Ordonanta 40/2015 reglementeaza restituirea la cererea persoanei interesate a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, respectiv taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Nu este de mirare ca birul a fost denumit in atatea feluri, deoarece Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) le-a desfiintat pana acum pe toate, rand pe rand.
Este important de mentionat ca timbrul de mediu, respectiv actuala forma a taxei platite catre Fondul Pentru Mediu in vederea inmnatricularii unui autoturism, nu intra in sfera de incidenta a acestei ordonante.
Prin urmare, sa vedem ce taxe vor fi restituite:
– taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, prevazuta la art. 214^1-214^3 din Codul Fiscal, in vigoare pana la data de 1 iulie 2008;
– taxa pe poluare pentru autovehicule, prevazuta de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 140/2011;
– taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevazuta de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificarile ulterioare.
Trebuie sa aducem in discutie si faptul ca Guvernul s-a grabit sa restituie si dobanzile datorate contribuabilului, determinate intre perioada de la care s-a perceput taxa si data restituirii acesteia. Insa aici exista o hiba.
Nu se cunoaste care dobanzi vor fi restituite. Dobanzile legale? Ori dobanzile fiscale?
Ce au de facut cei care vor sa-si recupereze aceasta taxa?
Astfel, ordonanta arata ca cererile se solutioneaza in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar decizia de solutionare a cererii se comunica contribuabilului in termen de 10 zile de la emitere.
Acum, textul de lege arata ca in cazul in care solicitarea contribuabilului de restituire a taxei de poluare este refuzata, persoana indreptatita are dreptul sa depuna contestatie in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, iar ulterior, daca si aceasta cerere se va respinge, poate sa se adreseze instantei de judecata.
Astfel de cazuri vor fi des intalnite, pentru ca nu se stie cu ce dobanzi avem de-a face (fiscale ori legale), ceea ce va produce o confuzie. Mai departe, nici termenul de prescriptie, de cinci ani, nu va fi uitat usor nici de catre cotribuabili si nici de catre ANAF.