De la mesajul Danei Roșca la o sesizare oficială ADOR. Cine apără drepturile româncelor care poartă bătrânețea Europei?

Pe 7 octombrie 2026, Intransigent publica articolul „De la o postare a Danei Roșca la o realitate despre care vorbim prea puțin: femeile care poartă bătrânețea Europei”. Punctul de plecare fusese o postare pe Facebook a Danei Roșca, o prietenă virtuală care alesese să vorbească despre o categorie de femei pe lângă care societatea trece prea des fără să se oprească: româncele plecate în străinătate pentru a îngriji persoane vârstnice.

Mesajul său era, înainte de toate, unul despre respect. Despre femei care pleacă de lângă propriii părinți pentru a-i îngriji pe ai altora, despre mame care își văd copiii prin intermediul telefonului și despre oameni care își petrec zilele și nopțile în locuințe străine, având grijă de bătrâni pe care, uneori, ajung să îi cunoască mai bine decât membrii propriilor familii.

Articolul Intransigent a dezvoltat această perspectivă, analizând dimensiunea umană și socială a muncii de îngrijire în Europa. Nu toate familiile sunt indiferente, după cum nu toate îngrijitoarele sunt victime ale unor abuzuri. Dar există o realitate care nu poate fi ignorată: societățile europene îmbătrânesc, iar o parte importantă a îngrijirii persoanelor vârstnice este asigurată de femei venite din alte țări, inclusiv din România.

Cine le apără efectiv drepturile acestor femei atunci când respectul lipsește, când contractele nu sunt respectate, când remunerațiile nu sunt plătite sau când izolarea profesională se transformă în vulnerabilitate?

De aici a apărut necesitatea unui pas suplimentar. Nu încă o postare emoționantă, nu încă un apel la compasiune, ci un demers oficial către instituțiile care au atribuții privind sprijinirea cetățenilor români din străinătate.

Citește și: De la o postare a Danei Roșca la o realitate despre care vorbim prea puțin: femeile care poartă bătrânețea Europei

Statul român anunță că vrea să fie „mai aproape de tine”. ADOR întreabă ce înseamnă asta pentru îngrijitoarele românce

În paralel cu documentarea subiectului, atenția noastră s-a îndreptat asupra unui comunicat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, publicat de AGERPRES la 21 septembrie 2026, referitor la lansarea campaniei „România, mai aproape de tine”.

Potrivit comunicatului, campania se desfășoară în perioada septembrie–decembrie 2026 și urmărește facilitarea accesului românilor din afara granițelor la informații oficiale, identificarea instituțiilor competente și prevenirea situațiilor de vulnerabilitate profesională sau juridică.

Departamentul anunță cooperarea cu mai multe instituții, printre care Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, precum și distribuirea materialelor informative prin intermediul asociațiilor românești și al mijloacelor de comunicare în masă.

Dacă statul român își propune să prevină vulnerabilitățile cetățenilor aflați în străinătate, atunci trebuie să explice cum intenționează să ajungă și la femeile care lucrează în locuințe private, departe de comunitățile românești, uneori fără acces facil la consiliere juridică sau la informații despre drepturile lor.

Campania poate constitui un început util. Dar o campanie publică nu trebuie evaluată numai prin numărul materialelor distribuite, prin afișe sau prin vizibilitatea mesajelor oficiale.

Ea trebuie evaluată și prin capacitatea de a oferi răspunsuri utile oamenilor care au efectiv nevoie de sprijin.

Iar pentru o îngrijitoare româncă din Austria sau Germania, sprijinul real poate însemna să știe dacă este salariată sau lucrător independent, ce contribuții sociale datorează, cum își verifică perioadele de asigurare și cui se adresează atunci când întâmpină probleme contractuale.

Citește și: Comunicat de presă – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

ADOR intervine oficial. Zece solicitări de informații și propuneri concrete pentru protejarea drepturilor

Pornind de la articolul inspirat de Dana Roșca și de la angajamentele publice ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Alianța pentru Drepturile Omului din România – ADOR, prin președintele Eugen Cristescu, a pregătit o sesizare oficială adresată conducerii instituției.

Documentul are un dublu fundament juridic. Pe de o parte, reprezintă o petiție administrativă, formulată în baza art. 51 din Constituția României și a OG nr. 27/2002. Pe de altă parte, conține o solicitare de informații de interes public, întemeiată pe Legea nr. 544/2001.

Prin această sesizare, ADOR cere informații pentru perioada 1 ianuarie 2023 – 30 septembrie 2026, referitoare la numărul petițiilor primite din Austria și Germania, situațiile privind încălcarea drepturilor profesionale, problemele contractuale, exploatarea prin muncă și dificultățile de acces la protecția socială.

Organizația solicită să afle dacă Departamentul deține evidențe distincte privind persoanele care desfășoară activități de îngrijire la domiciliu și câte dintre sesizările primite au fost transmise către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii sau alte autorități competente.

Dar demersul nu se oprește aici.

ADOR solicită inclusiv documentele care stabilesc obiectivele și responsabilitățile campaniei „România, mai aproape de tine”, bugetul aprobat, sursele de finanțare, principalele categorii de cheltuieli și indicatorii prin care instituția intenționează să evalueze rezultatele campaniei.

Este o diferență importantă între a anunța că vrei să ajuți diaspora și a demonstra, prin date și documente, că mecanismele create răspund unor nevoi concrete.

În acest moment, sesizarea nu constituie dovada existenței unor încălcări sistematice ale drepturilor îngrijitoarelor. Ea reprezintă tocmai instrumentul prin care ADOR solicită datele necesare pentru a stabili ce probleme sunt cunoscute instituțiilor și cum sunt gestionate.

De la muncă independentă la posibila exploatare. O problemă juridică pe care nu o rezolvă un simplu mesaj de încurajare

Una dintre problemele importante ridicate de ADOR privește statutul juridic al persoanelor care lucrează în domeniul îngrijirii la domiciliu.

În Austria, această activitate poate fi desfășurată atât în regim salarial, cât și în regim independent. Cele două forme juridice presupun obligații și drepturi diferite.

O femeie poate crede că acceptă un loc de muncă obișnuit, pentru ca ulterior să descopere că are obligații fiscale, de asigurare sau contractuale specifice unei persoane independente.

Pot exista și situații în care activitatea este calificată contractual drept independentă, deși împrejurările concrete prezintă elemente de subordonare profesională. Asemenea cazuri necesită examinare individuală de către autoritățile competente, nu concluzii formulate în absența documentelor.

La fel de importantă este delimitarea timpului efectiv de muncă de timpul de repaus. Expresia comercială „îngrijire 24 de ore” nu trebuie confundată cu obligația unei persoane de a presta neîntrerupt muncă efectivă, zi și noapte. Regimul juridic concret diferă în funcție de țară și de natura raportului profesional.

ADOR consideră că aceste diferențe trebuie explicate clar cetățenilor români înainte ca aceștia să accepte condiții contractuale pe care nu le înțeleg integral.

Iar în cazurile în care există indicii de amenințare, reținere a documentelor, violență sau exploatare, persoanele afectate trebuie să cunoască procedurile de contactare a autorităților competente ale statului în care se află.

O femeie care îngrijește un bătrân nu trebuie să ajungă să aibă nevoie de protecție și să nu știe de unde o poate obține.

ADOR propune un ghid oficial și o cooperare între instituțiile românești

Sesizarea conține și o propunere practică: elaborarea unui ghid oficial în limba română, dedicat cetățenilor care îngrijesc persoane vârstnice în Austria și Germania.

Sub titlul propus „Drepturile tale în străinătate”, documentul ar urma să explice diferențele dintre formele de activitate, condițiile contractuale, asigurările medicale, contribuțiile pentru pensie, recuperarea remunerațiilor restante și mecanismele de sesizare a autorităților.

ADOR solicită și analizarea unui mecanism de cooperare între Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Inspecția Muncii și instituțiile competente în materia securității sociale.

Scopul nu este înființarea unei structuri birocratice noi, ci stabilirea unor responsabilități clare și a unor proceduri prin care cetățeanul să fie îndrumat către autoritatea competentă.

Pentru că o îngrijitoare care întâmpină dificultăți într-un sat austriac nu ar trebui să fie obligată să descifreze singură mecanismele administrative ale două state pentru a afla unde poate solicita ajutor.

În aceeași sesizare, ADOR propune organizarea unei consultări cu instituțiile competente, organizațiile românești din Austria și Germania și reprezentanții societății civile, solicitând participarea la această discuție.

Statul român nu poate controla angajatorii din Germania sau Austria. Dar nici nu poate invoca această limită pentru a evita orice răspundere instituțională

Există o delimitare juridică pe care ADOR o respectă expres în documentul transmis instituției.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu poate sancționa direct un angajator austriac sau german, nu poate înlocui autoritățile de inspecție a muncii din alte state și nu poate soluționa litigii aflate în competența instanțelor străine.

Dar lipsa acestor competențe nu înseamnă lipsa oricărei posibilități de intervenție.

Informarea, promovarea drepturilor, cooperarea instituțională și orientarea cetățenilor către autoritățile competente reprezintă domenii în care instituțiile românești pot avea un rol efectiv, potrivit atribuțiilor prevăzute de lege.

De aceea, ADOR nu solicită Departamentului promisiuni imposibil de îndeplinit. Solicită explicarea mecanismelor existente, comunicarea datelor și analizarea unor măsuri concrete.

Mai mult, organizația cere un răspuns motivat juridic, care să trateze distinct solicitările de informații publice și propunerile instituționale.

La finalul sesizării, ADOR solicită confirmarea primirii și comunicarea numărului de înregistrare, precizând că va conserva dovezile corespondenței electronice pentru verificarea respectării obligațiilor legale de răspuns.

Un mesaj al Danei Roșca a deschis o discuție. ADOR încearcă să o transforme într-o responsabilitate instituțională

Poate că acesta este cel mai important aspect al întregului demers.

Dana Roșca nu a redactat un memorandum juridic, nu a cerut un control administrativ și nu a invocat articole de lege. A scris despre femeile care pleacă să îngrijească bătrânii altora și despre respectul care li se cuvine.

Intransigent a preluat această temă și i-a dat dimensiunea unui articol jurnalistic, încercând să arate ce se ascunde în spatele unei profesii despre care se vorbește adesea doar atunci când apar conflicte, tragedii sau statistici despre migrație.

Acum, prin sesizarea ADOR, întrebarea se schimbă.

Nu mai este doar dacă societatea respectă aceste femei. Este și dacă instituțiile publice le pun la dispoziție mecanisme reale pentru a-și cunoaște și exercita drepturile.

Iar această întrebare nu poate primi un răspuns suficient printr-un mesaj publicitar despre apropierea statului de diaspora.

Ea are nevoie de cifre, documente, proceduri și măsuri concrete.

Respectul începe cu vorbele, dar se dovedește prin fapte

Există o ironie dureroasă în destinul multor femei plecate din România: în timp ce îngrijesc bătrânețea altora, propriii lor părinți îmbătrânesc departe de ele. În timp ce le oferă altor oameni prezență, siguranță și grijă, propriile lor familii învață să trăiască în absența lor.

Acesta este prețul uman al unei realități economice pe care Europa o cunoaște, dar pe care nu o discută întotdeauna suficient.

Nu putem elimina printr-o sesizare distanța dintre o mamă și copilul ei. Nu putem transforma printr-un act administrativ anii de despărțire în ani petrecuți împreună.

Dar putem cere ca acele femei să fie informate corect, să poată verifica ce drepturi au și să știe cine le poate ajuta atunci când se confruntă cu încălcarea legii.

Putem cere instituțiilor românești să explice ce fac, ce nu fac și ce intenționează să îmbunătățească.

Și putem urmări dacă răspunsurile lor corespund obligațiilor și angajamentelor publice.

De la postarea Danei Roșca la articolul Intransigent și de aici la sesizarea ADOR există un fir logic: sensibilizarea, documentarea și acțiunea civică.

În fond, aceasta ar trebui să fie și una dintre funcțiile esențiale ale presei: să nu se limiteze la a descrie o nedreptate posibilă sau o vulnerabilitate socială, ci să formuleze întrebările prin care instituțiile pot fi chemate să dea explicații.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a anunțat că dorește să fie mai aproape de cetățenii români.

ADOR îi solicită acum să arate, în limitele atribuțiilor sale, cum poate deveni această apropiere utilă pentru femeile care poartă pe umerii lor o parte din bătrânețea Europei.

Intransigent va urmări răspunsul oficial al Departamentului și va reveni asupra subiectului, inclusiv asupra eventualelor măsuri concrete comunicate de instituție.

Pentru că respectul față de aceste femei nu trebuie să se încheie odată cu emoția unei postări distribuite pe Facebook.