Investigație Intransigent | 13 octombrie 2026
Cine l-a pregătit profesional pe Adrian-Petre Todoran? Ce facultate de Drept a absolvit? Cum a fost admis la Institutul Național al Magistraturii? Ce rezultate a obținut la examene? Cine i-a coordonat stagiatura? Cum i-a fost evaluată activitatea de la Parchetul Cornetu și cine a decis că îndeplinește condițiile pentru a deveni procuror DIICOT?
Sunt întrebări care privesc nu numai cariera unui magistrat, ci și responsabilitatea instituțiilor însărcinate să pregătească, să evalueze și să selecteze procurorii care exercită atribuții importante în sistemul judiciar.
Pe 13 octombrie 2026, publicația Intransigent și Alianța pentru Drepturile Omului din România (ADOR), au transmis prin e-mail trei solicitări oficiale de informații și documente către Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și DIICOT.
Investigația este completată printr-o solicitare distinctă formulată către Institutul Național al Magistraturii (INM), care vizează începuturile carierei procurorului și documentele ce au fundamentat accesul său în magistratură.
În total, cele patru solicitări cuprind 71 de întrebări și cereri documentare, referitoare la concursuri, examene, evaluări, statistici profesionale, proceduri de selecție și eventuale controale.
Demersul este întemeiat pe Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Scopul nu este pronunțarea anticipată a unui verdict privind competența procurorului Todoran, ci verificarea modului în care instituțiile statului și-au îndeplinit obligațiile legale de pregătire, evaluare și selecție profesională.
6.581 de soluții de netrimitere în judecată. Ce se ascunde în spatele statisticilor?
6.581 de soluții de netrimitere în judecată și numai 191 de rechizitorii. Acestea sunt cifrele atribuite procurorului Adrian-Petre Todoran pentru perioada 2010–2017, potrivit unei investigații publicate la 27 octombrie 2019 de jurnalistul Bogdan Gâlcă în Lumea Justiției, pe baza unor informații prezentate drept răspuns oficial al Parchetului Cornetu.
Proporția este izbitoare: din totalul celor două categorii, 97,18% reprezintă soluții de netrimitere în judecată și doar 2,82% rechizitorii. Dar statistica, oricât de spectaculoasă, nu dovedește incompetența. Un procuror are obligația să aplice legea, inclusiv atunci când probele impun clasarea. Problema începe atunci când calitatea soluțiilor rămâne necunoscută, iar evaluările profesionale nu pot fi confruntate cu rezultatele concrete.
Legiuitorul a instituit mecanisme de control. Articolele 339–341 din Codul de procedură penală, aplicabil din februarie 2014, reglementează contestarea soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, inclusiv controlul judecătorului de cameră preliminară. În plus, articolul 13 din Regulamentul CSM privind evaluarea profesională, republicat în 2016, impunea examinarea legalității și calității activității procurorului, inclusiv a soluțiilor imputabile pentru nelegalitate.
Tocmai aici intervine investigația Intransigent–ADOR. Prin solicitarea oficială adresată Parchetului Cornetu, cerem situația anuală a soluțiilor, numărul celor infirmate de superiori, al celor desființate de instanțe și existența eventualelor deficiențe constatate prin controale. Cerem și indicatorii comparabili ai unității, pentru a distinge între volumul de muncă și calitatea profesională.
Întrebarea decisivă nu este câte dosare a închis Todoran, ci câte soluții au fost constatate ca nelegale sau neîntemeiate, câte erau imputabile și cum s-au reflectat aceste constatări în evaluările care i-au precedat promovarea la DIICOT.
Dacă asemenea deficiențe au existat, cine le-a identificat, cine le-a evaluat și ce măsuri au fost dispuse? Răspunsul trebuie să rezulte din documente, nu din presupuneri. Iar răspunderea instituțională începe acolo unde o deficiență cunoscută și imputabilă este ignorată, cu încălcarea obligațiilor legale.
Prima verigă a carierei: Institutul Național al Magistraturii. Ce dezvăluie notele din 2010?
Înainte de a deveni procuror definitiv la Parchetul Cornetu, Adrian-Petre Todoran a parcurs o etapă esențială, asupra căreia documentele publice oferă încă informații incomplete: pregătirea în cadrul Institutului Național al Magistraturii. Cum a fost admis, ce rezultate a obținut și cum i-au fost certificate competențele profesionale?
Un document intitulat „Examen absolvire INM, 15–19 mai 2010 – Rezultate – Procurori”, reprodus pe platforma Scribd, îl menționează pe Todoran la poziția 87, cu trei note: 7,30, 7,57 și 10,00. Diferența dintre rezultate justifică identificarea probelor și verificarea mediilor definitive, fără să constituie, în sine, dovada vreunei nereguli.
Potrivit articolelor 15 și 19 din Legea nr. 303/2004, formarea inițială a auditorilor de justiție presupunea pregătire teoretică și practică, urmată de un examen destinat verificării cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării funcției. Absolvirea INM reprezenta o etapă de certificare profesională, nu o simplă formalitate administrativă.
Raportul oficial al CSM confirmă absolvirea promoției 2008–2010 „Avram Filipaș”, la 15 iunie 2010, însă documentul general nu stabilește individual promoția și situația școlară a lui Todoran.
De aceea, Intransigent și ADOR au formulat către INM o solicitare oficială privind admiterea, promoția exactă, notele definitive, eventualele contestații, documentele de absolvire și repartizarea ca procuror stagiar.
Miza este reconstruirea unui traseu profesional verificabil, de la prima evaluare până la numirea definitivă din 2012 și selecția DIICOT din 2017.
Dacă fiecare etapă a fost parcursă legal, documentele o vor confirma. Dacă există neconcordanțe, tot documentele trebuie să le explice. În justiție, credibilitatea competenței profesionale se construiește prin evaluări verificabile, nu prin simple presupuneri.
95 de absolvenți, 96 de candidați. Cine era procurorul care nu promovase examenul din 2009?
Un detaliu consemnat chiar de Consiliul Superior al Magistraturii deschide o nouă direcție a investigației privind începuturile carierei procurorului Adrian-Petre Todoran. Nu este vorba despre o acuzație, ci despre o diferență statistică a cărei explicație poate clarifica parcursul său profesional.
La pagina 170 a Raportului privind starea justiției în anul 2010, CSM precizează că, la 15 iunie 2010, au absolvit Institutul Național al Magistraturii 155 de auditori ai promoției 2008–2010 „Avram Filipaș”: 60 de viitori judecători și 95 de procurori. Documentul adaugă însă un amănunt important: în aceeași sesiune a promovat examenul și un candidat din anul 2009, care nu obținuse atunci media minimă necesară. Acesta a devenit ulterior procuror stagiar.
Lista rezultatelor examenului din mai 2010, reprodusă pe Scribd, cuprinde 96 de nume. La poziția 87 figurează Adrian-Petre Todoran, cu notele 7,30, 7,57 și 10,00. Diferența numerică este compatibilă cu explicația oferită de CSM, dar documentele disponibile nu identifică persoana provenită din promoția anterioară.
Aici apare întrebarea pe care Intransigent și ADOR au inclus-o în solicitarea oficială către INM: Todoran aparținea promoției 2008–2010 sau era candidatul care nu promovase examenul din 2009?
Un examen repetat și promovat ulterior, în condițiile regulamentului, nu constituie o neregulă. Dar stabilirea promoției exacte, a rezultatelor definitive și a eventualelor contestații este indispensabilă pentru reconstituirea corectă a carierei sale.
Răspunsul se află în evidențele INM. Iar o instituție care certifică pregătirea viitorilor magistrați trebuie să poată documenta, în limitele legii, cum și când au fost îndeplinite condițiile absolvirii.
Ce facultate de Drept a absolvit Adrian-Petre Todoran? Documentele care trebuie să confirme prima condiție de acces în magistratură
Înainte de examene, promovări și numiri în funcții de procuror, există o condiție fundamentală: absolvirea unei facultăți de Drept și obținerea diplomei de licență. În cazul lui Adrian-Petre Todoran, această etapă a parcursului profesional ridică o întrebare legitimă, încă nelămurită prin documentele publice identificate: unde și când și-a finalizat studiile juridice?
Articolul 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004, în forma aplicabilă perioadei respective, stabilea expres că admiterea la Institutul Național al Magistraturii era condiționată de deținerea unei licențe în drept. Nu era o formalitate facultativă, ci o cerință obligatorie pentru accesul în profesie, a cărei îndeplinire trebuia verificată în procedura de concurs.
Deși numele lui Todoran apare în lista rezultatelor examenului de absolvire INM din mai 2010, documentarea publică realizată până în prezent nu a permis identificarea universității absolvite, a anului obținerii licenței și a documentelor prin care îndeplinirea condiției legale a fost verificată.
Această lipsă de informații nu demonstrează inexistența diplomei și nici vreo încălcare a legii. Dar interesul public justifică verificarea documentară a unei condiții esențiale pentru exercitarea autorității judiciare.
Tocmai de aceea, Intransigent și Alianța pentru Drepturile Omului din România (ADOR) au inclus în solicitarea oficială adresată INM cererea de identificare a instituției universitare, a anului absolvirii, a documentului justificativ și a evidențelor administrative privind verificarea eligibilității candidatului, în limitele informațiilor comunicabile legal.
Întrebarea nu este dacă Todoran deține sau nu o diplomă, în absența unor probe care să justifice o asemenea suspiciune, ci ce documente oficiale confirmă îndeplinirea primei condiții legale a carierei sale.
Transparența nu contestă competența unui magistrat. Dimpotrivă, documentele autentice care îi certifică pregătirea reprezintă fundamentul verificabil al legitimității sale profesionale.
Decretul din 2012 nu reprezintă începutul carierei. Cine i-a coordonat și evaluat activitatea înainte de numirea definitivă?
Decretul prezidențial nr. 256 din 6 februarie 2012 nu reprezintă actul prin care Adrian-Petre Todoran a intrat pentru prima dată în magistratură, ci confirmă o etapă ulterioară a carierei sale: numirea ca procuror definitiv la Parchetul Cornetu. Semnat de președintele Traian Băsescu și publicat în Monitorul Oficial nr. 104/9 februarie 2012, documentul invocă Hotărârea CSM nr. 14/16.01.2012 și articolul 31 din Legea nr. 303/2004, referitor la numirea magistraților după promovarea examenului de capacitate.
Dar decretul nu dezvăluie cine i-a coordonat activitatea anterioară, cum i-au fost apreciate aptitudinile profesionale și ce rezultate au justificat numirea definitivă.
Aici intervine o obligație legală importantă. Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, soluțiile procurorilor stagiari trebuiau contrasemnate de procurorii coordonatori. Articolul 24 alin. (1) prevedea întocmirea trimestrială a unor referate individuale privind însușirea cunoștințelor practice.
Prin urmare, pregătirea profesională din timpul stagiaturii nu trebuia să rămână o simplă formalitate, ci să fie consemnată în documente verificabile.
Această împrejurare capătă relevanță în raport cu cele 6.581 de soluții de netrimitere în judecată atribuite lui Todoran pentru perioada 2010–2017.
Câte dintre acestea aparțin stagiaturii? Cine le-a contrasemnat? Ce concluzii au consemnat coordonatorii în referatele profesionale și au existat observații privind calitatea actelor întocmite?
Pentru clarificarea acestor aspecte, Intransigent și ADOR solicită INM documentele privind repartizarea, stagiatura și examenul de capacitate, iar Parchetului Cornetu evidențele privind activitatea efectivă și coordonarea profesională.
Miza nu este simpla existență a unui decret de numire, ci reconstituirea evaluărilor care l-au precedat. Dacă au existat deficiențe constatate, trebuie stabilit cum au fost tratate. Dacă nu au existat, documentele trebuie să confirme acest lucru.
Octombrie 2017: cine i-a deschis drumul către DIICOT? Daniel Horodniceanu și controversele unei conduceri
În octombrie 2017, Daniel Horodniceanu conducea DIICOT, instituția care îl selecta pe Adrian-Petre Todoran. Hotărârea CSM nr. 678/25.10.2017 confirmă avizul favorabil pentru Todoran, poziția 13, după interviurile din 17–18 octombrie. Documentul nu dezvăluie însă cine l-a intervievat și ce evaluări i-au justificat admiterea.
Legea era explicită: potrivit art. 79¹ din Legea nr. 304/2004, trei procurori DIICOT, desemnați prin ordinul șefului direcției, evaluau candidații, inclusiv prin raportare la activitatea profesională anterioară.
Dar numele lui Horodniceanu este asociat și cu alte controverse documentate.
În 2017, sub conducerea sa, DIICOT a cumpărat un sediu cu peste 17 milioane de euro, deși estimarea inițială era de 6,2 milioane. Investigația RISE Project din 2023 a arătat că prețul plătit depășea cu aproximativ 5 milioane de euro valoarea evaluată a imobilului. Potrivit documentelor prezentate de jurnaliști, Curtea de Conturi a constatat deficiențe de transparență și nerespectarea procedurii interne. Horodniceanu a respins existența unei fraude.
Un alt episod a izbucnit în 2023, când, oprit în trafic, fostul șef DIICOT le-a invocat polițiștilor funcția și influența sa. Inspecția Judiciară a considerat comportamentul intimidant și a exercitat acțiunea disciplinară. CSM a respins însă acțiunea, iar Înalta Curte a menținut definitiv soluția în martie 2024. Așadar, incidentul nu s-a încheiat cu o sancțiune disciplinară.
Aceste controverse nu demonstrează că selecția lui Todoran a fost nelegală. Dar justifică o examinare riguroasă a modului în care au fost exercitate atribuțiile administrative sub conducerea lui Horodniceanu.
Cine a făcut parte din comisia de interviu? Au fost verificate soluțiile de la Cornetu, eventualele infirmări și evaluările profesionale? Ce documente au fundamentat admiterea?
Tocmai aceste acte au fost solicitate de Intransigent și ADOR.
Într-un sistem judiciar care pretinde profesionalism și responsabilitate, numirile nu trebuie apărate prin autoritatea funcțiilor, ci demonstrate prin legalitatea procedurilor și calitatea evaluărilor.
Patru instituții, patru verigi ale aceleiași cariere. Cine răspunde pentru pregătirea, evaluarea și promovarea procurorului Todoran?
O carieră în magistratură nu se construiește printr-un singur examen și nu se legitimează printr-o simplă semnătură pe un act de numire. În spatele fiecărei promovări trebuie să existe documente, evaluări și responsabilități instituționale clar stabilite. Tocmai acest lanț al verificărilor urmăresc să îl reconstituie Intransigent și Alianța pentru Drepturile Omului din România (ADOR).
Prima verigă este Institutul Național al Magistraturii, căruia i se solicită documentele privind studiile juridice ale lui Adrian-Petre Todoran, admiterea, promoția, rezultatele examenelor și evaluările din perioada formării inițiale. Aceste înscrisuri trebuie să clarifice cum au fost certificate competențele sale înaintea numirii definitive din 2012.
A doua verigă este Parchetul Cornetu, unde cifrele publicate despre cele 6.581 de soluții de netrimitere în judecată și 191 de rechizitorii impun verificarea legalității soluțiilor, a eventualelor infirmări și a controalelor profesionale. Nu cantitatea dosarelor este decisivă, ci calitatea activității demonstrate prin acte.
A treia verigă este Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care trebuie să clarifice ce evaluări au precedat avizul favorabil din 25 octombrie 2017 și ce documente au fundamentat Hotărârea nr. 678/2017.
Ultima verigă este DIICOT, condusă atunci de Daniel Horodniceanu. Instituției i se cere să identifice cei trei evaluatori ai lui Todoran, criteriile aplicate, rezultatele interviului și ordinul efectiv de numire.
Cele patru instituții dețin piese diferite ale aceluiași dosar profesional. Coroborarea lor poate arăta dacă evaluările au fost riguroase, dacă eventualele deficiențe au fost cunoscute și dacă promovarea a respectat cerințele legale.
Iar dacă documentele vor evidenția nereguli, întrebarea nu se va opri la procurorul promovat, ci va privi și responsabilitatea celor care aveau obligația să îl verifice.
Pentru că într-o justiție responsabilă nu trebuie să răspundă doar cel evaluat, ci, atunci când legea a fost încălcată, și cel care avea obligația să evalueze.
Ce răspundere prevede legea pentru deficiențele profesionale? Când incompetența unui procuror poate duce la pierderea funcției
În România, un procuror poate pierde funcția pentru incapacitate profesională. Legea prevedea această consecință inclusiv în perioada în care Adrian-Petre Todoran activa la Parchetul Cornetu. Întrebarea esențială este dacă mecanismele de evaluare au fost aplicate riguros și dacă eventualele deficiențe constatate au produs consecințele prevăzute de lege.
Articolul 13 din Regulamentul CSM nr. 676/2007, republicat în 2016, impunea evaluarea calității urmăririi penale, inclusiv prin examinarea soluțiilor imputabile procurorului pentru nelegalitate, a motivării actelor și a interpretării probelor. Cu alte cuvinte, nu era suficient câte dosare soluționa un magistrat. Conta și dacă soluțiile respectau legea.
Mai mult, articolul 41 din Legea nr. 303/2004 stabilea consecințe concrete: calificativul „Nesatisfăcător” sau două calificative consecutive „Satisfăcător” atrăgeau obligativitatea unor cursuri speciale la INM, urmate de examen. Două evaluări consecutive „Nesatisfăcător” ori nepromovarea examenului puteau conduce, în condițiile legii, la eliberarea din funcție pentru incapacitate profesională.
Separat, articolele 99 și 99¹ reglementau răspunderea disciplinară pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. O simplă soluție infirmată nu dovedește însă automat o abatere.
În cazul Todoran, nu avem încă documentele care să demonstreze existența unor evaluări nesatisfăcătoare sau a unor abateri profesionale constatate oficial. Tocmai de aceea, Intransigent și ADOR au solicitat CSM, Parchetului Cornetu și DIICOT evaluările, situațiile soluțiilor infirmate și eventualele rapoarte de control.
Dacă au existat deficiențe dovedite, trebuie stabilit cine le-a cunoscut, cum au fost evaluate și ce măsuri legale au urmat.
Pentru că răspunderea instituțională nu se oprește la procurorul evaluat. Ea poate privi și modul în care cei însărcinați să verifice respectarea standardelor profesionale și-au îndeplinit propriile obligații.
De ce contează această investigație astăzi? Când libertatea cetățeanului depinde de deciziile unui procuror, competența devine o problemă de interes public
Un procuror poate decide asupra unor măsuri care afectează profund viața unui om, poate dispune reținerea unui suspect, poate solicita arestarea preventivă și poate influența decisiv cursul unei anchete penale. Tocmai de aceea, pregătirea sa profesională, respectarea legii și integritatea nu reprezintă simple chestiuni administrative, ci garanții fundamentale împotriva arbitrariului.
În cazul procurorului Adrian-Petre Todoran, întrebările privind formarea, evaluarea și promovarea sa capătă o relevanță aparte în contextul dosarelor penale de mare interes public. Cu cât consecințele deciziilor unui magistrat sunt mai grave pentru drepturile și libertățile persoanelor cercetate, cu atât verificarea respectării standardelor profesionale devine mai importantă.
Articolul 132 alin. (1) din Constituția României stabilește că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic. Articolul 31 consacră dreptul la informație, iar Legea nr. 544/2001 permite cetățenilor și presei să solicite documente de interes public privind activitatea instituțiilor statului.
Independența exercitării atribuțiilor judiciare nu poate fi confundată cu absența răspunderii profesionale, după cum verificarea legalității unei promovări nu echivalează cu o ingerință într-o anchetă penală.
Intransigent și ADOR nu urmăresc condamnarea publică a unui procuror pe baza unor statistici sau controverse. Urmăresc să stabilească dacă instituțiile care l-au pregătit, evaluat și promovat au respectat propriile obligații legale și dacă eventualele deficiențe constatate au fost tratate corespunzător.
Pentru că încrederea în justiție nu poate fi impusă prin autoritatea unei funcții. Ea trebuie câștigată prin legalitate, competență, transparență și responsabilitate. Iar atunci când statul are puterea să cerceteze cetățeanul, cetățeanul are dreptul să ceară socoteală instituțiilor pentru modul în care își selectează și controlează magistrații.
Cine verifică evaluatorii justiției? Când instituțiile care judecă destine trebuie să dea socoteală pentru propriile decizii
Justiția pretinde cetățeanului să respecte legea, să răspundă pentru faptele sale și să accepte autoritatea instituțiilor judiciare. Dar cine verifică dacă aceleași instituții și-au respectat obligațiile atunci când au pregătit, evaluat și promovat magistrații cărora le-au încredințat puterea de a decide asupra libertății oamenilor?
Investigația privind cariera procurorului Adrian-Petre Todoran pornește de la documente și informații concrete: lista rezultatelor examenului INM din 2010, care necesită confirmare oficială, decretul prezidențial din 2012, statisticile activității de la Parchetul Cornetu publicate în 2019 și avizul CSM din octombrie 2017, care a precedat numirea sa în DIICOT.
Între aceste repere se află însă întrebări la care instituțiile responsabile trebuie să ofere răspunsuri documentate. Cine i-a certificat pregătirea? Cine i-a verificat legalitatea soluțiilor? Ce au consemnat evaluările profesionale? Cine l-a intervievat pentru DIICOT și pe baza căror rezultate a fost declarat admis?
Articolul 31 din Constituție și Legea nr. 544/2001 consacră dreptul de a solicita informații de interes public. Iar principiile legalității și responsabilității instituționale impun ca procedurile administrative de selecție și evaluare să poată fi verificate în limitele legii.
Intransigent și ADOR au deschis acest demers către patru instituții: INM, Parchetul Cornetu, CSM și DIICOT. Nu solicităm verdicte fabricate, ci documente autentice. Dacă acestea confirmă respectarea legii, concluzia va fi prezentată ca atare. Dacă dezvăluie nereguli, vom urmări cine avea obligația să le constate, să le corecteze și, atunci când legea o impunea, să dispună măsurile corespunzătoare.
Pentru că într-un stat de drept controlul nu poate funcționa într-un singur sens: cetățeanul să răspundă în fața justiției, iar cei care administrează carierele magistraților să rămână în afara oricărei verificări publice.
Independența justiției este o garanție împotriva ingerințelor, nu un privilegiu al lipsei de transparență.
Iar întrebarea pe care Intransigent o lasă deschisă este simplă și fundamentală: dacă magistrații au puterea să cerceteze faptele cetățenilor, cine cercetează, cu aceeași rigoare, legalitatea deciziilor prin care acești magistrați ajung să exercite puterea?
Intransigent va continua investigația pe măsură ce instituțiile vor comunica documentele solicitate.
Surse și documente
1. Consiliul Superior al Magistraturii: Ordinea de zi soluționată din 25 octombrie 2017 – Hotărârea nr. 678/2017.
2. Lumea Justiției – Bogdan Gâlcă, 27 octombrie 2019: „Procurorul lui Dincă, 940 de clasări pe an”.
3. Consiliul Superior al Magistraturii: Raportul privind starea justiției în anul 2010, pagina 170 – promoția INM „Avram Filipaș”.
4. Examenul INM din mai 2010: Lista nominală a rezultatelor – procurori, reproducere publicată pe Scribd. Document a cărui autenticitate și situație definitivă trebuie confirmate oficial de INM.
5. Președinția României: Decretul nr. 256 din 6 februarie 2012 privind numirea lui Adrian-Petre Todoran ca procuror la Cornetu.
6. Guvernul României: OUG nr. 78/2016 – cadrul legal privind selecția procurorilor DIICOT.
7. Consiliul Superior al Magistraturii: Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor.
8. Parlamentul României: Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
