Interviu// Pavel Croitoru, vicepreşedinte PNTCD: „Consider că Italia trebuie să aibă un parlamentar din Diaspora și nu o persoană „impusă” de la București”

Înainte de a vă invita să citiţi un interviu cu Pavel Croitoru, recent ales vicepreşedinte al PNTCD, un român care locuieşte in Italia, ar fi bine să vă spun că este unul dintre prietenii mei de pe Facebook. Nu ne-am văzut niciodată până acum şi am dialogat, mai mult, în ultimele luni. I-am urmărit intervenţiile şi am observat că este o persoană decentă, care nu creează conflicte, cu un discurs elegant. Acestea sunt motivele pentru care am decis să fac un interviu cu Pavel Croitoru, căruia îi doresc succes dacă va decide să candideze la alegerile parlamentare din 2016 ca deputat sau senator din partea Diasporei.

Reporter: De când activați în PNTCD?

P.C: Am devenit membru în martie 1992 în cadrul Organizației Județene, acolo unde am fost și membru fondat al Organizației de Elevi.

Rep: Ce reprezintă pentru dumneavoastră funcția de vicepreşedinte al acestui partid?

Pavel Croitoru: Este o mare onoare, dar în același timp este o poziție de mare responsabilitate. O voi trata cu mare onoare și respect.

Rep: V-ați popus ca să reaprindeti spiritul țărănist în Diaspora, dacă în țară pare aproape imposibil?

P.C: Doresc să le mulțumesc colegilor mei din țară că au ținut cu multe sacrificii PNTCD în viața. Avem organizații județene bine organizate în țară, dar nu este suficient pentru a regăsi PNTCD în Parlamentul României. Este adevărat în Diaspora sunt mulți români care au spiritul țărănist în inimă și trebuie să-i aducem pe toți ACASĂ.

Rep:  Aţi declarat pentru Emigrantul.it că nu doriți să faceți organizații în Italia. Rămâneți pe aceeași poziție sau vreți să adaugati ceva?

P.C: Ceea ce am dorit să spun este că nu vom face organizații pe orașe sau comune, cum fac alte partide. Personal doresc ca împreună cu doamna Maria Rațiu (Torino) si cu alți țărăniști să identificăm imediat toată suflarea țărănista și să intram în anul electoral bine pregătiți pentru alegerile parlamentare.

Rep:  Intenționați să candidați din partea Diasporei la urmatoarele alegeri?

P.C: Circumscripția electorală 43 Diaspora are un număr de 6 parlamentari (4 deputați și 2 senatori). Italia este țara cu cea mai mare comunitate românească aproximativ 1.3 milioane din datele oficiale și încă 1 milion care nu sunt oficial înregistrați.

Consider ca Italia trebuie să aibă un parlamentar din Diaspora și nu o persoană „impusă” de la București, așadar sunt ferm convins că vom găsi cea mai potrivită persoană care va aduce rezultate și vă asigur că sunt persoane cel puţin la fel de bine cotate decât mine.

Rep:  Care sunt propunerile dv pentru românii din  diaspora, în noua calitate pe care o aveti?

P.C: Împreună cu colegii mei din „Alianța Românilor” asociație înregistrată în Italia și care nu este sub influența niciunui partid politic din România, am reușit să identificăm o serie de necesități politice și chiar economice pentru românii din Diaspora și chiar pentru românii care doresc să se repatrieze. Dar în primul rând este necesară o formă chiar și legislativă prin care Diaspora își poate alege într-un mod cât mai transparent posibil reprezentanții. Vă asigur că în acest moment, Guvernul României sau orice autoritate a unui stat în care avem comunități semnificative, care dorește un dialog cu aceste comunități nu au cu cine. Pot vorbi cu simpli președinți de asociații, care pot avea contact cu cei menționați mai sus, dar mereu vor fi contestați de către celelalte asociații. Este rușinos ca nici în 2015 să nu avem asemenea norme sau legi.

În concluzie,  PNTCD va supune atenției Diasporei o serie de Norme sau Legi ce vor duce la o corectă reprezentare a romanilor în lume, mărirea numărului de parlamentari și nu în ultimul rând facilități de repatriere.

Rep:  Există solidaritate printre românii din Diaspora sau e o calitate care ne lipsește noua românilor, în general? Ce putem face sa o redobandim?

P.C: Vă asigur că românii știu să fie solidari. Evident există și partea mai puțin dorită, dar acolo am putea interveni cu toții. Am putea cu adevărat să ne cultivăm mai mult spiritul civic, acel spirit de voluntariat și chiar să ne apropiem mai mult de Bunul Dumnezeu.