Ce se întâmplă cu Ploieștiul sub „domnia” lui Mihai Polițeanu este o tragedie cu accente de grotesc administrativ. Nu o spunem doar noi – o spune viața, oamenii care cedează nervos în birourile Primăriei, unii chiar ajungând pe mâna medicilor, cu suspiciuni de AVC. Este cazul Mihaelei Rus, directoarea Teatrului „Toma Caragiu” – o femeie cu o carieră strălucită în slujba culturii ploieștene, transformată într-o victimă colaterală a războiului rece dus de edil împotriva profesionalismului.
Conform informațiilor publicate de republikanews.ro, Mihaela Rus a suferit o criză gravă chiar în sediul Primăriei. O ambulanță cu medic a fost chemată de urgență, fiind suspectată inițial de accident vascular cerebral. Mai târziu, medicii aveau să constate că nu este vorba de un AVC, ci de sindrom burnout – boala celor persecutați sistematic în locul de muncă de către incompetenții cu funcție.
Mihaela Rus nu este doar „o directoare”. Este o actriță care a debutat în 1993, cu studii solide la UNATC și cu un doctorat în management cultural. Este genul de om care ridică nivelul unei instituții, care muncește cu demnitate, fără să stea cu mâna întinsă la partid sau la clientela politică. Iar pentru Polițeanu, astfel de oameni sunt o problemă. Nu pentru că greșesc, ci pentru că nu pot fi controlați de un limitat ca el, care nu e în stare să construiască, ci doar să distrugă.
Modelul Polițeanu: dictatura incompetenței prin interpuși. El n-are sânge în instalație
În ultimele luni, am asistat la o adevărată epurare a administrației locale. Din funcții-cheie dispar oameni incomozi, profesioniști, intelectuali. În locul lor apar figuri șterse, dar loiale. Într-o Ploiești culturală aflată deja în derivă, a elimina o Mihaela Rus este echivalentul împingerii unei corăbii fără timonă direct spre stânci.
Cu o aroganță mascată sub masca „reformei”, Mihai Polițeanu aplică aceeași metodă toxică folosită de micii dictatori care se visează reformatori: marginalizează, presează, umilește și apoi înlocuiește. Dacă mai aveați îndoieli, cazul Mihaelei Rus este dovada clară că în Primăria Ploiești nu mai e loc pentru valori.
În schimb, se face loc pentru mediocritate îmbrăcată în costume scumpe, pentru carieriști cu mâna întinsă după funcții și pentru obedienți de profesie, capabili să-și vândă și conștiința pe o semnătură de angajare. Se construiește o administrație de yesmeni, o cloacă a intereselor personale unde competența e considerată un atentat la autoritatea supremă a primarului. Cultura, educația, meritocrația sunt tratate ca niște reziduuri ale unui trecut care trebuie șters cu orice preț, pentru a lăsa loc imposturii organizate.
Sub “domnia” lui Mihai Polițeanu, Primăria Ploiești nu mai seamănă cu o instituție europeană, ci cu o curte feudală unde cine nu se pleacă riscă să fie decapitat profesional și personal. Și totul, bineînțeles, sub aplauzele slugilor și în tăcerea vinovată a celor care încă mai cred că „merge și-așa”.
Mihaela Rus nu a cedat presiunilor și a deranjat incompetenții
A mers înainte cu fruntea sus, cu profesionalismul specific unei cariere dedicate teatrului și culturii. Însă sistemul a apăsat pe umeri până când aceștia au cedat. Nu doar profesional, ci și fizic. Faptul că a ajuns pe patul de spital, cu un diagnostic de epuizare totală, este un rechizitoriu dur la adresa unui primar care pare că și-a pierdut complet busola morală.
Astăzi, o victimă se numește Mihaela Rus. Mâine va fi altcineva. Pentru că în logica bolnavă a dictaturii de birou, nimeni nu este suficient de bun dacă nu este suficient de obedient. În Ploieștiul lui Mihai Polițeanu, performanța a devenit o amenințare, demnitatea – o infracțiune, iar verticalitatea – o crimă de lezmajestate.
Dar să fie clar: orașele nu mor deodată, ci pică treaptă cu treaptă atunci când oamenii de valoare sunt izgoniți, când vocile independente sunt reduse la tăcere, iar instituțiile sunt transformate în feude personale.
Ce vedem acum este începutul. Dacă ploieștenii nu reacționează, dacă oamenii nu își cer orașul înapoi, atunci Ploieștiul va deveni în curând o fantomă administrativă, un oraș în care marionetele vor dansa pe ruinele muncii și pasiunii adevărate.
La Intransigent, nu vom tăcea. Vom arăta cu degetul fiecare abuz, fiecare înlocuire ticăloasă, fiecare om distrus în numele „reformei” incompetenților, care nu e altceva decât o mascaradă grotescă. Vom spune adevărul despre cum se smulge sufletul unui oraș în văzul lumii.
Și nu pentru că vrem scandal, ci pentru că vrem dreptate și ne-am săturat de idioți care au uitat pentru ce au candidat sau pentru ce au fost aduși pe funcții de către cel care promitea transparență și integritate.
Iar pentru cei care cred că pot demola tot ce e bun și viu în Ploiești fără să plătească vreodată prețul rușinii publice, avem un singur mesaj:
Îl întrebăm direct: câte victime administrative mai trebuie să apară, domnule Polițeanu, ca să vă liniștiți ambițiile de lider suprem? Câte cariere mai trebuie zdrobite pentru ca oamenii dumneavoastră să-și ia locul „cu recomandare”?
Vine ziua când toate măștile vor cădea. Și atunci, nu veți mai putea ascunde nimic.
