Când nimeni nu e interesat de cineva, statul român eșuează în fiecare zi. Lipsa de solidaritate și reacție printre cauzele principale

Titlul e o metaforă, poate nu cea mai reușită, dar sper că după ce veți citi întreg editorialul veți înțelege de ce l-am ales.

Ca jurnalist, dar mai ales ca activist civic, care a organizat și un protest pentru apă caldă în 4 august 2022 și a făcut demersuri chiar în instanță, pentru normalitate aș putea spune, că mi-am format o părere. În primul rând statul român nu poate exista fără cetățeni, iar cetățenii sunt legati intrinsec de politicieni și de instituții publice puse, cel puțin teoretic, în slujba lor.

Să mergem cu raționament de jos în sus, adică de la cetățeni și care e rolul lor, în afară de a-si duce viața zilnică pentru că Dumnezeu le-a dat-o. Cetățean vine de la locuitor al cetății, nu? Are și drepturi și obligații înteriorul cetății, iar atunci când drepturile îi sunt încălcate pe persoană fizică are mijloace legale să reacționeze, Când interesele de grup ale cetățenilor dintr-o comunitate, a se citi localitate, judet, țară, loc de muncă sau oriunde sunt mai mulți cetățeni afectați, atunci mijloacele legale sunt generate de solidaritate și reacție: proteste, manifestații, petiții, marșuri…

Zăbovesc un pic aici, pentru a mă face înțeles. Vă spuneam la început de protestul pe care l-am organziat în 4 august pentru a pune presiune pe autorități și operatorul de termie de atunci pentru a nu ne pune în situația de a sta 30 de zile fără apă caldă, așa cum anunțase oficial. Pentru cei care nu sunteți din Ploiești v-aș întreba dacă știți câți oameni au participat la acel protest, dar n-are rost pentru că nu suntem față în față să îmi răspundeți, așa că spun eu: circa 100 de ploiesteni din peste 100.000 afectați de lipsa apei calde.

Un alt exemplu care mă doare este cel legat de calvarul prin care trece Simona Halep de un an de zile. La nivel declarativ sunt foarte mulți fani care i-au declarat susținere, dar această susținere este doar morală pentru marea noastră campioană, care cu siguranță o ajută un pic. S-au făcut și petiții online, Intransigent a solicitat Tribunalului Sport Resolutions de la Londra puncte de vedere pentru întârziere nejustificată a deciziei( la care nu am primit raspuns), dar cel mai important este solicitarea oficială pe care Alianța pentru Drepturile Omului din România(ADOR) a făcut-o către parlamentarii de Prahova și toți europarlamentarii pentru a cere o judecată corectă a cazului Simonei.

Eh, dragii mei, niciunul dintre cei în atenția cărora au fost puse adresele oficiale, nici parlamentarii de Prahova, nici europarlamentarii nu au mișcat un deget. Nici măcar nu au avut decența să îmi dea un răspuns oficial în legătură cu ceea ce ADOR a solicitat, indiferent care ar fi fost acesta.  Din ce v-am spus reiese lipsa de solidaritate a aleșilor neamului față de un abuz la care este supus un cetățean al Romaniei care și în prezent, orice ar spune „românii” care o denigrează, este nevinovată, pentru că beneficiază de prezumția de nevinovăție.

De ce am subliniat aceste două exemple? Pentru că această lipsă de solidaritate generatoare de … lipsă a unor reacții puternice, sunt, de fapt, cauzele principale ale eșuării acestui stat.

Dacă pe orizontală românii ar fi solidari și ar acționa atunci când apar legi care îi lezează, când autoritățile dispun măsuri care îi afectează și ar reacționa în număr mare, așa cum istoria a arătat, masurile abuzive s-ar opri, pentru că peste tot în lume, politicienii, cei care conduc un stat sau o comunitate, se tem doar de numărul mare al oamenilor care protesteaza, nu de calitatea lor umană.

Lipsa de solidaritate nu este doar între cetățeni, din păcate. Deși suntem la niciun an de viitoarele campanii electorale, parlamentarii și eurparlamentarii au dat dovadă și ei de lipsa de solidaritate de solidaritate și reacție la nevoile unui om care se numește Simona Halep, atunci când avea mai multă nevoie.

Simona a fost singură în bătaia puștii, cel puțin aceasta este imaginea mea față de lipsa de implicare pornind de la Federația Română de Tenis, Comitetul Olimpic, Ministerul Sportului, respectiv actuala Agenție Națională pentru Sport și ajungând la parlamentari și europarlamentari. Nu e un reproș la adresa nimănui, este o constare amară a uneia dintre cauzele care au dus la modul în care a fost tratată marea noastră campioană de ITIA.

Ce vreau să spun este că atunci când te văd singur la război cei care conduc armata cu care te lupți vor pârjoli totul în jurul tău, nu îi vor interesa consecințele abuzurilor lor, pentru că nu te apără nimeni, nu e nimeni în spatele tău și nu au motiv să se teamă că ar exista vreo reacție. Dacă cei menționați mai sus ar fi făcut zid în jurul Simonei pentru un proces corect, în care să se judece întenția versus contaminarea involuntară( dacă legislația sportivă are aceste prevederi și ar trebui să le aibă, pentru că altfel ar fi scăpare enormă ), atunci oricât de șemecheri s-ar crede cei de la ITIA cu Serena în brațe cu tot, ar fi tratat altfel situația, nu cu aroganță, nu cu trageri de timp nejustificate, nu cu intenția clară de a distruge un om, o carieră din care putem extrage multe exemple de conduită sportivă corectă, chiar dacă sunt și români, din păcate, care le-au uitat.

Lipsa de solidaritate și reacție a celor care reprezintă sportul( în cazul Simonei Halep) și această țară la cel mai înalt nivel în țară, Europa și lume, pe principiul „capul plecat sabia nu-l taie” poate fi printre principalele cauze ale eșuării acestui stat.

Așadar, oameni buni, pentru că suntem contrânși să trăim cu frică, să rămânem dezbinați pentru a fi mai ușor de condus, ca să nu spun… de manipulat, am ajuns în situația nu doar de a nu fi solidari, ci de a ne pizmui între noi ca simpli cetățeni, uitând să tragem de mânecă pe cei care în scurt timp ne vor trage ei pentru voturi. Cum spun mereu, nu contează foarte tare pe cine votăm odată la patru ani ci ce facem în intervalul acesta pentru ca România, prin cei pe care îi votăm, să se dezvolte, nu să fie pusă în genunchi. Între cetățean și aleși trebuie să existe o bună colaborare, iar aleșii să dea dovadă de empatie și implicare în folosul cetățenilor îndiferent care le sunt pe plac sau nu unii dintre ei.