- Nu este vorba despre un impozit nou, ci despre schimbarea modului în care statul decide când restituie TVA
- O firmă poate ajunge la verificări inclusiv din cauza situației fiscale a furnizorilor
- Firmele nou-înființate intră într-o categorie distinctă de risc
- ANAF va compara și informațiile din sistemele electronice de raportare
- Cât poate întârzia rambursarea TVA?
- Două ordine în mai puțin de trei săptămâni. ANAF modifică inclusiv regulile tranzitorii
- O altă problemă: ce înseamnă, concret, un risc „semnificativ”?
- Ce spune legislația europeană despre dreptul de deducere a TVA?
- Ce ar trebui să explice ANAF contribuabililor
- Combaterea fraudei nu trebuie să transforme rambursarea TVA într-o cursă cu obstacole
Miza este importantă pentru mediul de afaceri. TVA de rambursat reprezintă, pentru multe societăți, bani necesari plății furnizorilor, salariilor și continuării investițiilor. O verificare fiscală suplimentară poate întârzia recuperarea acestor sume, chiar dacă solicitarea contribuabilului se dovedește ulterior întemeiată.
Noua reglementare ridică astfel o întrebare de interes public: cum poate ANAF să prevină rambursările frauduloase fără să transforme procedura de verificare într-un obstacol disproporționat pentru firmele care își respectă obligațiile fiscale?
Nu este vorba despre un impozit nou, ci despre schimbarea modului în care statul decide când restituie TVA
Ordinul ANAF nr. 1.425 din 15 octombrie 2026 modifică Ordinul nr. 352/2022, care reglementează soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare.
În practică, atunci când o societate are TVA deductibilă mai mare decât TVA colectată, poate solicita rambursarea diferenței, în condițiile legii.
Regula generală din Codul de procedură fiscală este rambursarea cu efectuarea ulterioară a inspecției fiscale, cu excepțiile prevăzute expres de lege.
Pentru contribuabilii considerați expuși riscului unei rambursări necuvenite, verificarea poate avea însă loc înaintea restituirii banilor.
Noutatea importantă constă în extinderea și reformularea situațiilor de risc pe baza cărora ANAF poate decide efectuarea unei inspecții fiscale anticipate.
Noua anexă conține 14 puncte, ultimul fiind împărțit în zece situații distincte. Sunt astfel enumerate 23 de ipoteze de risc, care pot influența procedura de rambursare. Monitor Legal
O firmă poate ajunge la verificări inclusiv din cauza situației fiscale a furnizorilor
Una dintre cele mai importante prevederi privește relațiile comerciale dintre contribuabilul care solicită rambursarea TVA și furnizorii săi.
Noua anexă permite analizarea unor împrejurări care nu țin exclusiv de comportamentul fiscal al solicitantului.
Pot fi relevante existența unor obligații fiscale restante reprezentând TVA la furnizori, nedepunerea unor declarații fiscale, anularea înregistrării în scopuri de TVA sau anumite informații înscrise în cazierul fiscal.
Aceste criterii se raportează la furnizorii de la care provine o parte semnificativă a TVA deductibile, nu la orice furnizor, indiferent de valoarea tranzacțiilor.
Apare astfel o problemă juridică importantă.
Poate o societate care și-a îndeplinit propriile obligații fiscale să suporte întârzierea rambursării TVA din cauza unor împrejurări referitoare la partenerii săi comerciali?
Ordinul permite luarea în considerare a acestor împrejurări pentru evaluarea riscului. Dar aceasta nu înseamnă că societatea cumpărătoare este automat vinovată de neregulile furnizorului.
Nici dreptul său la rambursare nu dispare automat.
Diferența este esențială: identificarea unui risc justifică verificări în condițiile legii, dar nu poate ține locul probelor necesare pentru respingerea unei cereri de rambursare.
Firmele nou-înființate intră într-o categorie distinctă de risc
Anexa ordinului include și situația persoanelor impozabile înființate cu mai puțin de șase luni înaintea depunerii decontului.
Această prevedere merită analizată separat.
Înființarea recentă a unei societăți este o împrejurare perfect legală. Ea nu dovedește existența unei fraude fiscale.
Totuși, ANAF o poate utiliza ca indicator în procedura de evaluare a riscului de rambursare necuvenită.
Pentru o întreprindere nouă, care a realizat investiții importante și solicită recuperarea TVA aferente achizițiilor, verificarea anticipată poate influența disponibilitatea fondurilor necesare continuării activității.
Nu rezultă că orice societate nou-înființată pierde dreptul la rambursare. Problema privește momentul în care banii pot fi restituiți și justificarea verificărilor suplimentare.
ANAF va compara și informațiile din sistemele electronice de raportare
Noua reglementare include criterii referitoare la neconcordanțele dintre informațiile declarate de contribuabili și datele disponibile în sistemele electronice administrate de autoritatea fiscală.
Sunt relevante informațiile din RO e-Factura, sistemele de raportare a caselor de marcat și declarațiile fiscale.
Digitalizarea poate permite identificarea mai rapidă a unor diferențe care necesită verificare.
Dar existența unei neconcordanțe informatice nu dovedește, prin ea însăși, că un contribuabil a solicitat ilegal rambursarea TVA.
Diferențele pot avea explicații contabile sau fiscale care trebuie examinate înaintea stabilirii unor consecințe juridice.
Un sistem informatic poate identifica o neconcordanță. Stabilirea existenței unei fraude presupune însă verificarea faptelor și aplicarea legii.
Cât poate întârzia rambursarea TVA?
Potrivit articolului 77 din Codul de procedură fiscală, termenul general de soluționare a cererilor contribuabililor este de 45 de zile de la înregistrare, în condițiile legii.
În situațiile în care soluționarea cererii de rambursare necesită efectuarea unei inspecții fiscale anticipate, termenul poate ajunge la cel mult 90 de zile, cu aplicarea dispozițiilor legale privind calculul și eventualele prelungiri ale termenelor.
Pentru o societate care așteaptă recuperarea unor sume importante, diferența poate avea consecințe economice concrete.
De exemplu, dacă o firmă solicită rambursarea a 300.000 de lei, efectuarea unei inspecții fiscale anticipate poate însemna că suma nu va fi disponibilă pentru plata furnizorilor sau continuarea investițiilor până la soluționarea procedurii.
Acesta este un exemplu ipotetic, nu o situație individuală constatată.
Controlul fiscal este legitim atunci când există motive legale pentru efectuarea sa. Dar durata procedurii și modul de fundamentare a riscului trebuie să rămână verificabile.
Două ordine în mai puțin de trei săptămâni. ANAF modifică inclusiv regulile tranzitorii
Un aspect mai puțin vizibil al noii reglementări privește succesiunea rapidă a modificărilor.
La 28 septembrie 2026 fusese publicat Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, care intervenise deja asupra procedurii rambursării TVA.
La numai 18 zile, ANAF a publicat Ordinul nr. 1.425/2026, care înlocuiește anexa privind situațiile de risc și reformulează mai multe dispoziții procedurale.
Noul ordin stabilește aplicarea prevederilor sale începând cu deconturile aferente lunii septembrie 2026 și trimestrului III al anului 2026.
În același timp, articolul II prevede că deconturile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a ordinului se soluționează potrivit procedurii aplicabile la momentul depunerii.
Această regulă urmărește protejarea situațiilor juridice deja constituite.
Există însă o problemă de interpretare pentru deconturile aferente lunii septembrie care au fost depuse înainte de 16 octombrie și nu erau încă soluționate la acea dată.
Acestea pot intra atât în categoria deconturilor aferente perioadei pentru care se aplică noul ordin, cât și în categoria cererilor aflate deja în curs de soluționare.
O clarificare oficială a ANAF este necesară pentru evitarea aplicării neunitare a dispozițiilor tranzitorii.
O altă problemă: ce înseamnă, concret, un risc „semnificativ”?
Mai multe criterii din noua anexă utilizează formulări referitoare la diferențe, creșteri sau ponderi semnificative.
Termenul poate avea o justificare în analiza fiscală, unde relevanța unei diferențe depinde de dimensiunea și activitatea contribuabilului.
Totuși, dacă pragurile ori metodologia de evaluare nu sunt suficient de clare, pot apărea interpretări diferite între structurile ANAF.
Două societăți aflate în situații comparabile ar trebui evaluate după criterii coerente, obiective și verificabile.
Problema nu este că administrația fiscală utilizează indicatori de risc, ci dacă acești indicatori sunt aplicați uniform și dacă decizia de efectuare a unei inspecții anticipate este motivată corespunzător.
Ce spune legislația europeană despre dreptul de deducere a TVA?
Dreptul de deducere a TVA reprezintă o componentă fundamentală a sistemului european al taxei pe valoarea adăugată.
Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că autoritățile fiscale pot combate frauda, dar nu pot refuza automat dreptul de deducere doar pentru că un alt operator din lanțul comercial a săvârșit nereguli.
În cauzele conexate C-80/11 și C-142/11, Mahagében și Dávid, CJUE a examinat limitele obligațiilor impuse contribuabililor pentru verificarea partenerilor comerciali.
În cauza C-277/14, PPUH Stehcemp, Curtea a analizat condițiile în care pot fi contestate drepturile fiscale ale unui cumpărător în legătură cu neregulile furnizorului.
Aceste hotărâri privesc în principal dreptul de deducere și refuzul acestuia, nu toate condițiile procedurale ale rambursării TVA.
Distincția contează: selectarea unei cereri pentru inspecție fiscală anticipată nu este identică juridic cu refuzul definitiv al dreptului de deducere sau de rambursare.
Totuși, jurisprudența europeană oferă repere importante privind necesitatea probelor, proporționalitatea și evitarea transferării automate asupra contribuabililor a consecințelor neregulilor comise de alte persoane.
Ce ar trebui să explice ANAF contribuabililor
Noua procedură are un obiectiv legitim: prevenirea rambursărilor necuvenite și protejarea bugetului public.
Dar eficiența combaterii fraudei trebuie evaluată împreună cu efectele asupra contribuabililor corecți.
Pentru o analiză completă sunt necesare date pe care simpla lectură a ordinului nu le oferă.
Câte cereri de rambursare au fost supuse inspecției fiscale anticipate în 2025 și în primele nouă luni din 2026? Ce sume au fost solicitate? Ce sume au fost respinse după verificări? Care a fost durata medie de soluționare?
De asemenea, este important de stabilit câte controale au identificat efectiv rambursări necuvenite și câte au confirmat integral dreptul contribuabililor la restituirea sumelor solicitate.
Aceste informații ar permite evaluarea proporționalității mecanismului.
Dacă un criteriu generează numeroase inspecții, dar foarte puține constatări de nereguli, eficiența sa ar trebui examinată.
În schimb, dacă verificările identifică sistematic cereri neîntemeiate, există un argument obiectiv pentru menținerea criteriului respectiv.
Combaterea fraudei nu trebuie să transforme rambursarea TVA într-o cursă cu obstacole
Prin Ordinul nr. 1.425/2026, ANAF consolidează mecanismul de identificare a cererilor de rambursare a TVA considerate riscante.
Statul are dreptul și obligația să verifice solicitările neîntemeiate și să protejeze veniturile bugetare.
Dar contribuabilul care solicită rambursarea unei taxe în condițiile legii are, la rândul său, dreptul la o procedură previzibilă, la motivarea măsurilor administrative și la soluționarea cererii în termenele legale.
Riscul fiscal trebuie demonstrat și evaluat obiectiv. Nu trebuie confundat cu vinovăția contribuabilului.
Iar atunci când banii unei societăți rămân temporar la dispoziția statului, administrația fiscală trebuie să poată explica nu doar de ce verifică, ci și de ce verificarea este necesară în cazul respectiv.
Pentru că prevenirea fraudei fiscale este o obligație a statului, dar respectarea drepturilor contribuabililor este tot o obligație a statului.
