Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vine vorba de d-na decan al Baroului Prahova, Emanuela Antonescu, vibrez de emotie cand domnia sa face catea o traznaie. Cu siguranta ceea ce veti citi, pentru unii dintre voi, avocati fiind si membri ai fief-ului d-nei decan, adica aceia cu care domnia sa face si desface, veti spune ca nu e o traznaie ceea ce am scris si ca este un lucru minunat. Cum altfel ati putea sa spuneti? Ar insemna sa va dezlipiti buzele de pe obrazurile d-nei Emanuela si nu se face, ca nu mai pupati nimic daca faceti acest gest „abominabil”.
In fine, sa trecem la discutia noastra, care vine in urma vizionarii pe canalul de Youtube al UNBR Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, a unui video de 5 minute si 35 de secunde, care mi-a adus aminte de osanalele care i se ridicau lui Ceausescu, cu ocazia zilei sale de nastere sau a manifestatiilor de amploare cu ocazia lui 23 August. In prima faza m-a incercat un sentiment de teama, sa nu cumva sa apara Elena Ceausescu si sa ma certe ca nu stau in rand cu ceilalti, o teama ce imi starnea o stare de voma.
Am rezistat tentatiei si, cu doua lamai feliate alaturi, fara zahar, am purces la studiul amanuntit al materialului video pentru a vedea cum intelege d-na decan Emanuela Antonescu sa sarbatoreasca 150 de la infiintare.
A inceput apoteotic. Cumva din univers, venea imaginea catre pamant, apoi se facea mai mic si tot mai mic, sa restrangea la municipiul Ploiesti, apoi din ce in ce mai aproape catre zona in care se afla Baroul Prahova pana cand, surpriza, au aparut imaginile de la sol cu cladirea.
Mi-a dat seama ca incepe prost si am sa va spund e ce. La cursurile de Programare Neurolinvistiga pe care le-am absolvit, unul dintre exercitii era exact ca acesta: imagineaza-ti ca tu esti aici, pe pamant si ai aceasta problema care te framanta, esti in conflict sau altele, si de sus, de undeva, Dumnezeu se uita la problemele tale. Cum crezi ca i se par toate, vazute de acolo? Raspuns final: niste prostii, niste tampenii!
Deci, d-na decan, din start ati inceput prost, adica Baroul poate parea ceva nesemnificativ daca este vazut din perpectiva Creatorului, dar aveti scuza, ca si noi ceilalti de altfel, care suntem muritori, si ca vedem lucrurile de la sol, unii cu demnitate, altii nu.
Sa trecem peste…La celebrarea a 150 de ani mi se pare normal ca toti cei care au facut cinste acestei frumoase meserii de avocat si au condus Baroul Prahova sa fie mentionati. Dar doar odata, nu de trei ori cum a fost bunicul Emanuelei Antonescu. Mai ales ca tatal nu a fost mentionat decat o data si apoi a fost dat uitarii. Nu e frumos doamna decan, de ce unul de 3 ori si altul doar o data? Ca tot ai dvs sunt.
Marturisesc ca urmarind pana la final mi s-a parut un serial de lung metraj despre o dinastie, parea, asa cum vedeti si in poza trucata, ca nepoata si fiica familiei Antonescu a dedicat acest video familiei sale care i-a lasat mostenire Baroul Prahova. Nu vreau sa va jignesc, doar ca mi s-a parut de prost gust sa centrezi atentia unei celebrari atat de importante a unei institutii, pe familia ta.
Iaca am ajuns si la d-na decan Emanuela Antonescu. M-a izbit ca o briza ceea ce naratorul spunea cand a descris-o. Nu stim cine era omul, dar cred ca nu era Adrian Gabriel Minea, care a castigat un proces cu Baroul, recent. Nici nu conteaza cine era, ci ce spunea.. Iau pozitia de drepti, pachetul cu servetele pentru lacrimi langa mine si citez: “…Decanul in functie al Baroului Prahova, Emanuela Antonescu si-a inceput cariera de avocat in anul 1994, dovedind aptitudinea de a valorifica si continua traditia prestigioasa a familiei”. M-am oprit si am dat inapoi. Am ascultat din nou si am dat din nou inapoi. Aceleasi lucruri le-a spus si nu-mi venea sa cred ce aud. Daca atata s-a putut spune despre valoare de avocat a doamnei decan, cum ca a dovedit aptitudinea de a continua traditia prestigioasa a familiei, atunci poate ca functia asta e prea mare pentru domnia sa. S-ar preta una de director la Muzeul Satului sau undeva unde e vorba despre traditii, nu valoare profesionala. Dar ce stiu eu, dumneaei este cu traditiile prestigioase.
Am zis ca poate, poate, o sa zica si ceva sa ma unga pe suflet despre d-na decan, ca doar stiti ca o iubesc si ii doresc tot binele din lume, pentru ca este un om extraordinar. Te uiti in imediata ei apropiere, la prietenii sai, si iti dai seama ca asa este.
Ce credeti ca a urmat? Asezati-va pe scaune, ca iata ce am auzit in materialul video pe care il puteti vedea mai jos: “..Emanuela si-a propus ca principal obiectiv transparenta actelor si faptelor sale. Scop pe care a incercat si reusit intr-o mare masura sa-l concretizeze”. Asa o fi, dar eu am pierdut 1600 de lei in process cu Baroul, reprezentat de d-ul avocat Cosmin G(r)a(d)inaru, membru in consiliul Baroului, tocmai pentru ca nu au vrut sa imi puna la dispozitie niste documente solicitate in baza Legii 544/2001, cu privire la liberul acces la informatiile publice. Pai, transparenta-I asta d-na decan? Rusinica!
Recunosc ca mai vars cate o lacrima si la filmele proaste, iar la finalul materialul video a fost unul dintre acele momente. Am vazut acele imagini cu sedintele de lucru din Consiliul Baroului, in care aproape toti se uitau la dna decan ca la o lumina, timp in care d-ul avocat Cosmin G(r)a(d)inaru, uitat undeva in spatele tuturor, se invartea ca un de-ala intr-o caldare si nu casca gura la aparatul de fotografiat. M-am emotionat. Dar si ai tare am plans cand naratorul a lovit din nou cu urmatoarea informatie:” Profesia de avocat este la fel de veche cu cea de magistrat, iar originea ei este una de natura DIVINA, pentru ca trebuie sa apere omul, fiinta umana si demnitatea umana”. Cand ma gandesc la d-na decan, prin prisma acestei informatii, nu pot spune decat: Rest my case!
Am privit in gol, pret de cateva minute, si m-am intors de unde am plecat, de la osanalele aduse familei Ceausescu culminand acum, la final, cu limbajul de lemn.
Au trecut cinci minute cat o vesnicie, dar pentru d-na decan Emanuela Antonescu merita sa mananci si un pui fript… Va multumesc pentru atentie si va spun ca speranta moare ultima, dar ucide incet, incet daca… ramane in acest stadiu.
Acesta articol este un pamflet si instiga la inteligenta, constientizare, demnitate si onestitate. Tratati-l ca atare!
Publicitate gratuita:
