Există legi care trec neobservate, și există legi care schimbă ireversibil cursul unei țări. PL-x nr. 143/2023 face parte din a doua categorie. Sub un titlu sec, tehnocrat și aparent inofensiv – „Propunere legislativă privind unele măsuri pentru facilitarea și susținerea listării pe piețele reglementate de capital a unor societăți comerciale cu capital de stat” – se ascunde, de fapt, un mecanism legalizat de cedare progresivă a suveranității economice naționale. Vin către voi cu acest articol pentru a ne mobiliza cât încă mai putem face ceva ca să oprim acest abuz, după ce am citit o postare a parlamentarului Dumitru Coarnă, referitare la acest PL-x nr. 143/2023. La final vei găsi un model de sesizare a Avocatului Poporului care trebuie trezit din amorțire. Distribuie acest articol si trimite sesizarea din partea ta.
Această inițiativă legislativă, deși redactată într-un limbaj de cancelarie bursieră, nu este altceva decât o invitare oficială la vânzarea controlată a ceea ce a mai rămas profitabil și vital în economia românească. În numele unei așa-zise „deschideri către piață”, statul român creează, prin această lege, cadrul legal pentru listarea companiilor strategice deținute de stat pe piețele de capital, interne și internaționale. În termeni simpli: statul va putea vinde, în tăcere și în rate, acțiuni din Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Salrom, Romsilva sau Portul Constanța.
Dacă până acum aceste entități funcționau sub control public – teoretic în beneficiul cetățeanului român – după implementarea legii, controlul se poate transfera rapid în mâinile unor fonduri de investiții, a unor acționari-fantomă, sau a unor vehicule financiare transnaționale, care nu răspund în fața niciunui vot, niciunei legi naționale și cu atât mai puțin în fața cetățenilor României.
Mai grav decât textul legii este intenția din spatele ei, pe care niciun politician nu are curajul să o enunțe limpede: România își recunoaște falimentul moral și instituțional în ceea ce privește administrarea companiilor de stat și, în loc să reformeze, preferă să le vândă.
Într-un context geopolitic fragil, într-o țară încă afectată de sărăcie energetică, cu cetățeni care își văd facturile dublate, cu păduri care dispar și porturi amenințate de interese străine, această lege este nu doar periculoasă, ci criminală în esența ei economică și strategică.
Listarea acestor active nu înseamnă modernizare. Înseamnă transferul lor din domeniul public în mâinile unor entități fără niciun angajament față de România.
Ce prevede, de fapt, PL-x 143/2023? O radiografie a unei legi cu bisturiul capitalului străin
Când o lege permite „listarea la bursă” a celor mai importante companii ale statului, este esențial să privim dincolo de ambalajul terminologic. PL-x 143/2023 nu este doar o măsură tehnică. Este un instrument de cedare a controlului național asupra resurselor strategice ale României.
Sub pretextul modernizării și atragerii de investiții, proiectul de lege introduce un set de măsuri care, privite în ansamblu, au potențialul de a rupe definitiv legătura dintre stat și propriile sale resurse. Iată ce prevede concret această lege, fără filtre politice:
Listarea companiilor de stat – cu tot cu energie, minerit și porturi
Legea deschide poarta pentru ca orice companie de stat, inclusiv cele din sectoare vitale – energie electrică, gaze naturale, sare, lemn, transporturi, porturi maritime sau fluviale – să fie listată pe piețele de capital. Nu este vorba despre câteva procente, simbolice. Este vorba despre începerea unui proces care poate duce la pierderea pachetului majoritar în aceste companii.
Astfel, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Salrom, Romsilva sau Portul Constanța nu mai sunt în siguranță. Ele pot deveni, oricând, ținte directe pentru fonduri speculative internaționale, fără ca populația sau Parlamentul să aibă vreun cuvânt real de spus. Iar prețurile pentru produsele lor vor putea crește după bunul plac al investitorilor private fără ca satul să aibă vreun cuvânt de spus.
Diminuarea controlului statului – primul pas spre pierdere totală
Una dintre cele mai controversate prevederi ale legii este scăderea pragului de control al statului român în aceste societăți. Practic, se creează cadrul legal pentru ca statul să nu mai dețină pachetul majoritar de acțiuni, ci doar o prezență simbolică în acționariat.
Aceasta înseamnă, în termeni duri: România poate deveni acționar minoritar în propriile resurse, iar deciziile privind prețurile, investițiile sau strategia companiei vor fi luate de către investitori privați. Interesul național devine, astfel, o simplă opțiune, nu o obligație.
Eliminarea consultării publice – vânzarea tăcută, fără dezbatere
O altă prevedere toxică a legii este flexibilizarea procedurilor de vânzare a acțiunilor, fără obligativitatea unei consultări largi cu Parlamentul sau alte structuri reprezentative. Cu alte cuvinte, deciziile pot fi luate în spatele ușilor închise, iar publicul va afla doar după ce acțiunile sunt deja vândute.
Este o lovitură directă la adresa transparenței și a democrației participative. Cetățenii, cei care plătesc taxe și suportă consecințele, sunt excluși din procesul decizional. În locul dezbaterii publice, avem tăcerea administrativă și cinismul economic.
Încurajarea „capitalului privat” – altfel spus, legalizarea colonizării economice
Textul de lege promovează deschis ideea că „atragerea de capital privat” este soluția ieșirii din criză. Dar ce fel de capital? De unde vine? În mâinile cui ajung profiturile? Și, mai ales, cui servește această viziune economică?
În lipsa unor garanții clare, aceste dispoziții nu sunt reforme, ci o invitație la colonizare economică. Ceea ce trebuia să fie un parteneriat între stat și investitori devine, în realitate, o abandonare totală a rolului statului în economie. România nu atrage capital – îl înlocuiește pe al său cu cel străin, fără vreo clauză de suveranitate sau răspundere.
O lege tăcută, dar cu efecte devastatoare
Privită în ansamblu, PL-x 143/2023 este o lege care nu reformează, ci cedează. Nu reglementează, ci diluează. Nu protejează statul, ci îl subordonează intereselor de piață, deseori obscure, deseori străine.
Este o lege scrisă într-un limbaj tehnic, dar cu efecte politice, economice și sociale majore. Este o lege care merită nu doar criticată, ci abrogată cu totul.
Când o lege devine armă împotriva propriei țări
Există momente în care nu mai e suficient să întrebi „ce prevede o lege?”, ci trebuie să te întrebi „ce distruge ea?”. PL-x 143/2023 este acel gen de lege care, deși redactată în ton neutru, produce consecințe explozive pentru statul român, pentru cetățeni, și pentru orice idee de suveranitate economică.
Prin conținutul său, această lege nu doar permite listarea companiilor de stat pe burse, ci oferă cadrul legal perfect pentru deposedarea lentă și ireversibilă a României de ultimele sale instrumente de control asupra resurselor strategice. Nu e o exagerare, ci o analiză rece, făcută pe fapte, nu pe impresii.
Ce urmează este o radiografie dură, dar necesară, a consecințelor profunde pe care le va genera aplicarea acestei legi. Iar prima și cea mai gravă dintre ele este atacul frontal asupra suveranității economice a României.
Un atac la suveranitatea economică a României
Prin legalizarea vânzării unor active strategice precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Romsilva, Salrom sau Portul Constanța, România renunță deliberat, prin decizie politică și legislativă, la controlul asupra ultimelor bastioane ale economiei sale. Aceste entități nu sunt doar niște companii, ci piloni ai stabilității economice și ai siguranței naționale.
În termeni concreți, această renunțare înseamnă:
- că nu vom mai decide noi prețul energiei – prețurile vor fi dictate de acționari care urmăresc maximizarea profitului, nu protejarea populației;
- că nu vom mai avea control asupra extracției și valorificării resurselor naturale – cum ar fi sarea, lemnul, gazele sau litiul, adică exact resursele de care depinde viitorul nostru economic și energetic;
- că logistica strategică – precum Portul Constanța – va intra în sfera de influență a fondurilor speculative, cu consecințe directe asupra securității maritime și a politicii comerciale românești.
Este o capitulare în etape, făcută fără referendum, fără consultare populară și fără remușcare.
Statul – broker de active, nu apărător al interesului național
PL-x 143/2023 consfințește o schimbare de paradigmă profundă și periculoasă: statul român nu mai acționează ca un administrator responsabil al patrimoniului public, ci ca un simplu intermediar de piață. Nu mai apără interesele cetățenilor, ci gestionează portofolii. Nu mai reglementează, ci vinde. Nu mai conduce companii strategice, ci le expune, la preț de piață, pe tarabele bursei.
Este o demisie mascată din rolul constituțional pe care statul ar trebui să-l aibă – acela de garant al echilibrului economic, al protecției resurselor și al accesului echitabil la bunurile publice.
În loc să reformeze sistemul, să depolitizeze conducerile companiilor de stat, să combată corupția endemică din interiorul acestora, statul alege calea cea mai ușoară, dar și cea mai rușinoasă: să le vândă.
Această decizie este, de fapt, o recunoaștere oficială a eșecului clasei politice în a guverna eficient, un act de resemnare colectivă, transformat în politică de stat. Statul nu mai are încredere în propriul sistem administrativ, în propria competență, în propriile mecanisme de control.
Iar în loc să-și repare structura, își scoate din patrimoniu activele cele mai valoroase, trimițând în afara țării nu doar profiturile, ci și instrumentele prin care ar fi putut susține politicile publice.
România ajunge astfel să semene tot mai mult cu o societate în lichidare. Și tot mai puțin cu o democrație funcțională.
O lege scrisă pentru fonduri speculative, nu pentru români
În spatele fațadei legislative a PL-x 143/2023 se ascunde un adevăr cinic: această lege nu este gândită pentru a proteja cetățenii României, nici pentru a stimula dezvoltarea economică durabilă, ci pentru a deschide larg porțile către capitalul speculativ internațional.
Prin listarea companiilor strategice la bursă, statul român le transformă în ținte comerciale accesibile pentru jucători cu agende obscure:
- fonduri din paradisuri fiscale, a căror unică motivație este maximizarea profitului, nu construirea de infrastructură sau stabilitate;
- corporații multinaționale cu interese geo-economice greu de trasat, dar întotdeauna prioritare în fața interesului public național;
- acționari străini invizibili, care nu dau socoteală nimănui, nu participă la alegeri, nu plătesc politic pentru deciziile lor și, mai grav, nu au nicio responsabilitate democratică față de poporul român.
Acest tip de „liberalism de export” nu înseamnă progres. Înseamnă deposedare cu acte în regulă.
Companiile care gestionează energia, resursele minerale, pădurile sau porturile – adică exact acele sectoare care definesc suveranitatea economică – sunt scoase la mezat. Iar cetățeanul român, cel care a finanțat prin taxe și lipsuri existența acestor companii, este retrogradat la statutul de consumator captiv, fără drept de proprietate și fără putere de decizie.
Listarea la bursă nu este o formă de democrație economică. Este, în absența unor garanții, o formă mascată de spoliere legalizată.
Această lege nu le aparține românilor. Le aparține celor care cumpără România pe tăcute, acțiune cu acțiune.
Aparent liberalizare, în fapt colonizare economică
Susținătorii PL-x 143/2023 invocă termenii promițători ai pieței libere, ai concurenței și ai modernizării. Însă, dincolo de discursul tehnocrat, se ascunde o realitate profund dezechilibrată: această lege nu liberalizează, ci colonizează. Nu creează o economie funcțională, ci transferă controlul asupra bogăției naționale în mâini netransparente și iresponsabile.
Listarea pe bursă nu este, în sine, un rău. Problema apare atunci când listarea nu este însoțită de garanții legale, de protecții pentru interesul național și de transparență totală în ceea ce privește cumpărătorii. Iar România, cu istoricul său de privatizări eșuate, este cea mai prost pregătită țară din UE pentru un asemenea experiment.
Exemplul cel mai cunoscut și cel mai dureros este Petrom:
- odată listată și apoi preluată, statul a pierdut controlul asupra unei companii strategice,
- profiturile au fost externalizate, fără obligații reale față de economia locală,
- cetățeanul român a rămas cu prețuri în creștere și o dependență energetică mai mare decât înainte.
Acesta este tiparul. Și nu se schimbă cu PL-x 143/2023. Din contră – se multiplică.
Aparent, e vorba despre liberalizare. În fapt, este o formă modernă de colonizare economică. România nu mai decide ce face cu resursele ei, ci doar acceptă să primească ce rămâne, după ce profiturile sunt scoase din țară și deciziile sunt luate în consilii de administrație controlate de entități străine.
Când statul devine un simplu organizator de vânzări, iar cetățeanul plătește nota, nu mai vorbim despre reformă. Vorbim despre predare economică cu mâinile sus.
Complicitatea partidelor politice: nu reformă, ci trădare cu semnătura tuturor
Una dintre cele mai tulburătoare dimensiuni ale PL-x 143/2023 nu se află în conținutul legii, ci în componența largă și transpartinică a celor care o susțin. Într-un rarisim consens politic, PNL, PSD, USR și UDMR s-au unit – nu pentru o reformă reală, nu pentru un proiect național –, ci pentru a sacrifica împreună ultimele pârghii economice ale statului român.
Nu mai putem vorbi despre doctrină, despre diferențe de viziune sau ideologie. Acestea au fost abandonate în fața unei agende comune de cedare a controlului asupra companiilor strategice. Este un „pact al tăcerii” care transcende culoarea politică și care confirmă ceea ce mulți cetățeni intuiau: partidele parlamentare nu mai reprezintă interesele românilor, ci servesc aceleași centre de putere financiară.
Această complicitate nu este doar condamnabilă – este periculoasă. Ea arată că, indiferent cine guvernează, deciziile fundamentale în ceea ce privește patrimoniul național urmează aceeași traiectorie dezastruoasă: privatizare haotică, vânzare accelerată, profit pentru alții, sărăcie pentru noi.
Nu este o reformă. Este o trădare instituționalizată.
Un act de renunțare colectivă, semnat și parafat de toate formațiunile politice importante ale ultimului deceniu.
Într-un stat funcțional, o astfel de trădare s-ar solda cu proteste în stradă, anchete parlamentare, demisii. În România, ea trece tăcut, sub forma unei legi inofensive, în dezinteresul public cultivat cu grijă.
Dar istoria nu va uita. Și nici cetățenii care vor deschide ochii prea târziu, când vor plăti la factură și vor afla că țara le-a fost vândută bucată cu bucată, prin voturi „democratice”.
O țară de vânzare, cu acte în regulă
PL-x 143/2023 nu este o reformă. Este un act de predare economică voluntară, travestit în politică publică. Este certificatul de cedare al unei națiuni care pare să fi obosit să se mai administreze singură. Prin această lege, România nu se modernizează – se auto-lichidează, pas cu pas, în aplauzele intereselor financiare externe și sub complicitatea unei clase politice transpartinice.
Listarea companiilor de stat fără garanții clare de protecție națională înseamnă desființarea ultimei forme de control asupra infrastructurii vitale și resurselor strategice ale țării. Nu ne vom mai aparține. Nu vom mai decide. Nu vom mai avea. Vom asista, în schimb, la o pierdere ireversibilă a pârghiilor prin care un stat poate susține politicile sociale, economice și de securitate.
Dacă această lege nu este abrogată complet sau rescrisă radical, în câțiva ani, România nu va mai fi un stat în adevăratul sens al cuvântului. Va deveni o simplă locație geografică, frumos împachetată în culori de piață liberă, dar fără nicio autonomie reală asupra propriilor decizii strategice.
O țară fără energie proprie, fără păduri proprii, fără porturi proprii, fără profiturile muncii sale – nu mai este o națiune, ci o piață de desfacere.
Iar o piață nu are cetățeni. Are doar consumatori. Și datornici.
SESIZEAZĂ ȘI TU AVOCATUL POPORULUI!
Nu lăsa această trădare să treacă nepedepsită. Constituția îți dă dreptul să ceri intervenția Avocatului Poporului împotriva PL-x 143/2023, iar noi îți punem la dispoziție modelul complet al sesizării.
Copiază textul de mai jos
Completează cu datele tale
Trimite-l la [email protected] sau prin poștă la:
Bd. Iancu de Hunedoara nr. 29, Sector 1, București
Model de sesizare către Avocatul Poporului
Către: Avocatul Poporului
Bd. Iancu de Hunedoara nr. 29, sector 1, București
E-mail: [email protected]
Subsemnatul(a): ………………………………………,
CNP: ………………………………,
domiciliat(ă) în ……………………………………………………………,
telefon: …………………, e-mail: ………………………
în calitate de cetățean român, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea instituției Avocatului Poporului,
formulez prezenta:
SESIZARE
privind solicitarea de a sesiza Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a PL-x 143/2023 – „Lege privind unele măsuri pentru facilitarea și susținerea listării pe piețele reglementate de capital a unor societăți comerciale cu capital de stat”.
MOTIVAREA SESIZĂRII:
Prin această lege, statul român permite listarea la bursă a companiilor cu capital public care administrează resurse strategice ale României, precum:
- Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz (energie),
- Romsilva (păduri), Salrom (sare),
- Portul Constanța și alte infrastructuri critice.
Consider că această lege încalcă grav dispozițiile Constituției României, după cum urmează:
- Art. 135 alin. (2) lit. a), b), d) – privind protejarea interesului național și a resurselor strategice;
- Art. 136 alin. (3) și (4) – privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică (resurse naturale, păduri, porturi);
- Art. 1 alin. (3) și (5) – privind statul de drept și respectarea legii.
SOLICITĂRI:
- Sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea Legii PL-x 143/2023;
- Transmiterea unui răspuns cu privire la demersurile instituționale întreprinse.
Vă reamintesc că instituția Avocatului Poporului are dreptul de sesizare directă a CCR, iar acest proiect legislativ are consecințe directe asupra interesului public, siguranței economice și drepturilor cetățenilor români.
Vă mulțumesc anticipat pentru intervenția în interesul României.
Cu respect,
[semnătură olografă sau scanată]
[Data]
