Greva profesorilor este de departe una din cele mai mari actiuni sindicale din ultimii 20 de ani. Vedem determinarea din ochii si cuvintele liderilor sindicali, sustinerea a pe4ste 150.000 de profesori din toata tara, asa cum vedem apelul la coarda sensibila din partea guvernantilor care s-au trezit fara solutii.
Profesoriii predau in aceste zile o lectie importanta pe care sper sa o constientize4ze nu numai ei, ci noi toti: lectia solidaritatii si a determinarii!
C u ce vine ea? Din puntul meu de vedere vine cu depasirea limitei tolerantei si intelegerii fata de clasa politica, in primul rand, iar acest lucru trebuie sa fie un semnal de alarma pentru politicieni pentru ca dupa profesori, prin forta exemplului, pot urma si alte categorii sociale care sa iasa in strada. Am vazut nu cu mult timp in urma si politisti si cadre medicale si, sincer, nu mi-a ramas vreo informatie ca ar fi reusit ce si-au propus, dar acum constat cat de mult sare in ochii publicului solidaritatea si determinarea profesorilor.
Pe de o parte este trist sa vad cum le-a luat atata timp si cu greu spune ca niciodata nu e prea tarziu. As putea diseca usor cauzele acestei intarzieri, dar hu am s-o fac, stiu ei mai bine de ce nu au reusit pana acums a obtina ce si-au propus. Acum, mai mult ca oricand, profesorii au nevoie de solidaritate si determinare in cadrul unei reactii comune fara precedent. Daca vor duce pana la capat demersul lor nu stim, dar cand vii si ceri majorare de salariu cu 60% inseamna ca a trecut prea mult timp de cand trebuia sa o faci. Niciodata nu e prea tarziu? Ba este, pentru ca salariile mici comparativ cu responsabilitatea pentru viitorul copiilor si, implicit al acestei tari este imensa. Cu siguranta, veniturile mici ale profesorilor au determinat comportamentele umilitoare ale unor elevi prost educati fata de acestia. Am vazut de-a lungul timpului chiar profesori baturi, injurati, injunghiati, umiliti de elevii lor si ma infurie lipsa de reactie a liderilor de sindicat in acele cazuri, lipsa de reactie a Inspectoratelor sau reactii care cu greu pot insemna ceva in constiinta populatiei.
A venit acest moment care poate schimba mentalitatea generala daca liderii de sindicat isi vor juca bine rolul, daca vor obtine nu numai banii solicitati ci resepctul pe care sindicatele trebuie sa il aiba din parte guvernantilor care aleg sa planga pentru ca, vezi Doamne, nu au solutii si indeamna, ca de obicei, la strangerea curelei tot de cei care o strang de ani de zile.
E drept ca greva profesorilor afecteaza elevii si, pe cale de consecinta, afecteaza si parintii, dar trebuie sa se inteleaga ca, desi momentul ales este criticat ca fiind nepotrivit, in prag de BAC sau examen de capacitate, trebuie sa intelegem cu totii ca este cel mai prielnic pentru a negocia de pe pozitii care sa te ajute sa obtii ce iti doresti si sa stingi cat mai repede conflictul. Daca lectia solidaritatii si determinarii pe care ne-o predau profesorii in spatiul public acum nu isi va atinge obiectivele inseamna ca sactificiile lor, ale elevilor si parintilor au fost in zadar si nu s-au meritat a fi facute.
Imi doresc o societate civila puternica, onesta, fara alte interese decat cele pentru binele comun, indiferent de domeniul de activitate si sper din toata inima ca acesta este momentul cheie in care aceasta sa iasa la lumina, pentru ca a fost omorata cu premeditare de prea multi ani incoace.
O spun de prea mult timp: din cauza lipsei de reactie, solidaritate si determinare ducem viata plina d elipsuri pe care o ducem in prezent, dar poate ca lectia profesroilor va fi, in sfarsit, inteleasa de noi toti, inclusiv de clasa politica. Sau poate nu si vom reveni la setarile anterioare cu totii, uitandu-ne in continuare in cealalta parte. Personal, le multumesc profesorilor si empatizez cu demesul lor pe care sper sa il duca pana la capat cu orice risc, pentru ca orice concesie facuta mai taie un pic din elan si deznodamantul risca sa fie nu mai fie cel propus initial.
Succes!