Alo, CSAT-ul? Aici poporul român! Unii cetățeni au rămas cu gura căscată în fața celei mai ridicole farse politice din ultimii ani. Mai exact, o sesizare a fost depusă către CSAT pentru a întreba ceva foarte simplu, dar incomod: de ce Klaus Iohannis a putut în 2014 să folosească Facebook ca pe un „partid de campanie”, iar acum, când Călin Georgescu doar dădea pe TikTok niște idei, a fost stopat cu „cătușele” media? În 2014 nu a interesat pe nimeni ce bani a cheltuit Klaus Iohannis pentru a se promova pe Facebook, iar în 2024 toți adversarii lui Călin Goergescu au făcut coadă în spatele televiziunilor mainstream ostile pentru a urla revoltați că omul nu a cheltuit bani proprii.
Dubla măsură își arată colții mai ascuțiți ca niciodată, iar întrebările curg ca lava vulcanică din gura cetățenilor care refuză să mai fie luați de proști.
“Iohannis președinte pe Facebook” – varianta 2014
Pentru cine a uitat, în 2014, Klaus Iohannis, un primar liniștit din Sibiu, a devenit „eroul națiunii” peste noapte. Rețeta? Facebook. Da, rețeaua aia socială unde, printr-o „mobilizare spontană” a românilor din diaspora și a fanilor autohtoni, algoritmii au lucrat ore suplimentare.
În ziua votului, Iohannis a postat 35 de mesaje, cu un apel direct la urne, o practică flagrant ilegală, dar pe care „organele de cercetare” au ales să o ignore cu nonșalanță. Citez: „Mai sunt 30 de minute! Cu fiecare vot, suntem mai aproape de victorie!”. Dacă asta nu e campanie ilegală, ce mai e? Dar stați liniștiți, CSAT-ul dormea atunci.
Călin Georgescu, tăvălit pentru TikTok în 2024
Fast-forward în 2024: Călin Georgescu apare pe TikTok. Încearcă și el, modest, să-și prezinte ideile pentru viitorul României, fără armate de trolli, fără „hashtag rezist” și fără bugete astronomice. Rezultatul? S-a declanșat „Cod Roșu” la Cotroceni.
Organele de cercetare au sărit imediat pe „cazul Georgescu”. CSAT a fost convocat într-o viteză demnă de filmele de acțiune. Parcă TikTok-ul ar fi fost un buton nuclear, iar Georgescu – un pericol național. Motivul oficial? „Folosirea tehnologiei în mod suspect”.
Dar stați, algoritmii Facebook din 2014 nu tot „tehnologie” erau? Ba da, doar că atunci era pentru „alesul potrivit”… Cine decide, până la urmă, ce tehnologie este legală și ce candidat merită să fie călcat în picioare?
Citește și: Acuzații de grup infracțional organizat și trădare în contextul alegerilor prezidențiale: Plângere penală depusă împotriva liderilor politici și instituțiilor-cheie din România
Abuz grosolan//Guvernul plătește campania electorală anulată din banii cetățenilor printr-o OUG, pe furiș. Intră să vezi actul normativ
Dubla măsură: o tradiție națională?
Sesizarea semnată de Mocanu George, Cristian Stancovici și Hălmăciu Ilie, cetățeni români și canadieni, pune punctul pe „i”:
- Cum de în 2014, când Klaus Iohannis s-a bazat exclusiv pe Facebook, toate instituțiile statului s-au făcut că plouă?
- Cine a plătit campania online masivă a lui Iohannis? Există vreo implicare a ONG-urilor dubioase finanțate de personaje precum Soros?
- Și mai ales: dacă în 2014 s-a tăcut, de ce în 2024 se urlă și se anchetează?
Să fie vorba de „democrație cu două viteze”? O viteză pentru „ai noștri”, alta pentru cei incomozi?
Klaus Iohannis – „Marele câștigător” al Facebook-ului
Pentru că, să fim sinceri, Klaus Iohannis n-ar fi ajuns președinte fără „mobilizarea” misterioasă de pe Facebook. Raportul anexat la sesizarea CSAT ne arată ceva ce știam cu toții:
- Diaspora a fost scoasă în stradă „spontan”, cu ajutorul pagini de evenimente și postări targetate.
- Cu câteva zile înainte de turul doi, 10.000 de români au protestat în stradă pentru „dreptul la vot”.
- Facebook a fost mai puternic decât orice partid politic, mai convingător decât toate sloganele campaniei.
Dar pe atunci, nimeni nu s-a sesizat. Iohannis chiar a recunoscut triumfător: „Ați scris istorie! Pentru prima dată, online-ul a făcut diferența.”
Călin Georgescu – Victimă a „tehnologiei suspecte”
În schimb, Georgescu, un candidat incomod, care a prins ceva „momentum” pe TikTok, este stopat brutal sua măcar se încearcă stoparea lui în cele mai ridicole modalități, care ne fac de râs în toată lumea. CSAT-ul sare ca ars, iar sistemul începe să se miște ca o mașinărie bine unsă. De ce? Pentru că Georgescu nu e „omul lor”.
Dacă Georgescu era Klaus Iohannis în 2014, ar fi fost aplaudat pentru „curajul de a inova în campanie”. Ar fi fost prezentat ca un vizionar, un „pionier digital” care aduce politica în era tehnologiei. Ar fi existat talk-show-uri în care „analiști independenți” ar fi lăudat strategia lui revoluționară, iar presa ar fi titrat cu litere mari: „România, campanie digitală de succes!”. Dar acum, tehnologia e „suspectă”, iar candidatul – un „pericol național”.
Așa funcționează sistemul când frica de „necunoscut” îl lovește în plex:. Ori îl demonizezi, ori îl oprești, chiar dacă te faci de râs cu metode desprinse din filme de comedie proastă.
Egalitate, nu ipocrizie
Sesizarea trimisă către CSAT cere ceva de bun-simț:
- Transparență despre cine a stat în spatele campaniei lui Klaus Iohannis din 2014.
- Egalitate de tratament: dacă Georgescu e verificat pentru TikTok, la fel trebuie să se întâmple și cu cei care au folosit Facebook în 2024.
- Investigarea posibilei implicări a ONG-urilor și organizațiilor străine în ambele campanii.
Dacă legea e lege, atunci să fie aplicată tuturor. Dacă CSAT-ul e convocat pentru Georgescu, să fie convocat și pentru campania din 2014. Dacă TikTok-ul e suspect, atunci și Facebook-ul din 2014 ar trebui să fie la fel.
Cuvânt de final
Cristian Stancovici are dreptate când întreabă: „De ce unii pot folosi tehnologia în alegeri și alții nu? La comanda cui se oprește Constituția României și voința poporului?”
Poate că e timpul să scuturăm bine Facebook-ul din 2014 și TikTok-ul din 2024, să vedem cine a apăsat pe „butonul de like” al democrației noastre. Poate că adevărul e mai simplu decât pare: tehnologia nu e nici bună, nici rea – totul depinde cine o folosește și pentru ce scopuri.
Dar un lucru e clar: dubla măsură e cancerul acestui stat. Și până nu o extirpăm, nici Facebook, nici TikTok, nici alegerile nu vor fi vreodată despre voința poporului.
PS: Dacă CSAT-ul tace, atunci să vorbească cetățenii. Pentru că până la urmă, adevărul nu are nevoie de algoritmi, ci doar de oameni care refuză să mai fie păcăliți.