Într-o Românie în care conformismul devine uneori normă, iar curajul de a spune lucrurilor pe nume devine sancțiune, cazul judecătoarei Maria Rădulescu ridică întrebări tulburătoare. Excluderea sa din magistratură, sub acuzația de „atitudine nedemnă” și „insubordonare față de conducerea instanței”, pare mai degrabă o sentință morală decât una juridică.
Pe pagina sa de Facebook, magistratul a transmis un mesaj care a rezonat puternic în spațiul public:
“Eu sunt magistratul care respectă toate profesiile juridice… care, înainte de a-și analiza propriul bine, se gândește la cei de lângă ea… care a dat dovadă de empatie, respect și bună-credință.”
Nu este un mesaj al disperării, ci al demnității. Al lucidității. Al convingerii că meseria de judecător nu înseamnă supunere orbească, ci discernământ, echilibru și, uneori, curajul de a merge împotriva curentului.
Comentariile internauților vin să întărească acest portret:
„Respectul se câștigă, nu vine la pachet cu funcția de conducere”, scrie Alin Lucian Dumitrescu.
„Tu ai alternative și asta îți dă curajul să impui respect”, adaugă Fabian Ion.
„Ai excelat mereu în ceea ce faci, dai dovadă că se poate realiza aproape orice”, spune Cristian Trandafirescu.
E o pledoarie colectivă pentru o judecătoare care nu s-a dezis de oameni, de principii, de bun-simț. Iar poate tocmai asta a deranjat: prezența unui caracter greu de strivit în fața unei culturi instituționale care tolerează adesea supunerea și mediocritatea.
Intransigent nu își propune să dea verdicte. Dar are obligația morală de a pune întrebări.
A fost această excludere o chestiune de legalitate? Sau o execuție disciplinară, menită să transmită un semnal celor care nu se aliniază?
Vom cerceta mai departe. Vom discuta cu colegi ai Mariei Rădulescu, vom analiza documente, vom înțelege contextul. Pentru că, înainte să fie vorba de un caz personal, pare să fie vorba de o alegere sistemică: justiția verticală sau justiția docilă.
Și până vom ști tot adevărul, ne vom rezuma la acest gând: uneori, justiția nu se face în robe. Se face în conștiința celor care refuză să tacă.
Cât valorează cu adevărat demnitatea, într-un sistem care o pedepsește? Și cât de mult ne mai permitem să rămânem spectatori?
P.S. Subiectul de duminică despre justiție va fi despre cazul d-nei judecator Maria Rădulescu. Mai multe veți vedea atunci, dar este un caz de abuz grosolan. Unde? Tocmai acolo unde te aștepți ca abuzurile să nu existe: în JUSTIȚIE!
