Federatia Societatea Civila Româneasca (FSCR), consecventa in realizarea si respectarea rolului sau de a informa ritmic cetățenii României cu privire la problematicile principale aflate in atentia guvernului si a opiniei publice, aduce in fata dumneavoastră chestiunea dezvoltarii rurale in Romania, limitele acesteia si ale politicilor guvernului in acest domeniu.
Pana nu demult, comentariile si strategiile se refereau doar la dezvoltarea agriculturii, ca ramura economica. In prezent, viziunea extinsa asupra acestui domeniu vizeaza dezvoltarea de ansamblu a mediului rural, incluzand in sine nu numai agricultura, ci si infrastructura locala, investitiile, reabilitarile imobiliare si structurale etc.
In aceasta maniera, intentionam si noi sa prezentam unele aspecte principale ale politicii guvernamentale in domeniul dezvoltarii rurale, focusand atentia mai ales pe ceea ce nu au făcut sau nu au desavarsit ultimele guverne.
In actualul program de guvernare termenii sunt diferiti fata de vechile programe si se pune accent pe prioritatile stabilite, insistandu-se mai ales pe obiective noi si numai in masura in care prezinta eficienta maxima se au in vedere si terminarea sau reabilitarea unor obiective si structuri mai vechi. Prioritizarea adoptata de actualul guvern si in acest domeniu este corecta si realista, existand insa serioase deficiente vizibile, dar si oculte, in ceea ce priveste resursele de finantare, atragerea de investitii si fondurile interne si externe de finantare.
Mergandu-se mai mult pe enunturi si promisiuni, nu au fost evidentiate exact dimensiunile si sursele finantarii si nu sunt subliniate mecanismele si izvoarele externe ale finantarii. Cele 7 miliarde euro prevazute in fondurile europene pentru agricultura, recent negociate si obtinute, trebuie esalonate pe perioada pana in anul 2020 si ne exprimam indoiala ca vor putea fi acoperite integral nevoile si investitiile in agricultura, mai ales daca tinem seama de obligatia contributiilor interne de finantare, si ca in lipsa acestora fondurile de 7 miliarde se vor reduce substantial, neputand fi absorbite integral.
Deducem din aceasta situatie suficiente neclaritati in reglementarea si gestionarea politicii de dezvoltare rurala.
Mai avem in vedere si faptul ca infrastructura rurala (drumuri, canalizare, aductiuni de apa, amenajari de teritoriu, constructii contra inundatii etc.) este la un nivel foarte redus, necesitand un volum mare de fonduri si investitii.
Salutam initiativele guvernului, sperantele si optimismul manifestate in alocutiunile si strategiile din domeniu, dar indemnand la mai mult realism, la seriozitate, competenta si echilibru in abordarea si implementarea programelor specifice mediului rural.
Se vorbește in programe si de o posibila ameliorare in domeniul irigatiilor si al protectiei mediului, atat de necesare in agricultura. Este o initiativa minunata si sugeram folosirea in acest proces si a resurselor deja existente la unele structuri agricole, ramase din regimul trecut. Totodata, credem ca ar putea fi folosite cu succes santurile, digurile si amenjarile existente.
O alta resursa locala o reprezinta fermele private si amenajarile zootehnice existente, care trebuie sprijinite chiar cu ajutor de stat, pentru dezvoltare, impunandu-le in același timp unele restrictii de mediu si anumite contributii locale, care ar veni in sprijinul celor expuse mai sus. Intr-un cuvant, nu se poate vorbi de o larga si eficienta actiune in mediul rural, fara mobilizarea, implicarea plenara si responsabilizarea tuturor fortelor, resurselor si autoritatilor locale. In acest context, trebuie sa reamintim insufucientul sprijin de la centru acordat fermelor si gospodariilor private, cultivatorilor si autoritatilor locale si mai ales lipsa de ritmicitate in acordarea compensatiilor in agricultura, inclusiv a celor provenite din fonduri europene.
FSCR recomanda guvernului, in special Ministerului Agriculturii si structurilor centrale pendinte de acesta, sa revizuiasca programele si proiectele prevazute pentru mediul rural, sa le articuleze mai bine, sa le confere mai mult realism si concretete si mai ales sa prevada sursele posibile si sigure de finantare.
La prima vedere, s-ar parea ca FSCR nu ar avea trimiteri in examinarea acestor probleme, atat de specifice si tehnice. Cu toate acestea, face acest lucru in mod competent, după parerea noastra, atragand in activitatea sa specialisti si cadre calificate in domeniu.
Este momentul ca FSCR sa-si ofere serviciile si consultatiile, in cadrul unei colaborari cu Ministerul Agriculturii, gandindu-se totodata si la desemnarea a 2-3 experti in consiliul de administrație al ministerului si ale altor structuri si agentii specializate ale acestuia.