Asociaţia Civic Media, organizaţie prezentă în spaţiul neguvernamental românesc din anul 2000, a acordat ieri, de Ziua Libertăţii Presei, pentru a şaptea oară consecutiv, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, distincţie fondată In Memoriam colegul nostru de presă, jurnalistul de război Mile Cărpenişan, plecat mult prea repede dintre noi.
Anul acesta, împreună cu portalul interactiv de recuperare vizuală a spaţiului istoric românesc Basarabia-Bucovina.Info, Asociaţia Civic Media, cu o prezenţă mai retrasă din cotidian, recompensează onorific plurivalenţa şi profesionalismul a doi jurnalişti extraordinari: soţii Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, care primesc Premiul “Mile Cărpenişăn” pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului şi a Valorilor Româneşti. Cei doi ziarişti profesionişti ai Radio România, interzişi în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei, sunt prezenţi zilnic atât pe undele Radio România Internaţional şiAntena Satelor cât şi, în masura timpului disponibil, pe blogurile personale – Carnete şi Valentinotes -, dar mai ales pe site-urilePresadeTurism şi Vacanţierul.ro.
Jurnalista şi scriitoarea sensibilă Simona Lazăr şi experimentatul analist – dar şi fotoreporter – Valentin Ţigău, fost corespondent al Radio România la Chişinău în vremuri de prigoană pentru orice ziarist venit de la Bucureşti, au aflat că sunt interzişi în Ucraina în 2011, la graniţă. Cei doi publicişti se întreptau într-o delegaţie oficială a statului român spre Ismail, pentru a participa la sfinţirea Bisericii din Hagi-Curda, singura Biserică din Ucraina care ţine de Patriarhia Română, refacută în anii din urmă, după ce a fost aruncată în aer de sovietici. Ei au fost declaraţi persona non grata pentru seria de materiale apărută în Jurnalul Naţionalsub tiltul “Reporter în Basarabia de Sud”. Reportajele lor vibrante despre pământurile româneşti răpite de URSS, cu frumuseţile lor nepieritoare, şi despre fraţii români obidiţi sub stăpâniri străine se găsesc şi pe blogurile Românii de lângă noi şi Basarabia – Celălalt Univers.
Simona Lazăr: “Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”
“Nu mă gândeam că voi simţi la propriu cât de greu este să fii român în Ucraina”, declara Simona Lazăr la momentul interdicţiei. Simona Lazăr: “N-am crezut ca ciclul nostru de reportaje din comunitatile romanesti sud-basarabene vor provoca atat de tare autoritatile statului vecin (si prieten) incat sa ne puna interdictie pe teritoriul lor. Am scris atunci foarte mult despre viata simpla a romanului sud-basarabean, despre faptul ca limba romana, limba in care gandesc, este considerata “subversiva”, despre bisericile romanesti care au fost distruse in anii comunismului si despre cat de greu se revine astazi la ele. Am scris despre batranii din Oziornoe care traiau asteptand sa auda un glas “de acasa” si despre copiii din Erdec-Burnu, adunati pe furis (de teama autoritatilor) intr-o seara ca sa ne demonstreze ca si ei stiu sa danseze Calusarul. Am scris despre statuia decapitata a lui Eminescu, de la Odessa si despre Cetatea Alba, cu simbolurile voievodului Stefan cel Mare razuite de pe fatada. Am scris despre scolile in care invata copiii etnici romani (asa ar fi corect sa-i numim, cata vreme traiesc in alta tara), despre cartile tiparite in Romania a caror trecere peste granita e considerata infractiune, despre recensamintele facute cu creionul, pentru ca cuvantul “roman” sa fie inlocuit cu “moldovean”. Am scris despre toate aceste realitati, cu sentimentul ca ele intr-o zi vor putea fi indreptate. Am sperat chiar sa constat acest lucru, indreptandu-ma catre Ucraina, pentru a participa la prima sfintire – dupa 60 de ani! – a unei biserici romanesti, la Hagi-Curda, in sudul Basarabiei. Credeam chiar ca voi vedea schimbarea, caci evenimentul o promitea. Dar pentru mine bariera nu s-a mai ridicat. (…) Reflectand la acest moment, acum pot spune si eu: Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”
Autoare şi de versuri şi proza, o parte din scrierile literare ale Simonei Lazăr pot fi citite la Casa cu tamarisc şi alte proze, Corabie spre Magonia, Iarba manuscriselor şi Somnul grifonului.
Valentin Ţigău: “Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul”
La momentul respectiv, Valentin Ţigău a declarat, cu modestie: „Ca jurnalişti profesionişti, n-aş miza, în totalitate, pe senzaţionalul episodului Hagi-Curda. Tot ce s-a întâmplat acolo era previzibil; scenariul se putea scrie, aproape la fel, în multe ţări est-europene cu deficit de democraţie. Acolo, unde un cunoscut ziarist ucrainean de opoziţie, Gheorghi Gongadze, a fost asasinat, în anul 2000, de serviciile speciale cu ordin de la conducere, de ce ne-am aştepta ca alt ziarist să însemne mai mult decât încă un individ periculos? În definitiv, aici se află răspunsul la întrebarea: «De ce ne-au refuzat ucrainenii intrarea în statul lor vecin şi prieten?». Am publicat, în urmă cu doi ani, o serie de reportaje documentate în Basarabia de Sud. Şcoala, limba română, biserica, conştiinţa de neam – toate aceste valori aflate în pericolul de a se destrăma şi asupra cărora ne aplecăm de mai multă vreme prin natura meseriei noastre. N-am trucat şi n-am exagerat nimic. În general, s-a scris puţin despre Basarabia de Sud, şi acele reportaje au marcat, poate, deschiderea unei noi ofensive pentru adevăr. Dar, cum ştiţi, în anumite situaţii, adevărul doare mai mult ca o rană de glonţ. Revedeţi aceste articole, pentru a înţelege mai bine, la adresa http://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viaţa, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliştii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranţa că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut şi noi. Credem că nu am greşit“.
Modele şi repere ale jurnalisticii româneşti
Nu, nu aţi greşit, afirmăm cu siguranţă. După cum o demonstrează toată munca lor ulterioară acestui incident inter-statal. Pentru că în ciuda interzicerii lor, activitatea lor constantă şi neobosită pentru tot ce-i românesc nu s-a oprit de atunci. Dimpotrivă. Iată de ce, Asociaţia Civic Media şi platforma de istorie şi recuperare vizuală Basarabia-Bucovina.Info sunt onorate să le omagieze întreaga activitate şi fermitate întru scrierea şi rostirea adevărului, indiferent de circumstanţe şi consecinţe, prin Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism. Ziariştii pur-sânge ai Radio România, Simona Lazăr şi Valentin Ţigău, sunt autentice modele şi repere ale jurnalisticii româneşti, pentru orice cititor de presă şi ascultător de radio, pentru orice român însetat de frumos şi adevăr. Le mulţumim!
Decernarea Premiului va avea loc într-un cadru festiv.
Începând din 2010, Civic Media a premiat de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca apoi să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-şi fi mai văzut plaiurile natale, pentru ca anul trecut să-l premiem pe istoricul şi jurnalistul basarabean Alexandru Moraru. În memoria lui Mile Cărpenişan reamintim una din ultimele sale dorinţe, scrise în eter: “Vă provoc să fiţi oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună”. Să nu uităm nicicând această “provocare”. Doamne, ajută!