În Ploiești, orașul în care administrația se mișcă mai greu decât o căruță cu roata pătrată, a mai apărut un personaj în vitrina Primăriei: Cristian Ardelean, fost consilier personal, actual administrator public și, după toate aparențele, noua extensie birocratică a mâinii primarului Mihai Polițeanu.
Nu știm dacă mâna dreaptă. Nu știm dacă mâna stângă. Știm doar că, undeva în această mână, se află un pix. Iar pixul, în administrația Polițeanu, pare mai important decât viziunea, decât competența și, uneori, decât bunul-simț administrativ.
Cristian Ardelean vine, ni se spune, din zona evenimentelor, HoReCa, managementului și bugetelor. O combinație spectaculoasă, aproape culinară, adică puțină organizare de paranghelii, un strop de management, două linguri de buget și, la final, se servește rece cetățeanului ploieștean, pe nota de plată a orașului.
A fost consilier personal pe evenimente. Iar evenimentul care i-a scos, probabil, aura managerială la lumină a fost Republica de sub Castani, acea manifestare care, pentru majoritatea ploieștenilor, care nu reprezintă simpatizanții primarului ci mult mai mulți, a părut mai degrabă o serbare școlară eșuată într-o primărie fără diriginte. Dacă acolo și-a făcut simțită prezența, atunci Ploieștiul are motive serioase să tremure: nu de emoție, ci de presimțire.
Acum, omul este ridicat la rang de city manager. Adică administrator public. Adică omul care, în teorie, ar trebui să fie motorul profesionist al administrației locale. Creierul tehnic. Coordonatorul proiectelor. Supraveghetorul eficienței. Cel care pune ordine acolo unde politica face dezordine.
În practică, la Ploiești, funcția pare să fi fost transformată într-un scaun rotativ pentru consilierii personali ai primarului. A stat Sorin Dumitrașcu, a venit Cristian Pleșa, acum vine Cristian Ardelean. Un fel de leapșa administrativă: „cine semnează azi?”
Și aici apare întrebarea firească: asta înțelege primarul Polițeanu prin city manager? Un profesionist care administrează orașul sau un om de încredere care ține pixul când primarul preferă să țină discursuri?
Fotografia de profil spune, fără să vrea, o poveste. Omul stă serios, cu brațele încrucișate, cu privirea aceea de funcționar chemat să salveze orașul, dar surprins între două decorațiuni festive. Pe cap, un accesoriu roșu, vesel, aproape suprarealist, de parcă administrația locală ar fi fost invitată la o petrecere de Crăciun și a uitat să mai plece.
Imaginea e aproape simbolică: Ploieștiul arde mocnit în probleme administrative, iar noul city manager apare ca un ren corporatist, gata să tragă sania deciziilor primarului prin nămeții incompetenței.
Nu râdem de om. Râdem de decorul în care puterea locală își alege simbolurile. Râdem de felul în care o funcție serioasă ajunge să fie tratată ca o anexă la cabinetul primarului. Râdem amar de administrația care confundă încrederea personală cu competența publică.
Pentru că administratorul public nu este ospătarul politic al primarului, chemat să ducă tava cu semnături de la un birou la altul. Nu este managerul de sală al unui restaurant administrativ în care cetățenii așteaptă de ani de zile meniul promis. Nu este omul pus să aranjeze fețele de masă peste găurile din asfalt, peste criza termiei, peste gunoi, peste bugete, peste proiecte întârziate și peste neputința cronică a unei administrații care vorbește mult și livrează puțin.
Dacă domnul Ardelean este cu adevărat specialist în HoReCa, atunci poate începe prin a explica ploieștenilor nota de plată: cât costă improvizația, cât costă rotația de cadre, cât costă loialitatea politică și cât costă fiecare zi în care Primăria Ploiești mimează managementul profesionist.
Orașul nu are nevoie de încă un om care să semneze în locul primarului. Are nevoie de cineva care să gândească, să coordoneze, să răspundă și să producă rezultate. Nu panglici, nu decoruri, nu republici sub castani, nu poze festive cu aer de glumă administrativă.
Ploieștiul are nevoie de un city manager, nu de un city-mesager. Nu de un purtător de pix. Nu de un consilier reciclat într-o funcție publică doar pentru că primarul are nevoie de cineva „de-al casei”.
Așa că îi urăm domnului Cristian Ardelean succes. Sincer. Pentru că succesul lui, dacă va exista, ar trebui să fie succesul orașului. Dar până atunci, poza rămâne posterul perfect al administrației Polițeanu: o figură gravă cu coarne puse câș, un decor ridicol și o funcție prea mare pentru un spectacol prea mic.
Iar dacă acesta este noul model de management al Ploieștiului, atunci poate ar trebui schimbată denumirea funcției.
Nu administrator public.
Ci administrator festiv cu drept de semnătură.
