Pamflet cu sare, piper și-un strop de satiră. Citiți, râdeți și, dacă vă simțiți cu muscape căciulă, scuzați, dar e un pamflet și trebuie tratat ca atare!
Există în administrația românească o specie aparte de funcționar – cel care confundă instituția cu propria lui scenă de teatru. Un om care crede că uniforma îi dă drepturi de regizor, iar ștampila îl absolvă de orice greșeală. Un astfel de personaj este și Sorin Ion Dumitrașcu, protagonistul nostru în acest al treilea episod al unei realități care frizează absurdul.
Dacă în episodul anterior am vorbit despre cum Sorin Ion Dumitrașcu, zis și Bran, s-a jucat de-a agentul secret fără autorizație, astăzi povestim despre cum a reușit să transforme o alarmă de securitate într-un pretext pentru o ieșire la restaurant.
Pe bune. Nu e glumă. E din ANEXA 2, prieteni, nu dintr-o piesă de teatru absurd.
Scenariul episodului de azi, așa cum a fost prezentat în referat:
În seara de 4 aprilie 2007, la ora 22:00, într-o liniște pe care o pot sparge doar sirenele sau deciziile pripite, domnul Dumitrașcu a decis că e momentul pentru o alarmă. Nu una personală, nici una morală. Ci o alarmă instituțională, într-un penitenciar. Fără ordin de la ministru, fără aviz de la secretar de stat, fără nicio delegație – ci pur și simplu dintr-o pornire personală, probabil confundată cu viziunea strategică.
Și pentru că o alarmă nu vine niciodată singură, s-a prezentat la PMT Craiova însoțit de un alt funcționar, Vișanu Ion, din altă unitate, fără atribuții, fără autorizație, dar cu chef de exercițiu tactic. Cei doi au dispus alarma ca niște băieți care joacă Counter-Strike pe serverul public al administrației.
Dar ce urmează este demn de o comedie grotescă. După ce unitatea a fost pusă în mișcare, cu deținuți, personal și proceduri, cei doi s-au retras la restaurantul „Papa Barzetti” – loc de pelerinaj administrativ, unde strategia se servește la masă, iar controlul se face între două linguri de ciorbă.
D-ale lui Dumitrașcu – Episodul 2: “Secretomanul fără certificat”
Faptele, așa cum s-au derulat:
Domnul Vișanu a rămas în unitate pentru a „verifica” desfășurarea alarmei. Adică un om fără delegație legală verifică o alarmă nelegală, declanșată de un director fără mandat. Și tot el a întocmit raportul final. O operă completă, rotundă, o farsă administrativă în șapte acte, cu happy-end… la nota de plată.
Aceasta este realitatea pe care o avem astăzi întrupată într-un city manager. Un om care, în loc să aplice legea, o tratează ca pe o recomandare scrisă cu font italic, pe care o poate ignora dacă e ora cinei.
Poate că pentru el, Barzetti nu e un restaurant, ci o metaforă a modului în care înțelege administrația: un loc unde comanzi, servești și pleci, fără să lași bacșiș… legii.
Așadar, domnul Bran(aka Sorin ion Dumitrașcu) intră în PMT Craiova în toiul nopții, cu aerul unui comandant pe timp de război. Nu avea delegație, nu avea atribuții de alarmare, dar avea… chef de activitate și un camarad de seară.
Ce face?
Dispune alarmarea unității. Ați citit bine. O alarmă complet nelegală, fără vreo aprobare de la ministru, secretar de stat, director general sau cineva cu drept de semnătură reală.
Dar partea genială abia acum începe.
După ce dă alarma – așa, pe stil “eu sunt legea!” – pleacă frumos la restaurant, la “Papa Barzetti”, cu toată conducerea. A lăsat unitatea să bubuie în exercițiu, iar verificarea a fost făcută de prietenul său Vișanu, care, repetăm, nu avea drept de control în acea unitate.
Pe scurt, un scenariu de film de comedie proastă:
- declanșezi un exercițiu militaro-carceral,
- pleci să mănânci niște paste sau o ciorbă de burtă,
- și apoi te întorci să afli “cum a fost alarma”.
Și pentru ca parodia să fie completă, tot Vișanu raportează ulterior conducerii cum s-a desfășurat alarma.
Deci un funcționar fără drept de control devine “expertul” într-un exercițiu declanșat ilegal.
Asta, da, structură de comandă…și ne mai mirăm de imbecilitățile pe care le face ca city manager!
Ce spune legea?
Conform O.M.J. nr. 001016/20.10.2003, alarmarea unităților din subordinea ANP se face NUMAI de către:
- Ministrul Justiției;
- Secretarul de stat coordonator;
- Directorul general al ANP;
- Sau cineva cu delegare scrisă și clară.
Dumitrașcu? N-avea nimic din toate astea. Doar încredere în el însuși, bazată pe intuiți voi cine, că doar era din gașca lui Polițeanu cu aceeași “mamă”.Un fel de “stat în stat”. Sau “stan în Bran”.
Și totuși, de ce „Papa Barzetti”?
E o întrebare la care poate doar Bran ne poate răspunde.
- Poate că acolo e linia de comandă informală.
- Poate că acolo se închegau strategii de “reformă penitenciară cu sos alb”.
- Sau poate că, pur și simplu, papa e bun, iar procedura e opțională.
Ce știm cu siguranță e că nu a fost nici prima, nici ultima oară când domnul Dumitrașcu s-a comportat ca un stăpân absolut într-un sistem în care disciplina ar trebui să fie lege.
Dar, nu-i așa, când ai protecții și anturaje potrivite, poți transforma alarmarea unei unități într-o seară la restaurant. Iar dacă mai aduci și un coleg din altă instituție – fără drept legal – ai deja începutul unui banc prost: “Intră doi funcționari într-un penitenciar… și comandă o alarmă cu garnitură de vin roșu.”
