Astazi va invitam sa parcurgeti a doua parte a interviului acordat de samana Anda Ciobanu. Veti intelege, daca veti dori asta, pentru ca liberul arbitru functioneaza si in practicile samaniste, ce presupune propria cunoastere spirituala, comuniunea cu natura si Divinitatea.
R: Cum a fost prima lectie, de la cine si unde in lumea asta larga?
A.C: Sunt tentata sa raspund ca prima lectie a fost in Olanda, dar, prima lectie intotdeauna, ne-o ofera viata! Si ceea ce imi vine in minte acum este insasi nasterea mea. Se spune ca pentru a deveni saman, ori esti din tata in fiu, ori treci prin moarte de 3 ori. Eu am trecut prin moarte inca de la nastere. Lectia pe care o aveam de invatat, o “lectie” comuna imensei majoritati a oamenilor, era cea a iubirii de sine.
Sunt femeie. Tatal meu ma dorea baiat si a suferit o mare deceptie la nasterea mea. A plans, nu a vrut sa vina dupa noi (mama si cu mine) la spital. Acest soc emotional l-am intuit, fiind inca in viata intrauterina. La nastere, am considerat ca “daca nu ma vreti, atunci plec inapoi” si a trebuit sa fiu resuscitata, am fost in pericol de moarte. Timpul a trecut, la foarte scurt timp tatal meu si-a revenit si chiar a fost un tata minunat. Dar, am observat cat de des faceam acest gest. Cand ma simtem nedorita, fara sa stau prea mult pe ganduri, ma rasuceam pe calcaie si nu mai auzeai de mine. Evenimente au fost multe, situatiile foarte diverse pana cand am inteles mesajul din spatele tiparului meu de reactie. Ramaneam pur si simplu blocata, nu mai puteam sa respir, incremeneam. Apoi plecam, devastata de durere. De fapt, pentru ca eram deosebit de critica cu mine, pentru ca aveam foarte multe pretentii de la mine, acelasi tratament il aplicam si celorlalti. Nu ma puteam iubi, nu ma puteam accepta asa cum eram, dar, asteptam ca ceilalti sa imi ofere aceste lucruri. Odata ce am inteles ce faceam, mi-am reevaluat atitudinea fata de mine, efectul a fost ca si din afara m-am bucurat de un alt tratament J
Nasterea mea mi-a vorbit de cat de usor renuntam noi insine la noi, cat de putin valoram in proprii nostri ochi, cat de mult asteptam de la ceilalti sa ne valideze, sa ne accepte si sa ne iubeasca, in pofida faptului ca noi suntem primii care ne uram, ne criticam si ne abandonam. Atunci cand ne simtim nedoriti, neiubiti, respinsi, sa ne intrebam cat de mult ne aplicam noi acest tratament, in ce situatii, cand anume ne-am purtat astfel cu noi? Ceilalti nu sunt decat o proiectie fidela a ceea ce se petrece in interiorul nostru. Nu putem decat sa le fim recunoscatori pentru ca ne ajuta sa ne identificam propriile noastre convingeri, credinte. Indata ce renuntam la acele credinte, schimbam ochelarii prin care privim realitatea, iar aceasta se schimba complet. Este absolut magic cat de rapid si profund se petrece shiftul.
R: Care sunt abilitatile pe care le-ati descoperit in urma practicii shamanice?
A.C: Fiecare om are un dar al sau, unic, nepretuit. De multe ori nici nu suntem constienti de ceea ce sta in noi.
La destul de multa vreme dupa ce incepusem cursurile am inteles modul in care functionez eu. “Trezindu-ma” cu el, am considerat ca toti colegii traiesc experiente similare. Am aflat cu mare surprindere ca ma inselam.
Vad “lucruri”, istorii trecute, ca un adevarat film, ceea ce ma ajuta foarte mult sa constientizez cauza situatiilor din viata curenta. Vad legatura dintre persoane, evenimente si cauzele care le-a generat. Foarte multe pleaca din sistemul de convingeri pe care persoana le-a adoptat sau le-a mostenit.
Apoi ajut persoana sa isi gaseasca singura forma de exprimare a noii energii descarcate, odata ce campul de lumina a fost curatat, asa incat viata ei sa cunoasca o alta turnura. De la mine pleaca cu o noua perspectiva de viata, cu o noua afirmatie si un gest, ancore puternice la toate nivelurile fiintei pentru ca energia descarcata sa fie mentinuta si incorporata.
Dupa opinia mea, cel mai important castig este acela ca mi-a adus o mare putere de a constientiza cauzele, de a vedea dincolo de realitatea consensuala, aidoma unui detectiv iscusit si pasionat.
Apoi, am invatat sa operez cu energiile, de a lua urma energiilor, de a vedea realmente povestea, mitul, in care suntem captivi pentru o vreme. Povestile sunt harti ale sufletelor. Ele vin sa ne ghideze. Contin atat problema cat si rezolvarea. Uneori insa ne impotmolim pe traseu. Am invatat ca suntem noi insine naratorii povestii noastre de viata si ca oricand putem tese un alt fir de poveste.
R: Cum se dobandesc puterile vindecatoare si cum se aplica in zilele noastre?
A.C: Puterile vindecatoare de dobandesc prin practica. Acestea se formeaza si se cizeleaza daca le antrenezi, aidoma oricarei abilitati, talent. Atunci cand ne punem in locul in care facem, participam, ne deschidem si dam voie talentului nostru sa ne conduca, abia atunci aflam o parte a raspunsului la intrebarea “cine sunt eu?”. Prin constanta practicii, prin diversitatea cazurilor cu care intri in contact, ajungi sa iti dezvolti o arta personala, proprie de a lucra.
Alberto Villoldo povestea intr-una din cartile sale ca era prin munti, cu maestrul sau si a observat ca samanii tineri, invataceii, erau pusi sa rezolve cele mai grele cazuri. Mirat de acest fapt, Alberto il intreaba de ce face acest lucru. La care primeste raspunsul “Pentru ca ei nu stiu ca nu pot!”
Doar punandu-ne in situatiile in care ne sunt testate limitele evoluam, descoperim, scoatem la iveala comori nebanuite. Timpurile actuale tocmai despre aceasta ne vorbesc. Solutiile sunt intotdeauna la indemana noastra, doar sa ne deschidem ochii contiintei si sa le privim!
R: Cum se face conexiunea cu natura, cu Divinul si ce dezvaluie omului aceste conexiuni?
A.C: Conexiunea cu natura, cu divinul este facila si la indemana tuturor. Ne aducem intr-o stare de echilibru, de calm interior, de pace. Ne concentram pe respiratie. Dialogul interior se opreste si din acel moment incepem sa ne auzim sinele superior. Ne-am golit de tot noianul de ganduri facand loc altor energii sa ne strabata, mai pure, de o vibratie mai inalta.
Ce ne dezvaluie … este o traire, o experienta ce este foarte greu de transpus in cuvinte, mai ales pentru ca este unica si irepetabila pentru fiecare persoana in parte. Primim ceea ce suntem pregatiti sa intelegem, vedem, traim, adaptat la puterea noastra de cuprindere. Un copil de clasa I nu poate intelege si vedea frumusetea unei integrale. Modul in care vin aceste informatii, energii, din nou, este specific persoanei, simturilor cu care este preponderent inzestrata.
R: Roata medicinii. Traduceti pentru cei neinititati ce inseamna, cum ajuta la propria cunoastere si evolutie?
A.C: La aceasta intrebare imi permit sa raspund decupand dintr-un articol de pe siteul meu www.roatamedicinei.ro , Roata Medicinei, intre traditia straveche si psihologia moderna
„Roata este de fapt o spirala de evolutie, care se desfasoara pe verticala. Pleaca de la un nivel de baza, un inceput, numit nivelul sarpelui – nivelul solului, din 2D , dimensiunea limitarilor, a legaturilor –, si urca, treapta cu treapta, tot mai sus, trecand prin jaguar –nivelul fricii –, Colibri – mit, poveste, roluri –, pana la nivelul vulturului, dincolo de limitele pe care le cunoastem, in 4D – dimensiunea iubirii neconditionate, “campul” din care devenim creatorii constienti ai propriei vieti. Perspectiva se largeste de la o directie la alta, gradual, la intervale regulate de timp, pentru ca tot ceea ce se lucreaza sa aiba timp sa se aseze in structurile fiintei tale, sa ajunga din subconstient in constient si apoi in supraconstient.
Medicina se refera la propria putere interioara. Esti propriul tau medic. Corpul tau cunoaste cel mai bine adevarul profund despre tine. Orice cautare in exterior amana rezolvarea situatiei cu care te confrunti chiar acum si care treneaza poate de ani de zile, sau, in marea majoritate a cazurilor, treneaza de generatii! Asadar, “medicina” este atunci cand descatusezi resursele propriului tau organism de a se vindeca si de a trai plenar si fericit, plin de vitalitate si energie, lipsit de temeri, de limitari, viata pe care ti-o doresti. Ceea ce se intampla din acel “punct” mai departe este ca realitatea din jurul tau, viata ta si a celor din jurul tau se schimba radical. Nu “lucrezi” doar pentru tine, ci pentru toti cei cu care intri in contact.”
R: Se vorbeste despre intrarea intr-o alta dimensiune. Cum se realizeaza acest lucru si cum se modifica perceptia realitatii ?
A.C: Totul in univers este energie condensata in mai multe game de frecventa. Daca observam natura, ne vorbeste clar despre aceasta stratificare. Sa luam exemplul muntelui. La baza, exista un anumit tip de vegetatie si fauna, diversa si abundenta. Cu cat urcam mai mult in altitudine, aspectul florei si faunei se schimba, pentru ca apoi, cu cat ne aporpiem de varf, la altitudini mari, vegetatia si flora sa dispara complet, uneori, locul lor fiind luat de gheturi. Daca privim adancimea oceanelor, observam acelasi fenomen. Sunt paliere atat de diferite incat fauna si flora apartinand unui palier sunt complet necunoscute in altele. Ca niste lumi paralele dar care coexista simultan. Erele geologice le putem observa in rifturi si canioane, o cronica vie a entitatii Pamant.
Noi, oamenii, suntem fiinte multidimensionale, dimensiunile fiind nivele de constiinta. Am ales sa experimentam acest nivel, in care suntem prizonierii spatiului si ai timpului, ai materiei. Acestea sunt limitarile la care am subscris atunci cand am decis sa ne intrupam, din simplul motiv ca am dorit sa experimentam si aceste vibratii. Nu putem fi doar lumina cata vreme nu experimentam si intunericul. Sunt fatetele aceleiasi monede. Si este vorba doar despre energie.
Am uitat de unde venim tocmai pentru a ne putea reaminti, pentru a gasi drumul inapoi “acasa”, pentru a descoperi noi cai de ascensiune. Universul este infinit, la fel si posibilitatile pe care le avem. “Greseala” consta in faptul ca ne identificam cu acest taram, acceptam aceste limitari. De fapt, nu este nimic gresit. Experimentam un anumit nivel pana cand ne simtim pregatiti sa facem saltul. Suntem aidoma unui nou-nascut care, intai nu-si poate utiliza deloc picioarele, apoi incetul cu incetul, le simte prezenta si starnit de curiozitate incepe sa le foloseasca, dar este inca foarte nesigur, venindu-i mult mai usor sa se tarasca de-a busilea, pentru ca in final sa indrazneasca sa se ridice si sa paseasca, cu trantele de rigoare. Mai tarziu chiar danseaza, urca muntii, face escalada, ascensioneaza!
Acolo unde ne indreptam atentia acolo curge si energia. Uitand ca suntem copii divini, chiar daca mental stim acest lucru dar nu-l simtim in interior, ne fixam atentia si respectiv energia, pe trauma, pe durere. Copilul care a incercat sa paseasca, a cazut si atunci crede ca este periculos si mai ales dureros sa mai paseasca. Astfel alege sa mai petreaca ceva timp pana cand amintirea durerii se estompeaza sau pana cand simte ca ceva s-a schimbat, capata mai multa incredere si o ia iar de la capat.
Tot universul, care evolueaza continuu, isi schimba frecventele. Ganditi-va la maree, flux si reflux. Expansiune si implozie. Dilatare si colapsare. Propria noastra respiratie: inspir si expir. Pamantul face parte din acest univers iar noi suntem legati de Pamant, suntem profund interconectati cu el. De fapt, cu toata creatia. Nici noi nu putem ramane in urma. Este necesar sa ne adapatam. Cine nu se adapteaza, recidiveaza.
In ce consta adaptarea? Foarte simplu. In a ne schimba focusul, atentia si respectiv energia. Din fizica cuantica stim deja ca simplul fapt al observarii modifica rezultatul experimentului stiintific. Observare este echivalent cu atentie. Asadar, atentia noastra modifica realitatea!
Ca sa ascensionam, aidoma unui balon pe care dorim sa-l inaltam, este nevoie sa aruncam peste bord sacii cu nisip, balastul. Corabia pe furtuna are nevoie sa fie cat mai usoara altfel este in pericol sa se scufunde. In ce consta balastul nostru? Este vorba despre un balast emotional, toxicitatea emotiilor, a convingerilor dureroase care nu ne permit sa iertam, sa-i acceptam pe ceilalti si de fapt pe noi insine exact asa cum suntem, a ne-iubirii. Toate acestea condenseaza in structurile noastre energetice ca adevarate ziduri de cetate, mergand atat de mult incat ajung sa condenseze in corpul fizic ca boli din ce in ce mai grave. Boala este doar un semnal major de avertizare ca se impun rapid niste schimbari in modul nostru de a gandi, de a actiona, in stilul de viata, in modul in care ne tratam pe noi, pe ceilalti, planeta.
Cum scriam deja mai sus, suntem pusi in fata acestor limite pentru a ne pune intrebari si a cauta raspunsurile pentru noi. Deja cararile batute pana acum nu ne mai servesc. Suntem acei cuceritori pe taramurile cuantice, deschizatori de noi drumuri.
Am participat in luna mai la un semiar de “Trezirea inimii iluminate” sustinut de Adrian Constantinescu, care impartaseste cu multa caldura cunoasterea lui Drunvalo Melchizedek. Am aflat astfel de Merkaba, corpul energetic de lumina, pe care ni-l putem reaminti cu usurinta, dar cu antrenament il perfectionam, respectand legile geometriei sacre. Un seminar fascinant care mi-a adus multa cunoastere si intelegere a geometriei sacre. Cu 2 ani in urma, in Anglia fiind, am primit ca mesaj de la ghizii mei, sa ma orientez catre geometria sacra. Si iata cum, peste ani, am ajuns “acolo”. Merkaba este corpul cu care putem ascensiona.
Ce este ascensiunea? Ascensiunea este trecere de pe un nivel de constiinta pe altul, superior, de o frecventa mai inalta. Trecem de la frecventa fricii, a terorii, a neiertarii, catre cea a iubirii neconditionate. Ne-am obisnuit sa fim de acord cu moartea, si odata cu ea, cu disparitia constiintei noastre, murim inconstient. Atunci cand ne nastem nu mai stim de unde venim si, precum Sisif, reiteram pasii de evolutie. Dar, ce ar fi daca atunci cand trecem pragul, sa o facem constient, odata cu trecerea, sa luam cu noi si tot bagajul constiintei noastre. Umanitatea are exemplul lui Iisus care s-a inaltat. Este adevaratul scop pentru care suntem aici pe pamant. Sa invatam sa ne inaltam, sa ascensionam.
Traditia incasa pe care o promovez, vorbeste foarte frumos despre “pastratorul timpului care va sa vina”, ca cel care ne trage cu o mana puternica din viitor, aratandu-ne cine vom fi si peste 10000 de ani. La inceput mi-a fost foarte greu sa inteleg acest lucru. Dar ce exprimare mai minunata poate fi decat aceasta, care ne asigura de nemurire, aratandu-ne continuitatea noastra ca spirite, dincolo de timp si spatiu, fiinte eterne.
Cum deja v-am obisnuit, caile de ascensiune sunt multiple, precum cararile ce urca pe un munte, unele mai abrupte, altele mai molcome, in functie de lista experientelor pe care ni le-am ales sa le trecem, despre care vorbeam la inceput.
R: Care au fost efectele practicilor shamanice asupra dumneavoastra si asupra celor apropiati?
A.C: Efectele … viata mea s-a schimbat radical: stilul de viata, modul de a gandi, de a ma manifesta, perceptia realitatii, relatiile, activitatea, totul! Copilul meu cel mare se uita zilele trecute la pozele de cand era mic, in care, evident apaream si eu. Nu le mai privisem de ani de zile. Am auzit cum radea de se prapadea. Curioasa am aruncat si eu o privire. Am ramas atat de uimita de ceea ce vedeam! Pur si simplu eram cu totul altcineva. Si culmea! Cea de azi este mai tanara decat cea de acum 15 ani!
Pasind cu toata determinarea pe cararea pe care sufletul meu o cerea, inima mea o dorea, ascultandu-mi acea chemare de care am pomenit la inceput, lucrurile in viata mea au inceput sa se alinieze magic si sincron. Structura mea fizica s-a modificat subsantial, vitalitatea s-a imbunatatit. Am intalnit oameni minunati, locuri fermecatoare, am aflat istorii fascinate si am luat contact cu cunoasteri tot mai profunde, in acelasi timp, traind eu personal experiente extrem de revelatoare, care mi-au adus un plus de intelegere. Mi-am descoperit talente absolut deosebite. Oricine dintre noi are unicitatea sa fascinanta, doar ca are nevoie sa se puna in locul, situatia in care sa le descopere, si, de regula, acele locuri si situatii sunt la limita, dincolo de zona de confort. Este despre a pasi in intunecimea celor mai negre temeri ale noastre, acolo unde se ascund comori nebanuite, incredibile.
Shamanul este un temerar, un explorator, cu deplina incredere in divinitatea pusa in noi de Creator.
Cat despre ajutorul pe care am fost apta si onorata sa-l ofer celor din jur … in fiecare zi primesc feed-back-uri de la cei cu care am lucrat, de la cei pe care i-am asistat, cat de multe schimbari se petrec in viata lor. Ii vad cum se schimba, din felul in care arata fizic, din comportament, din exprimare, din evenimentele pe care le traiesc. Pur si simplu, odata cu schimbarea setului de convingeri, schimband si stilul de viata, de a gandi si actiona, schimbam de fapt traiectoriile destinului nostru. Ca si cand am cobori dintr-un tren care alearga catre o destinatie periculoasa, si am urca intr-unul cu o destinatie mult mai frumoasa.
