Incep prin a va spune ca nu vreau sa ma victimizez, pentru ca m-am obisnuit cu ideea ca parintii mei sunt morti. Singurul meu gand este ca ei sa fie mandri de mine acolo sus, pentru tot ceea ce fac pe pamant. Am sa pornesc Parerea Mea de astazi, de la premise personale, cu care fiecare dintre noi ne confruntam in viata. Asadar, in urma cu 20 de ani, mama mea murea la Spitalul Municipal dupa doua saptamani de chin. Era acolo o doamna doctor blonda, subtirica si foarte rea. In disperare m-am dus la ea si i-am spus ca daca e nevoie de sange suntem acolo sa donam. Crezand ca vreau sa ii dau vreun sfat si neintelegand ca sunt disperat sa vad ca mama mea va trai, s-a revoltat si m-a alungat din biroul sau spunandu-mi ca s-o las in pace ca stie ea ce face si ca daca mai indraznesc nu se va mai ocupa de ea. N-are sens sa vorbesc despre cati bani am dat, pentru ca este un lucru stiut de toti ca actul medical este conditionat.
In urma cu 16 ani, tatal meu murea si el, de data asta la nici 24 de ore de la internare in Spitalul Judetean. Imi aduc aminte de doi doctori, un barbat si o femeie, tot blonda, inalta, tunsa scurt care, in fata mea, se certau pentru ce aveau sa faca mai bun pentru tatal meu. Femeia sustinea ca nu trebuie operat, iar doctorul, care era mai uman si mai preocupat, sustinea contrariul. I-am rugat sa faca ce e mai bine ca ma duc acasa si cand ma intorc nu raman dator. Pana m-am intors, tata era mort si dus déjà la morga.
Am facut aceasta introducere nu pentru a ma victimiza, asa cum am spus la inceput, ci pentru a atrage atentia medicilor din Spitalul Judetean, care vor citi aceste randuri, ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Doctorul Dan Oprea a facut un gest de inalta demnitate, pornit de la propria constiinta care nu i-a permis sa mearga pe un drum care ii accentua vinovatia. Ma inclin in fata domniei sale si are tot respectul meu. Alti 30 de medici au ales sa sustina demesul doctorului Oprea, dupa ce acesta si-a pus cariera in pericol, poate chiar sanatatea. Acest soi de solidaritate pe mine nu ma impresioneaza. As fi fost cu adevarat impresionat, daca solidaritatea de breasla ar fi existat in acelasi timp cu demersul doctorului Oprea, nu ulterior.
Doctorul Carmen Ionica, intr-o declaratie pe care mi-a dat-o a subliniat ca “ nu noi am facut achizitiile”, fapt care arunca vina in curtea lui Adrian Strambeanu, managerul spitalului. Ce-i drept, Strambeanu nu mai este acelasi om din urma cu multi ani, pe care l-am cunoscut, dar vina apartine atat celui care face achizitiile, cat si celor care folosesc ustensilele de prea multe ori( desi sunt de unica folosinta) si …TAC.
Scuzele pe care medicii le acorda acum, sunt tardive, iar cel mai penibil este chiar Strambeanu, care este principalul vinovat, pentru ca el este cel care conduce( vezi AICI). El trebuia sa ceara, sa se faca pres, daca era nevoie, la Mircea Cosma pentru tot ce era nevoie ca spitalul sa functioneze la parametri normali, iar achizitiile sa fie facute cu un singur interes. ACELA AL PACIENTULUI!
Modul in care unele asistentele medicale, unii doctori se comporta cu pacientii si felul in care ii trateaza pe acestia este arhicunoscut, iar managerul spitalului trebuia sa fie primul care intervine si instruieste, dar o mana se spala pe alta si toleranta fata de aceste comportamente are un inteles.
Sistemul sanitar este corupt, o stim cu totii. Dar nu este singurul, iar orice sistem este format din oameni, nu este o entitate fara viata. Odata intrat in valtoarea unui spital, chiar sic el mai bine intentionat asistent medical sau doctor este asimilat de sistem si devine, mai devreme sau mai tarziu, parte integranta a lui.
Pe de alta parte, Colegiul Medicilor are partea sa de vina, pentru ca orice caz a ajuns la aceasta entitate, a fost solutionat in defavoarea pacientului, adancind si mai tare conflictul cu medicii. Solidaritate de breasla, deh!
Ce am putea sa spunem despre achizitii, cand o firma de publicitate cu un singur angajat castiga o licitatie de doua milioane de lei, pentru Sectia de Oftalmologie? Oare ce s-ar fi realizat cu o parte din acesti bani? Este doar un exemplu, din multe altele.
Revenind la ceea ce se intampla in Spitalul Judetean in ultimele zile, pot spune ca reprezinta un punct de pornire pentru o normalitate. Controalele pe care Raeed Arafat le face am convingerea ca vor scoate la lumina adevarul. Dar nu va fi de ajuns daca nu se schimba nimic in atitudinea cadrelor medicale fata de pacienti, daca banii nu se indreapta spre imbunatatire conditiilor in spital si pentru medicamentatia necesara.
Dan Oprea este omul s-a luat in piept cu un sistem, iar multi dintre doctori, chiar din tara se solidarizeaza. E o problema de constiinta ca totul sa se schimbe. Sa vedem cat de puternica este constiinta fiecarui cadru medical in parte si cat de mare e constiinta colectiva in sistemul sanitar. E momentul ca bisturiul sa taie adanc si fara anestezie!
