şi în conformitate cu solicitările autorităţilor administraţiei publice locale privind continuitatea unor activităţi comerciale sau de prestări de servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor”.

În prezent, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt 1 şi 2 ianuarie, prima şi a doua zi de Paşte, 1 mai, prima şi a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului (15 august), Sfântul Andrei (30 noiembrie), Ziua Naţională a României (1 decembrie), prima şi a doua zi de Crăciun (25 şi 26 decembrie) şi două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

 Angajatorii care, după caz, nu acordă liber salariaţilor în zilele de sărbătoare legală sau care nu acordă compensaţii celor care lucrează în aceste zile riscă să fie amendaţi cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.

Trebuie retinut ca deciziile ICCJ sunt necesare pentru a asigura practica unitară a instanţelor.

Recursurile în interesul legii reprezintă, aşa cum prevede Codul de procedura civila, o modalitate de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România. În acest sens, judecătorilor ICCJ li se poate cere să se pronunţe asupra problemelor de drept soluţionate în mod diferit prin hotărâri definitive.

In sesizarea catre ICCJ s-a atras atenţia că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar referitor la chemarea la muncă a salariaţilor, în zilele libere legale, de către angajatorii care se ocupă în centrele comerciale cu comercializarea cu amănuntul a produselor nealimentare.

Mai precis, în hotărârile pronunţate de instanţe în astfel de cauze, s-au găsit două opinii diferite ale judecătorilor. Dacă în prima s-a apreciat că această categorie de angajatori nu încalcă legea în cazul chemării salariaţilor la muncă în zilele libere legale, în a doua s-a considerat că aceasta este o încălcare a Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii, indiferent că se acordă sau nu compensaţii.

Prin sesizarea adresată Înaltei Curţi de Casatie si Justitie s-a apreciat că prima opinie este cea corectă, amintindu-se de excepţiile de la acordarea timpului liber în zilele de sărbătoare legală nelucrătoare şi s-a precizat că, în cazul de faţă, comerţul cu amănuntul şi deservirea populaţiei se încadrează la gama largă de unităţi şi locuri de muncă vizate de sintagma „specificul activităţii”.

„Codul muncii nu definește cele două sintagme utilizate — «caracterul procesului de producție» şi «specificul activității» —, lăsându-se astfel posibilitatea ca, pe măsura diversificării activităților sociale şi economice, a dezvoltării tehnologiei, norma să primească o aplicare suplă, adaptată realităților societății la un moment dat, fiind îndeobște admis că o redactare limitativă ar putea conduce la o rigiditate excesivă în aplicarea acesteia. În literatura de specialitate s-a arătat că, în mod tradiţional, prin sintagma «caracterul procesului de producţie» sunt avute în vedere unităţile sau locurile de muncă cunoscute sub denumirea generică «cu foc continuu», adică acelea care deţin instalaţii, utilaje ori maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare, respectiv fabricile, uzinele, secţiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de producţie similare care au în dotare astfel de mijloace. Totodată, s-a arătat că sintagma «specificul activităţii» priveşte o gamă largă de unităţi şi locuri de muncă şi anume cele din transporturi aeriene, navale, terestre, telecomunicaţii, domeniul sanitar şi de asistenţă socială, al aprovizionării populaţiei cu gaze, energie electrică, apă, căldură, alimente, comerţul cu amănuntul şi de deservire a populaţiei (magazine, mall-uri, restaurante etc)”.

S-a mai subliniat că angajatorii nu trebuie să fie amendaţi în aceste situaţii decât dacă nu respectă obligaţia legală de a acorda salariaţilor compensaţiile cuvenite.

 De precizat este ca deciziile luate în cadrul recursurilor în interesul legii trebuie motivate în maximum 30 de zile de la pronunţare, potrivit Codului de procedura civila, iar dupa alte 15 zile de la motivare, acestea trebuie publicate în Monitorul Oficial.

Avocat Mihaela RADULESCU