Conform articolului “Andi si Nico raman fara loc de munca!”, publicat astăzi în ziarul Cancan, începând cu 12 august 2010, toate cele trei secții ale Teatrului “Toma Caragiu” din Ploiesti – Drama, Revista si Papusi – se vor desființa. A fi sau a nu fi, eterna întrebare a lui Hamlet se abate acum asupra artiștilor ploieșteni. Mi-e greu să cred această criză invocată, ca o scuză pentru incompetența celor care ne conduc, se va abate și asupra culturii urbei noastre. Refuz să cred că Andrei Volosevici nu va stopa această prigoană( fără nicio conotație) asupra teatrului “Toma Caragiu”. Acest atentat pe care e pe cale să îl ducă la îndeplinire primarul trebuie stopat de îndată. Nu excistă nicio scuză pentru a închide teatrul și a ne lua și puțina bucurie pe care o mai avem prin comparație cu viața din ce în ce mai grea pe care o trăim. Parcă niciuna dintre greșelile primarului nu pare atât de gravă ca această suprimare a culturii ploieștene, parcă nici sula în coaste pe care ne-o pune Boc nu întră atât de adânc precum gândul că nu vom mai putea merge la teatru. Fac un apel, pe această cale, la primarul Andrei Volosevici pentru a se opri la timp și a-i sfătui și pe ceilalți edili din țară, care sunt pe cale să ia această aberantă măsură să se OPREASCĂ.
Bugetul estimat la începutul anului pentru Teatrul Toma Caragiu( așa cum reiese din tabelul de mai jos) a fost de 7.222.000 lei, prin comparație cu Poliția Comunitară care a primit 10.000.000, majoritatea sumei ducându-se către investițiile la care am tot făcut referire de-alungul timpului. Atât teatrul cât și Poliția Comunitară sunt unități subvenționate, dar care se și autofinanțează. Ce-i drept, balanța numărului de salariați înclină în favoarea comunitarilor, dar nu pentru mult timp, pentru că și de acolo vor fi disponibilizate 150 de persoane. Totuși, reconversia profesională nu funcționează la fel. Un artist ce oportunități are pe piața muncii, când toată viața lui și-a dedicat-o artei? În continuare refuz să cred că edilul se poate dezumaniza și tâmpi în asemenea hal încât să pună pe butuci singurul teatru din Ploiești.
O soluție ar fi renunțarea de îndată și retragerea de la licitație a anunțului cu privire la dirigneția de șantier pentru care se dorește a se aloca suma de 6,5 miliarde lei pe trei ani, în condițiile în care, așa cum spuneam într-un material, primăria dispune de opt specialiști autorizați ca diriginți de șantier. A șasea parte din această sumă poate fi folosită pentru a îmbunătăți activitatea artiștilor ploieșteni și a ne lăsa pe noi ceilalți să ne bucurăm de munca lor. Revino-ți primarule, măcar în ceasul al doisprezecelea. Nu te juca cu răbdarea noastră. Dacă există o portiță legală și dacă angajații teatrului vor avea sânge în instalație să își apere drepturile le stau la dispoziție. Alianța pentru Drepturile Omului din România îi va apăra în instanță dacă ei vor avea curaj să înfrunte un sistem din ce în ce mai găunos și plin de imperfecțiuni, care ne duce în sapă de lemn încet, dar sigur.
Ajunge domnule primar!!!
